The Road – Cormac McCarthy (rus)

cormac-770484Sau: Cum sa faci bani (multi!) cand ai talent.

In general exista prejudecata SF = roboti, lasere, nave, chestii cu ochii rosii… stiti povestea. Dar de fapt SF-ul este despre oameni, la fel ca orice ce gen de literatura. SF-ul pune oameni normali in situatii exceptionale, posibil viitoare. Tot in general, cei care cad in greseala de mai sus sint cei carora le place “ideea de SF” dar nu au un bagaj de lectura consistent (si ma refer la literatura in general), dar si detractorii genului care, atunci cand sint luati la bani marunti, arata ca, iar, au un bagaj de lectura cel putin superficial in ale SF-ului (parerile asumate fiind formate pe baza chestiilor ultracomerciale tip Sy-Fy & Co.).

Am amintit cele mai sus pentru ca exista pe net o mare dezbatere despre cum “The Road” este SF sau nu este SF. Cei care sustin ca este SF aduc ca argument tematica ‘postapocaliptica’ abordata; cei care NU, aduc ca argumente faptul ca McCarthy nu e scriitor de SF (?) si ca romanul e prea bun pentru a fi SF (???).

Fara doar si poate domnul McCarthy este posesorul unei cantitati considerabile de talent scriitoricesc, ba este si extrem de inteligent si simte cum bate vantul.  Asta mai ales dupa succesul ecranizarii “No Country for Oldmen” (care fie vorba intre noi, mie mi s-a parut doar a alegorie cu bizoni americani fara directie, alegorie pe care bizonii in cauza nu o vor viziona vreodata), cind domnul autor a prins probabil gustul banilor cu aroma de Hollywood. Insa acum in mod sigur era nevoie de altceva, mai altfel, mai socant.

Asadar se iau doua personaje cu o legatura emotionala puternica, tata si fiu in acest caz, de preferinta fara nume pentru a sublinia ca de fapt personajul este de fapt relatia dintre cei doi si nu persoanele. Se mai adauga un set-up, o lume care sa puna in evidenta sentimentele, in acest caz o America lipsita de viata, devastata de un cataclism care nu conteaza, prin urmare neprecizat. Povestea este absolut plata cu 2-3 exceptii cand tensiunea creste brusc spre stare soc, exceptii bine asezate in geografia romanului pentru a evita monotonia, dar si pentru a reliefa ca omul este capabil sa infaptuiasca orori incredibile in aceeasi masura in care este capabil de setimente sau acte inaltatoare. Forta lui McCarthy sta in descrierile simple cu eficienta maxima, si mai ales in dialoguri. Autorul aplica perfect dictonul “show it, don’t explain it” foarte la moda in ultima vreme – personalitatea, trairile, emotiile celor doi ‘actori’ principali sint reflectate in discutiile purtate si in actiunile intreprinse. “The Road” este o carte aproape perfecta, si spun asta pentru ca finalul este oarecum in coada de peste / scos din palarie. Poti crede ca autorul a ajuns la numarul de cuvinte dorit si a trebuit sa incheie cartea cumva. Deasemeni, il suspectez un pic pe McCarthy ca a scris cu gandul la ecranizare si la premii.

Cand am spus ca este aproape perfecta ma refer la tehnica scriiturii, stil, constructie, dozare (un foarte bun material de studiu pentru scriitorii aspiranti). Dar mai departe de acestea, cartea nu oferta nimic extraordinar sau macar notabil. Nu ofera absolut nimic nou. Este doar o colectie de teme sensibile reluate intr-un mod foarte inteligent si percutant. Insa cine se asteapta la actiune va fi dezamagit – la fel cei ce spera la o poveste/viziune postapocaliptica. Pe alocuri sint cateva bucati bune de horror dar in rest este un roman de personaje, sau mai bine spus de relatii si emotii interumane cand nimic altceva nu a mai ramas.

Parerea mea.

PS. Referitor la film: din trailer pare o versiune ‘bizonificata’ (aka accesibila), trasa bine spre horror; nevasta apare cam prea mult; cataclismul este ‘explicat’; iar lumea nu e asa de ‘moarta’ cum este in carte…

PPS. rus-ul din titlu vine de la ‘recenzie ultra scurta’, asa cum vor fi toate ale mele pentru o vreme…

Alte pareri:

http://capricornk13.wordpress.com/2009/07/20/brrrrrrrrrr/

http://chestiilivresti.blogspot.com/2009/07/dramaticul-drum-la-lui-cormac-mccarthy.html

http://fictionaddiction.wordpress.com/2009/04/27/apocalipsa-dupa-mccarthy/

20 Comments

  1. Recenzia e foarte ok , simt ca am inteles ideea generala a cartii si ca-mi place suficient de mult cat sa o iau 🙂

    Cu cat citesc mai multe recenzii si devin mai interesat de cartea asta , cu atat amana mai mult editura publicarea ei.

    Stie cineva cam cand apare si la noi ? Ca la Humanitas Fiction e in pregatire de cand lumea si pamantul.

  2. Cartea nu e deloc lunga, iar traducerea nu pune probleme deosebite dupa parerea mea. Am senzatia ca Humanitas o lalaie asteptand filmul…

  3. si mie mi s-a parut in regula recenzia 😛

    doar ca eu o sterg din lista 😀 nu ca as fi asteptat prea nerabdator oricum sa apara traducerea..

  4. Categoric merita citita chiar daca nu te atrage ‘subectul’, asa poti vedea cat de prost scriu unii, si cat de tare se strofoaca altii pentru a se exprima cat de cat…

  5. cum spuneam si in blogul meu, cartea e una admirabil scrisa. mie mi-a produs mare placere s-o citesc, mi-a adus aminte de marii maestrii ai prozei.

    acuma, daca asteptam actiune, postapocalipse etc. si altele, nu vom gasi aici. aici e ceva neobisnuit pentru literatura actuala. este ceva absurd, in care singura solutie e dragostea (una filiala). e tot ce ramane.

    poate nu e cea mai buna carte a lui mccarthy, dar e un maestru al literaturii. pacat ca n-a fost tradus la noi…

  6. Eu ce am vrut sa spun e ca ‘politichia’ literara e o curva ipocrita. Daca esti curios, incearca nuvela “A Boy and His Dog” de Harlan Ellison. S-ar putea sa ai un sentiment puternic de deja-vu; chestia e ca McCarthy e cel sosit cu 37 de ani mai tarziu… Si mai sint o gramada de exemple.
    Asa cum a spus si MDP-ul, cartea asta primea cel mult ceva nominalizari la ‘premiile de SF’ daca era scrisa de un ‘scriitor de SF’.

  7. depinde si ce fel de actiune…nu am nevoie de cineva care omoara pe capete pe altii, dar sa existe totusi cat de cit un fir narativ coerent. sa se intample ceva…sau macar alte aspecte sa fie acoperite bine…

    desi saga lui George R R Martin este halucinant de buna nu poti spune ca musteste neaparat de actiune, are momente si momente, intriga fura prim-planul. La Apocalipsul lui King personajele si dorinta lor de a o lua de la capat te atrage ca un magnet. Probabil de acum o sa creada lumea ca ma topesc dupa actiune. NU e chiar asa. Desi ultima carte care am citit-o, printre altele, ii lipseste tocmai actiunea.

  8. @Aspoiu-ehehe!”A boy and his dog” -cea mai buna nuvela sf!marfa! bestiala! Colosala!numai un geniu ca H.E. o putea scrie! Ar trebui recomandata detractorilor sf ca subiect de literatura! in felul acesta vor face diferenta dintre bun si foarte bun! Adi devii din ce in ce mai bun !

  9. am citit-o si eu aseara, “A boy and his dog”.. indeed it`s good one.

    nu stiu in ce masura poate fi numita geniala, insa ofera tot ce-si poate dori un cititor: detalii despre cadrul general, personaje interesante si un fir narativ bine pus la punct cu un twist si o realitate postapocaliptica amara. dar credibila pina la urma.

  10. @kyo-sotia mea cind a citit-o a zis ca este cea mai buna povestire ever! iar pentru mine a insemnat ambrozie!

  11. mie mi-a placut cartea dar, intr-adevar, nu mi s-a parut o capodopera. imi plac cartile in care nu se explica totul si mai trebuie sa ghicesti una-alta, dar mccarthy nici indicii nu vrea sa ne dea… 🙁

    dar nimic nu mai e nou sub soare, toate literatura postapocaliptica s-a scris deja etc… stim. acum depinde ce faci din temele alea arhicunoscute. nici ‘the road’, nici ‘a boy and his dog’ nu m-au impresionat prea tare… si pe de alta parte, ‘swan song’ si ‘the stand’, care seamana al dracu’ de bine ca subiect, mi-au placut amandoua foarte mult.

    oricum, jen aproba inmultirea recenziilor postapocaliptice pe cititorsf 😀

  12. Traducerea e destul de grea fiindca McCarthy are un stil greu de redat in alta limba.

  13. Pingback: Drumul « Blog de carti

  14. aspoiule….there-s no country for bad rewiews here

    n-ai inteles nimic din spiritul mccarthy-an …bizonule

  15. O fi de bine… O fi de rau…

  16. sorry aspoiu…era de rau, dar m-am linistit acum
    recunosc faptul ca am o slabiciune pentru batranul cormac…
    you-re a good guy

  17. @Arsavir-promise-si ca vii la tirg! ce rau imi pare ca nu te-am vazut! 🙁

  18. eram degizat in “tipul fara bani care-a venit la targ sa se uite si sa i se faca cinste cu o bere”…d-aia nu m-ai vazut

  19. Hai pe bune, ai fost sau nu la tirg? Data viitoare fac eu cinste cu bere daca nu te superi! 😉

  20. am fost bre, serios, si chiar nu m-am plictisit…pt ca am vazut o coada foarte mare cu cineva important la capatul ei si m-am asezat la ea 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu