apar si niscaiva fiinte mutante si mincatoare de tot ce misca ca in Ilion sau ne ajunge Shrike-ul ? ca parca nici in Hyperion nu mai erau

@ voicunike
Eu cred că dacă se menţinea la nivelul din Hyperion în loc să se complice atât de tare era mult mai mişto. Mulţi o găsesc mai proastă decât este pentru că, din pricina complicaţiilor excesive, anumite lucruri scapă şi se crează impresia unor discontinuităţi logice acolo unde de fapt nu sunt.

@ sorin
Ei, fiecare cu stilul lui. Cred că nu le-am zis oamenilor lucruri care să nu fi putut fi deduse din prima carte. În fond e clar că va fi un război, că pelerinii vor avea de-a face cu Shrike şi că vom mai afla una-alta despre toate cele.
Aş fi insistat mai mult pe inspiraţiile literare dar nu ştiu cât îi interesează pe oameni că, de exemplu, Lamia Brawne are numele compus din alăturarea unui personaj al lui Keats (Lamia din poemul cu acelaşi nume) şi Brawne care era numele de familie al iubitei lui Keats. Sau să explic cum e treaba cu Muir sau Teilhard de Chardin (apropo, oameni buni, ăia sunt sfinţi numai în cărţile lui Simmons, nu şi în viaţa reală). Deşi, dacă mă gândesc mai bine, poate ar fi trebuit. Ei, poate fac la final (după Endymioane) un ghid despre referinţele culturale din seria Hyperion, cât m-oi pricepe.

@ arşavir
Aşa e, sunt complet de acord. Am tot zis şi eu că “Iureşul” este cea mai bună carte din serie (incluzând aici şi “A feast for crows”).