Cowl – Neal Asher

cowlCowl” este un roman destul de interesant. Si asta o spun din pozitia celui care chiar nu are la inima ideea de a manipula timpul si spatiul si implicit de a calatori cu ajutorul unei masinarii hai-hui prin timp. Si stiu si de unde mi se trage. De la o serie de romane apartinand lui Stephen Baxter si care au fost publicate in vechea serie Nautilus si unde, chiar daca nu mai stiu exact datele generale inca mai retin semi-frustrarea de care am avut parte pina la final.

Dar sa nu ma intind prea mult si sa vedem ce impresia mi-a lasat “Cowl“-ul lui Neal Asher. Debutul romanului mi-a lasat impresia ca ar fi unul mai greoi, prezentarea personajelor alternand cu mici interludii unde apar mentionate si alte fiinte, in mod cert nu prea umane.

Ne gasim in secolul 23, cind omenirea avansata din punct de vedere tehnologic (desi pe wikipedia se spune tocmai invers), este totusi nevoita sa iasa pe strada cu mastile de gaze, mai ales cei din cercurile inalte ale societatii, datorita transmiterii foarte usoare a virusul HIV dar nu numai. Acesta din urma este capabil sa ramana circa o ora in afara organismului si dispune de o transmitere la fel de usoara ca hepatita A, statul fiind nevoit sa apeleze in mod implicit la aplicarea unor reguli de igiena foarte stricte.

Polly, o practicanta e celei mai vechi meserii din lume, un pic cam tinerica ea asa, se vede implicata intr-un experiment ce depaseste barierele timpului. Cowl este un savant creat pe cale artificiala, in urma unui progres fortat (descrierea sa mi s-a parut unul dintre punctele forte ale romanului; totusi abia pe final se ofera mai multe detalii asa ca aveti de asteptat), si dupa cum era de asteptat este dotat cu cele mai performante gene ale timpului sau. El duce un razboi personal cu cei din Dominionul Heliotan, o rasa misterioasa si aproape la fel de inteligenta si inovatoare ca si Cowl insusi, rasa care la randul ei se afla in conflict deschis cu Umbratanii.

Actiunea romanului merge pe doua directii, una in care sunt surprinse aventurile lui Polly, de care nu poti pur si simplu nu poti sa nu te atasezi, si cealalta ce urmareste evolutia lui Tack, un ucigas profesionist programat (la propriu prin implantarea unui soft la nivel cerebral) sa nu simta nimic, doar sa faca orice este necesar pentru a-si indeplini obiectivul. Unul dintre atu-urile clare ale scriitorului mi s-au parut a fi aceasta constructie credibila a personajelor centrale de care te atasezi cu usurinta si care iti trezeste in mod natural curiozitatea si imboldul de a merge mai departe cu lectura. Actiunea are un ritm deosebit de alert ( cei in cautare de asa ceva vor fi foarte satisfacuti ), si daca debutul romanului este nitel cam brusc, pe parcurs ne sunt oferite detaliile si informatiile necesare pentru a ne lamuri asupra razboiului dintre cele doua rase si experimentele nebunesti, cel putin la prima vedere, ale lui Cowl cu un rol important in intriga romanului.

Este o carte in care sunt prezenti si o serie de termeni stiintifici si se jongleaza cu o gama variata de idei, uneori mai greu de abordat (unde s-ar putea intimpina ceva dificultati), insa nu ar fi chiar in abundenta, ci mai degraba presarate in mod fericit pe alocuri. Este vorba mai ales de momentele in care se urmareste explicarea calatoriei in timp si de efectele pe care le cauzeaza aceasta asupra universurilor paralele ce se nasc si se divid la momentul initial al teleportarii.

Pe mine nu m-au deranjat in mod special, mai ales ca ma asteptam din ce se descrie pe coperta-spate la un scenariu de tip space opera. Ori realitatea din roman este cu totul alta. Mai avem parte si de diverse ere din evolutia vietii de pe Pamant cu o descriere si constructie bine puse in scena. Cind ai impresia ca la pasul urmator nu va mai exista ceva care sa te surprinda, ei bine, gresesti. Autorul nu se zgirceste in a oferi numeroase descrieri de animale preistorice, cunoscute, sau nu, si mai mult, nici momentele inedite nu sunt date la o parte.

Pentru a-si duce experimentele pina la capat Cowl se foloseste de o fiinta inspaimantatoare si nesatula, de o ferocitate neegalata in galaxie, Fiara Tor, ce poseda dimensiuni impresionante (de nivel planetar, ca sa va puteti face o idee) si un apetit pe masura. Prin urmare eliminarea sa din joc este o adevarata provocare pentru Heliotani, posibilitatea de a se confrunta cu o anhilare totale a rasei acestora nefiind asa de scazuta.

Este un roman al tradarilor si manipularilor, nimic nu este ceea ce pare si oricind pe pagina urmatoare va poate astepta cate o mica rasturnare de situatie. Confruntarea dintre Heliotani si Umbratani este una nemiloasa de o cruzime iesita din comun, multa vreme cititorul necunoscand motivele acestui razboi si neputandu-se implica emotional pentru a sprijini vreuna dintre tabere.

O surpriza mare, si nu in sensul bun, a fost atunci cind am descoperit ca de la pagina 256 se sare la pagina 273. Sa mai detaliez ce dezamagit am fost? Cred ca se intelege de la sine. Totusi am mers mai departe si bine am facut.

Cartea se pare ca e cam singura care nu se gaseste plasata in universul “Polity“, comun celorlalte romane si povestiri ale scriitorului, populat de androizi, de inteligente artificiale ce stapanesc lumi intregi, extraterestri, calatorii in timp, etc. Si desi multi spun ca romanele sale se incadreaza in curentul space opera, se pare ca exista elemente definitorii care l-ar incadra intr-un subgen denumit postcyberpunk.

Cowl” mi-a lasat impresia unei carti foarte bune ce are sanse, prin constructia sa, actiunea continua si frenetica si galeria diversa de personaje, sa fie placuta si savurata de aproape oricine se hotaraste sa o lectureze.

8 Comments

  1. Ma bucur ca ti-a placut. Si eu am fost placut surprins de actiunea romanului desi recunosc ca mi-am cam prins urechile in toate explicatiile referitoare la pantele probabilitatii si liniile temporale :).
    In caz ca nu ai reusit sa gasesti pe undeva paginile lipsa, te pot ajuta printr-un simplu e-mail.

  2. pai cam acolo a tipat des si neuronu meu stingher 😀

    sa mai cercetez si in caz de ceva arunc cu un mail spre tine 😛 multumesc.

  3. sa fie placuta… intr-o alta editie, una cu toate paginile, nu? 😛

  4. Dar ce editie e? Nu mentionezi nicaieri editura sau traducatorul. Banuiesc Lucman?

  5. da Lucman, am specificat in tag-urile atat de mult iubite de mine :D. O sa notez si in recenzie de acum inainte.

    Si traducerea e de Radu Timnea. Thumb up by the way la capitolul asta!

    @jen, pai noroc ca nu au lipsit prea multe..20 e rezonabil 😀 m-am descurcat si asa

  6. Am luat si eu Buleverdul Banchizelor de Brussolo de la Lucman cu aceeasi problema.Aviz amatorilor.

  7. Dar sa nu fim rai, in valoare absoluta nu lipseste nici o pagina. Doar ca un fascicul e dublat si altul lipseste. Probabil ca il are altcineva dublura 🙂

  8. Pingback: Recenzii, articole, interviuri (16 - 23 iulie 2009) | Nautilus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu