Programatorul divin – Robert J. Sawyer

programatorul-divinRomanul de fata a fost foarte bine primit de critica si, drept dovada, l-a si trecut pe scriitorul Robert J. Sawyer pe lista finalistilor de la premiile Hugo, John W. Campbell Memorial Award si Aurora Award. Nu ca autorul ar mai fi dus lipsa de nominalizari – pina in momentul publicarii romanului de fata a ajuns in finala Hugo de nu mai putin de 6 ori. Printre altele, scriitorul de origine canadiana a fost si presedintele Asociatiei Scriitorilor de SF si Fantasy din America, cunoscuta SFFWA.

As remarca mai intai ca volumul de fata aparut la Leda arata grozav si merita numai cuvinte de lauda pentru atentia acordata unitatii colectiei Science-Fiction (volumul lui Gene Wolfe are aceleasi dimensiuni, chiar daca difera coperta), dar si pentru ca au reusit sa pastreze coperta originala a cartii.

Trebuie sa recunosc ca fragmentul postat pe blogul editurii a reusit sa ma captiveze si m-a determinat sa nu mai pierd timpul si sa ma reped sa o citesc.

Povestea e simpla, un extraterestru coboara cu nava sa in fata Muzeului Regal Ontario din Toronto pentru a lua legatura cu un paleontolog, in vederea descifrarii unor necunoscute universale presante. Rasa folhinorilor a strabatut timpul si spatiul din dorinta de a gasi dovezile necesare in a le sprijini credinta ca Dumnezeu exista cu adevarat si ca tot ce s-a intamplat pe planeta Pamant, dar si a lor si nu numai, urmareste punctele de reper ale unui plan mai elaborat tesut de o entitate suprema atotstiutoare si capabila de asemenea experimente la un nivel galactic.

Programatorul divin” mi-a adus aminte, si probabil nu o sa fiu singurul care va avea impresia asta, de stilul lui Michael Crichton (al carui roman “Sfera” l-am citit recent, si cel putin similititudinile dintre cele doua carti la anumit capitole sunt evidente), romanul fiind construit pe o abundenta (aproape excesiva) de ipoteze si teorii de ordin biologic, astronomic, chimic, social, antropologic, matematic, fizic, etic, genetic etc, toate acestea aduse in discutie pentru a se incerca o luminare a multora dintre necunoscutele de ordin religios in primul rand. Asadar firul epic diseca in amanunt aspectele privitoare la credinta intr-o divinitate, pe de o parte, si ateismul cu dovezile sale stiintifice, pe de alta parte, oferindu-se o serie de ipoteze halucinante pe baza analizelor si raspunsurilor furnizate de rasa extraterestra.

Totusi scriitorul si-a mai facut un pic de timp si a introdus si niste evenimente mai speciale pentru a nu transforma romanul intr-o dezbatere fara un sfarsit evident. Totul este cu atat mai fascinant cu cat, ulterior, aflam ca Tom Jericho, paleontologul care lucreaza direct cu extraterestrii, nu crede in Dumnezeu si s-a mai procopsit si cu o boala necrutatoare. In acelasi timp am apreciat si a fost binevenita inspiratia in a alterna capitolele, astfel ca dupa unul in care sunt dezbatute pe larg tot felul de teorii si ipoteze, care mai de care mai neasteptate, avem un altul ce se concentreaza si asupra vietii de familiei, trecutului si personalitatii personajului uman, curatorul Tom Jericho.

Este o carte ce stabileste o perspectiva unica asupra existentei raselor extraterestre si a modalitatii de a intra in contact cu rasa umana, deseori existand momente in care sunt dezbatute sau doar aduse in discutie teoriile reputatului om de stiinta si autor al volumului science fiction “Contact” (aparut in 2006 la Nemira), Carl Sagan. Surprinzator am intalnit abordat in roman si subiectul ce sta in centrul romanului apartinand scriitorul Bogdan Suceava, “Vincent Nemuritorul” (aparut in 2008 la Curtea Veche), acela al posibilitatii obtinerii nemuririi de catre oameni si nu numai (!-veti intelege completarea abia dupa ce veti citi cartea) prin scanarea si portarea intelectului intr-un mediu virtual. O idee controversata si foarte dezbatuta, ce joaca chiar un rol cheie in cartea de fata, Robert J. Sawyer oferindu-ne o varianta propriei a acestei teorii prin intermediul personajelor si a directiei in care evolueaza evenimentele.

Programatorul divin” are un final interesant oferind o serie de raspunsuri la intamplarile din carte, aspectul dramatic al situatiei fiind indulcit un pic prin impacarea cu sine a personajului-cheie din roman.

Cum actiunea in prima parte a romanului stagneaza, concentrandu-se mai ales asupra aspectelor privind evolutia vietii si a detaliilor esentiale din trecutul, dar si prezentul paleontologului, cartea nu va prezinta mare interes pentru amatorii de actiune neintrerupta. Insa cei care gasesc placere in a cunoaste cat mai multe informatii despre gama larga de stiinte si nu numai, despre cum ar putea evolua o intalnire cu o rasa de extraterestri cu frica de Dumnezeu, vor aprecia in mod sigur efortul scriitorului. Cert este ca cei de peste Ocean au facut-o deja, romanul ocupand si pozitia intai timp de o luna in Topul Locus al cel mai vandute romane SF.

Cum spuneam, cartea arata si este impecabila din toate privinte, editura facandu-si din plin datoria, si  ramane doar de vazut daca vanzarile se vor ridica la nivelul asteptarilor, pentru a ne putea bucura in continuare de noi aparitii reusite in colectia Science-Fiction a celor de la Leda.

19 Comments

  1. Pingback: Recenzii si articole, 1 - 7 iulie 2009 | Nautilus

  2. “As remarca mai intai ca volumul de fata […] merita numai cuvinte de lauda pentru atentia acordata unitatii colectiei Science-Fiction (volumul lui Gene Wolfe are aceleasi dimensiuni, chiar daca difera coperta), dar si pentru ca au reusit sa pastreze coperta originala a cartii”

    Acuma sa nu creada cineva ca asta-i o reactie gen “strugurii sunt acri”, dar Kyo: de cand e o mare realizare ca volume din aceeasi colectie sa aiba aceleasi dimensiuni? (am ramas consternat cand am citit) De laudat ar fi fost daca ar fi facut o coperta special pentru editia in limba romana care sa fie mai reusita decat cea originala. In rest, astea sunt the basics.

  3. nu trebuie sa ramai neaparat consternat…avand in vedere ca la Tritonic s-au scos in colectia SF carti la diferite marimi ( si nici macar alea de aceeasi dimensiune nu se potrivesc in biblioteca ca una e fie mai lunga fie e mai ingusta decat cealalta), adica exact basics-ul de care vorbesti tu…nu tineam neaparat sa-i dau exemplu pe ei (ca iar o sa existe discutii), dar asta e realitatea.

    este adevarat ca voi aveti un tipar de colectie unitar, dar daca ne uitam imprejur nu toti merg pe ideea asta…poate intr-adevar a fost o reactie usor exagerata din partea mea. o sa mai analizez 😛

  4. Pai da, pentru ca exista edituri mature si edituri mai putin mature, care fie sunt in perioada de crestere- si inca au nevoie de pampers-, fie sunt in aia de crestere dublata de opozitionism- trebuie sa invete sa faca la olita, dar ele tot cu pampersul vor sa stea pe ele.
    Pe copii trebuie sa-i incurajezi mereu pentru fiecare pisu facut corect la olita. Adica da, pentru basicuri.
    Asta a fost prima parte a interventiei, aia offtopic si neadecvata. Urmeaza si partea a doua, dupa ce citesc recenzia.

  5. Maturitatea nu are treaba cu varsta. Uita-te la Editura Art, infiintata recent, care scoate astazi unele dintre cele mai frumoase si mai reusite carti (ma refer la conditiile grafice). Vrei sa faci o editura, trebuie sa alcatuiesti o echipa competenta si cu experienta. Altfel, mai bine faci altceva, oricum nu ies bani din carti.

  6. acuma n-ar fi de lauda nici ca toate cartile au aceeasi dimensiune, si cred ca nici chiar “colectia”, care nu e e “colectia de sf”, daca te uiti mai bine pe spate, pe cartea lui wolfe scrie fantasy, iar pe cea a lui sawyer scrie science fiction (pe lian hearn, de pilda, nu scrie nimic de genul asta). adica nema colectia de fapt. dar da, arata bine cartile, sint bine alese… si sper sa vedem vreo 10 ca sa ne lamurim ca este ceva ce (vrem sa) credem si nu doua carti din seria lor de beletristica.

  7. Leda a surprins placut, cel putin in prima jumatate a lui 2009.
    Cover-art de calitate (si original totodata) e greu de realizat la noi. Cat despre butada “nu ies bani din carti”… nu e chiar asa!

  8. Mi-a placut mult cartea asta ! E tare!

  9. Ca de obicei,se vorbeste mai mult de farduri decit de ce este sub ele!?!?

  10. 1. Prima jumatate a cartii aduce mai mult cu un mare text de popularizare a stiintei (si religiei). Valoarea literara e aproape nula – autoru’ a pus laolalta (nu prea convingator) o serie de teorii si conexiuni (proprii sau nu). Cam subtire.
    2. N-am inteles cum de o supernova aflata la 400 de ani lumina poa’ influenta Terra in orele zilele imediat urmatoare aparitiei ei. Nimic nu calatoreste cu o viteza mai mare decat cea a luminii, iar cartea nu prezinta o metoda “ocolitoare”, gen “gaurile de vierme”.
    3. O alta chestie care m-a iritat a fost sarma pe care a dansat autoru’ incercand sa ocoleasca atributele de omnipotenta si omniscienta ale ceea ce a vrut autoru’ sa defineasca ca fiind Dumnezeu. Am apreciat insa micile tresariri de obiectivitate (de ex., atunci cand spunea ca ideea unei civilizatii extraterestre avansate care le-a creat pe cele trei nu face decat sa impinga pe un alt nivel necesitatea (coerenta) a definitiei lui Dumnezeu).

  11. 1. Ai observat bine si dupa cum am atras si eu atentia stilul se apropie foarte mult de abordarea intalnita in “Sfera” de Michael Crichton. Si nu sunt singurele construite in acest mod.

    2. Cu detaliile tehnice nu te pot ajuta 😀

    3. Eu am apreciat ca nu a oferit un raspuns destul de clar ci doar a schitat ceva foarte vag pe final.

  12. @kyodnb
    Ce detalii tehnice?:) Orice tip de radiatie (sau bucati de materie) nu poate depasi viteza luminii. Asa stim noi din realitate, da’ si din universu’ creat de carte.

  13. si nici despre supernove nu se credea ca ar putea fi descoperite de catre un amator dotat cu instrumente mai putin sofisticate si totusi recent s-a intamplat 😛

    dar poate ai dreptate nu zic nu 😀 cert e ca pe mine nu m-a plesnit peste ochi 😛

  14. Offtopic, volumu’ 4 din Roata Timpului e pe vine 😀

  15. @assasin-tot offtopic iti pot spune ca volumul4 din Roata Timpului apare in octombrie!sursa sigura de la Rao! 😀

  16. Din informatiile mele, speram sa se infaptuiasca in August 😛

  17. @assassin: Vorbim de o carte consacrata, dupa cate stiu eu, cu valoare literara apreciata de critici. Acum cat poate percepe fiecare din valoarea asta tine de capacitatea, putinta, fiecaruia.

    @feeria: Ai dreptate, Leda n-are nevoie de incurajari din astea, ca doar nu putea un grup editorial mai putin matur sa fie in topul editurilor romanesti, imediat dupa Polirom (ma refer la numar de titluri, tiraje si cifra de afaceri). Eu am peste 50 de titluri din Galeria fantastica si, dupa cate stiu, SF e un domeniu marginal al lor. Sunt edituri de profil care n-au scos atatea. Ma intreb ce s-ar intampla daca Polirom sau ei s-ar concentra pe profilul asta.

  18. Pingback: Cititor SF » Robert J. Sawyer – Programatorul divin

  19. Pingback: Programatorul divin « Blog de carti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu