Camuflaj – Joe Haldeman

Camuflaj - Joe HaldemanIn ultimele cateva luni am citit mai mult SF decat de obicei… oarecum intamplator. Unul dintre motive e simplu: cartile Nautilus sunt numai bune de carat in geanta, mai ales cele cu un numar mai micut de pagini. Al doilea motiv e la fel de simplu: lipsa unor carti teribil de interesante pe acasa, ceea ce m-a impins spre imprumuturi.

Camuflaj a indeplinit conditia nr. 1 perfect: e micuta si subtire, asa ca a fost perfecta, mai ales ca prima zi de citit a fost speciala (adica n-am putut sa mai aleg locul ideal din metrou, ci a trebuit sa citesc in orice conditii). Oricum, nici dupa ziua 1 cartea n-a fost in pericol sa fie uitata acasa, pentru ca m-a prins rapid.

Rezumatul este foarte foarte simplu: un extraterestru in varsta de cateva mii de ani, care isi poate schimba forma si care nu isi aminteste cum a ajuns pe Pamant, se hotaraste sa traiasca printre oameni. Si e greu sa nu fii interesat de cum o face; in definitiv, e un studiu din exterior al comportamentului uman si o sa descoperiti ca lucruri care noua ni se par de la sine intelese nu-s tocmai asa.

In paralel, un grup de oameni de stiinta incearca sa examineze un obiect misterios gasit pe fundul oceanului – noi stim ca are legatura cu extraterestrul, ei nu. Si, pentru ca un extraterestru nu era indeajuns… apare si al doilea, un cameleon care nu isi poate schimba forma, dar poate imita orice fiinta umana. Nici unul nu stie de existenta celuilalt, nici unul nu si-a dezvaluit prezenta in fata oamenilor.

Povestea celui care isi schimba forma este partea centrala a romanului. Ce-ai face daca ai fi practic nemuritor si ai putea sa iei identitatea oricui? In cazul de fata, raspunsul este “a invata” – atat in mediul academic, in numeroase domenii cu sau fara legatura intre ele, cat si in societate. Se pare ca noi, oamenii, putem fi un subiect de studiu fascinant… si nu iesim tocmai nesifonati. Ajunge doar sa spun ca alienul nostru participa, printre altele, la Marsul Mortii de la Bataan.

Cameleonul nu e la fel de interesant si, din fericire, nici nu ii este data prea multa atentie. E “ala rau”, e sadic si omoara ce-i pica in mana si cam atat.

Evident, la un moment dat cei doi si oamenii trebuie sa se intalneasca… si aici povestea incepe sa schiopateze. [ATENTIE, spoiler] Probabil ca Haldeman a incercat sa ne transmita ca extraterestrul incepe sa inteleaga specia umana intr-atat incat incepe sa empatizeze cu ea si sa simta o legatura mai adanca, dar nu i-a iesit, asa ca sfarsitul nu este deloc credibil. A intelege motivatiile si a actiona asa cum cere societatea? Da, pana aici merge. A se indragosti de un om cu care a avut de-a face timp de cateva luni? Come on… Dupa mii de ani de indiferenta/interes stiintific, iubire in doi timpi si trei miscari?!

Chestia asta m-a scos din atmosfera atat de tare incat punctul culminant propriu-zis m-a lasat rece, desi recunosc ca nu ma asteptam la ultima gaselnita.

Pacat de primele trei sferturi din carte. Se putea mai bine. Dar pentru o carte de citit pe plaja, in tren, pur de relaxare, Camuflaj e numai buna. O sa te prinda si n-o sa iti dai seama cand a trecut timpul. Dar s-ar putea sa injuri putin la sfarsit.

7 Comments

  1. Cred ca sunt din ce in ce mai multe carti (si filme) care “te prind”, dar te fac “sa injuri putin la sfarsit”… (Sau eu sunt din ce in ce mai pretentioasa 😀 )

  2. Prima parte a cartii seamana teribil de mult cu subiectul filmului “The Man From Earth”, un film destul de bun, bazat pe replici si nu actiune sau efecte speciale. Dar acolo nu era vorba de un extraterestru ci de un caveman.

  3. Eu am citit cartea asta dupa recitirea “Forever War” si “Forever Peace” => mare dezamagire. MARE!
    Poate “Camuflaj” nu este in sine o carte slaba, dar comparata cu celelalte doua…

  4. sincer, eu am citit-o cu plăcere de la un capăt la altul şi am reuşit să o parcurg fără sincope şi să-mi meţin atît de necesara „suspension of disbelief”. mai în amănunt, see here: http://uglybadbear.wordpress.com/2006/05/12/joe-haldeman-camouflage-premiul-nebula-2006/
    nu, nu-i o capodoperă literară. da’ merge binişor. my two cents, desigur.

  5. wall of text! mai baga niste linii libere ca sa poata sa citeasca si ochiu’ meu.

  6. Pingback: Recenzii si articole, 1 - 7 iulie 2009 | Nautilus

  7. Este un fleculet. Mai ales prima parte. Dar nu imi pare rau dupa cei 10 lei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu