Asimov`s Science Fiction. Iunie 2009

ASF JUNE 2009Numarul de fata este si primul pe care il tin vreodata in mina in forma sa originala. Mai am cateva imprumutate, dar m-am hotarat sa incep cu cel mai recent.

O parte considerabila din revista de fata ce debuteaza cu un editorial pe aceeasi directie este dedicata unui scriitor pe care l-am intalnit in best Sci-fi-ul Dozois #1 aparut la Nemira si a carui povestire nu m-a incantat prea tare. Mi s-a parut excesiv de lunga si presarata de idei banale.

Totusi pentru revista Asimov`s, James Patrick Kelly ofera cate o povestire pe an, colaborare inceputa cu nu mai putin de 25 de ani de zile in urma. Primaul sau text din iunie a fost publicat in anul 1984, “Saint Theresa of the aliens” fiind si prima  sa povestire nominalizata la premiul Nebula. Totusi debutul lui Kelly in revista s-a produs cu un an mai devreme in 1983 cu povestirea, “Still Time” despre un barbat convins ca bunker-ul pe care l-a construit il va ajuta sa supravietuiasca razboiului nuclear. Doar ca ce te faci cand rachetele sunt lansate pe neasteptate?!

In 1995 Kelly a dat lovitura cu nuveleta “Think like a Dinosaur“, care a obtinut Reader`s Award, Sf Chronicle Award si primul sau Hugo Award. “Itsy Bitsy Spider” din 1997 a fost recompensata cu Locus Award si a fost pe lista nominalizarilor la Hugo si Nebula. Un alt Hugo a mai primit si nuveleta din 1999, “1016 to 1” si cel putin trei dintre textele sale din iunie au fost finaliste la premiile majore din industrie.

Trec rapid mai departe fara a acorda prea multa atentie articolului lui Robert Silverberg despre o carte fantasy “My life in the Bush of Ghosts” . Carte ce apartine scriitorului nigerian Amos Tutuola (1920 – 1977) si publicata in 1954 pentru prima data. Se pare ca romanul este odiseea unui copil de 7 ani care reuseste sa scape de traficantii de sclavi si sa se refugieze intr-o lume supranaturala cunoscuta ca The Bush of Ghosts.

Dupa cuvintele de bine ale scriitorilor de pe coperta despre James Patrick Kelly, debuteaza si povestirea acestuia, “Going Deep” (puteti sa va faceti o idee citind aici un fragment din ea). Intr-o colonie spatiala din anul 2159 o tanara de treisprezece ani trebuie sa se confrunte cu intilnirea dureroasa a mamei tocmai inapoiata dintr-o calatorie spatiala. Este momentul cel mai propice pentru ca tanar sa afle motivele pentru care a fost lasata in grija tatalui si ce planuri de viitor o asteapta. Un text bun, mult mai reusit ca cel din Dozois, creionandu-se un personaj central cu care se poate empatiza usor. Iar faptul ca Marishka se afla in pragul maturizarii complica si mai mult lucrurile.

Tom Purdon, in “Controlled Experiment” urmareste destinul unui condamnat supus unui proces experimental de reabilitare. Acesta este reconditionat cu ajutorul unei substante pentru a i se permite o viata mai libera. Totusi populatia si anumite persoane cu interese economice (evidement!) nu doresc ca experimentul sa reuseasca si de aici si pina la haituirea si incercarea de a trezi furia inabusita a lui Bud nu mai este decat un pas. O povestire alerta plasata intr-o lume populata de gadget-uri ce se asemana foarte mult cu cele intalnite in “Vanatoarea de capete”  a lui David Marusek. Nu pot sa spun decat ca este un text care  m-a incantat peste masura.

Bare, forked animal” de John Alfred Taylor urmareste stradaniile si starea de disperare cu care se confrunta un locuitor al unui viitor in care computerele si comenzile vocale sunt la ordinea zilei. Totusi omul nostru, mahmur si inca euforic de la o petrecere tarzie descopera ca se gaseste in zona apropiata apartamentului sau fara a avea acces la retea sau la comenzile vocale de vreun fel. Iar faptul ca multe dintre cladirile si zonele din jur sunt izolate fonic preconizeaza ore grele de asteptare pentru personaj. Autorul surprinde foarte bine intensitatea momentului si gama larga de emotii ce strabate personajul, trecand foarte usor, ajutat si de ineditul situatiei, de la extaz la agonie si invers.

In Cold Testing“, Eric Brown ne ofera o mostra dintr-o dragoste imposibila. Aceea dintre un capitan de nava spatiala de mici dimensiuni si androidul cu o infatisare angelica proaspat ajuns la bordul navei sale. Actiunea se desfasoara pe directia obtinerii raspunsului la intrebarea daca capitanul va reusi sa-si impartaseasca sentimentele si daca da, cum va reactiona androidul ulterior. Android, care nu  este dezvoltat emotional suficient, si pe deasupra cu o lipsa a experientei de viata evidenta. Un text placut, parca usor poetic si cu o schimbare surprinzatoare de registru pe final.

Sandra McDonald si “The Monsters of Morgan Island” a fost una dintre surprizele placute pentru mine. De ce? Pentru ca nu ma asteptam sa intalnesc in Asimov`s un text de factura fantasy. Si pentru a pune capac, povestirea seamana foarte mult cu stilul fantasy mai singeros si mai nerecomandat minorilor, practicat de Kelly Link in textele sale. Pe scurt, avem o tanara adolescenta, nu neaparat prea populara, care salveaza intr-o zi de la incarcerare un mic pui de monstru. Povestea nu musteste de actiune si se concentreaza asupra eforturilor fetei de a hrani si a proteja secretul detinerii monstruletului fata de oamenii din jur. Teoretic textul se termina brusc cu evadarea acestuia din urma, moment in care viata protagonistei nu bate pasul pe loc si merge mai departe. Am spus teoretic pentru ca este doar o iluzie, autoarea continuand cu relatarea unor evenimente viitoare posibile, salvarea monstrului de catre fata jucand un rol crucial in aceasta evolutie. O povestire bine detaliata si prezentata care i-ar putea surprinde pe multi dintre cititori.

Urmatoarea povestire, “Sails the Mourne“, ii apartine lui Chris Willrich si urmareste aventurile unui echipaj de nava spatiala confruntat cu disparitia uneia dintre marfurile sale cele mai de pret. Personajele sunt colorate, adica tot felul de rase care au suferit imbunatatiri sau sunt unice prin insasi natura lor. Trebuie sa marturisesc ca fiind numeroase, la debut  am intampinat oarece dificultati in a-i identifica pe fiecare. Mai apar in joc si o nava de pirati ai cosmosului ce contribuie din plin la cresterea tensiunii de la bordul navei. Tensiune si asa ridicata de cind s-a descoperit ca o anumita secta religioasa ce ar fi putut fi interesata de cartea respectiva are acoliti la bord. Si astfel in continuare ne sunt servite cateva detalii despre rasele prezente si posibilele motive pentru care cartea pretioasa, un fel de Biblie, ar fi fost furata. Dupa cum era si normal cazul este rezolvat, insa finalul este un pic in aer. Nuveleta  se concentreaza mai ales pe latura politista a intamplarii, capitanul investigand de zor in vederea demascarii faptasului.

Numarul de fata este finalizat cu o serie de semi-recenzii sau rezumate, nu m-am prins exact, despre volume variate printre care se numara si Liz Williams cu “The shadow pavilion“, al patrulea volum din seria ce are in centru figura Detectivului Inspector Chen. Serie in care se combina mitologia Asiatice cu o poveste politista de tip noir, plasata intr-un Singapore exotic al viitorului.

Iar pe ultima pagina avem enumerat calendarul intalnirilor sf de-a lungul globului. Cele mari si importante desigur.

O revista cu cateva povestiri memorabile, desi unele un pic mai greu de digerat ca de obicei. Chiar ma bucur ca am avut oportunitatea de a rasfoi “pe viu”  Asimov`s-ul. Acum mi-au mai ramas doar 4, ca am mai terminat unul intre timp.

4 Comments

  1. Dupa ce citesti toate cele sase numere, sa tragi o concluzie si sa spui cum ti-a placut experienta, daca ar fi o revista tiparita in Romania ce ti-ar place sa iei din Asimov’s si ce nu. Frumos ar fi daca ai putea sa citesti si citeva numere de F&SF, apoi sa le compari. De ce tocmai pe astea doua? Pentru ca astea sint considerate cele mai bune din lume. Toate celelalte (inclusiv Analog) sint la distanta de cele doua.

  2. Am intalnit reclame la Analog si in Asimov si presupun ca au legatura…sau o fi cumparat doar spatiu publicitar…

    Din ce am observat pina acum, la o prima vedere Asimov-urile sunt mai greu de abordat. Pentru ca par (si chiar sunt foarte inghesuite), au paragrafe destul de masive, si in plus eu am pornit de la premisa ca voi intalni doar texte sci-fi si nimic fantasy ceea ce m-a “ingrozit” un pic 😀 In sensul ca fiecare scriitor vine cu o idee noua, cu termeni mai deosebiti si nu e chiar usor sa prinzi toate dedesubturile textului.

    Probabil la fel de inghesuite sunt marea majoritate a revistelor, desi Weird Tales-ul chiar mi s-a parut ca a avut un format prietenos.

    Despre texte ce sa zic…Una calda, una rece, cam cum am intalnit in Dozois-uri.Depinde si ce gusturi ai ca persoana, ca poate altcuiva o sa-i placa ceva ce eu nu am gustat. Si important e si cum percepi gradul de destindere oferit de un text. De exemplu eu sunt multumit daca din 6 texte gasesc 2-3 care imi plac, adica cam un procentaj in jurul lui 50%. Altii nu ar fi de acord si ar zice ca sunt bani aruncati pe fereastra…

    Si la fel si la romane, pot trece cu vederea anumite aspecte daca in general am fost multumit de evolutia personajului, de intamplarile prin care a trecut sau de cadrul construit, s.a.m.d.

    Oricum daca imi vor pica in mina le voi rasfoi cu placere. De F&SF zic. Ca daca imi spunea cineva la inceputul anului ca voi avea Asimovuri pe birou la citit ma uitam crucis la el si ziceam ca viseaza..Si uite ca totusi nu e chiar imposibil 😀

  3. Dupa parerea mea, Asimov’s e sub F&SF. Daca vrei, Kyo, pot sa-ti trimit F&SF-urile din august 2008 pina in prezent (impruumut, of course 🙂 ) ca sa-ti faci o idee.

  4. Ta-daa! Iata cum pina la sfirsitul anului o sa citesti si F&SF!
    Da, intr-adevar, Asimov’s este sub F&SF, dar asta este o parere personala (cred ca mi-am exprimat-o si intr-un post la un moment dat) si tinind cont ca amindoua sint oricum la ani lumina de toate celelalte reviste… Weird Tales a facut progrese semnificative de cind a preluat-o Ann VanderMeer, dar inca este subtirica prin comparatie. Mai sint citeva importante, insa discutia s-ar intinde prea mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu