Rock me Adolf Adolf Adolf – Silviu Genescu

rock_me_adolf_micRock me Adolf Adolf Adolf” este si numele povestirii de debut al volumul de fata. Daca trecem de titulatura destul de originala pe care o poarta povestirea si incepem lectura vom observa ca de fapt exista o mare legatura cu subiectul tratat. Sincer, nu ma asteptam ca Silviu Genescu sa-mi lase o impresie asa de buna. Inca din povestirea de debut, “Rock me Adolf Adolf Adolf“, m-a atras prin modul de a povesti si de a introduce o sumedenie de detalii intr-o lume a prezentului si in care germanizarea statelor pare mai actuala si mai raspandita ca oricand. Totusi nu sunt neglijate nici elementele bolsevice si astfel avem partea de un amalgam de idei bine expuse si racordate la actiunea propriu-zisa a povestirii. Lumea din “Rock me Adolf…” este una computerizata in mare parte, dominata de nevoia de informatii, de conectarea la retea, o lume in care hologramele sunt un lucru obisnuit, omul de rand avand acces la o serie de facilitati informationale deosebite, posibilitatea de a localiza cu usurinta orice persoana s-ar dori cu ajutorul softurilor fiind doar una dintre ele. Povestea este bine surprinsa si detaliata, actiunea curge natural si fara prea multe invaluiri, totul se intampla in fata noastra, practic neoferind niciun moment de respiro. Un text cu o marime exact cum  trebuie pentru a nu pica in alte pacate si foarte bun in a ne introduce scrierea lui Silviu Genescu.

Printul cel trist” ne poarta intr-o perioada a anilor `90 in care dezertori ai armatei ruse incearca sa gaseasca un loc in care sa se dea la fund o perioada. Dilema personajului central, aceea de a avea sau nu incredere in persoana creditata cu protejarea multor suflete “nevinovate” prigonite de lege, este cea care fura prim-planul. Un text ce foloseste o idee clasica, aceea a posibilitatii manipularii temporale, oferit intr-un ambalaj nu neaparat inedit, insa in mod cert reciclat intr-o maniera satisfacatoare.

Zapada de pe aripile ingerului” mi-a parut un text cu infuzii fantastice, de altfel de o bogatie iesita din comun, destul de dificil de abordat mai ales in plan imaginativ. Totusi lumea oferita si fascinatia pentru codul nemuririi, fascinatie de care si cititorul se imbolnaveste treptat, nu numai personajele, vor convinge in mod sigur pe orice cititor pretentios ca Silviu Genescu are si idei originale si dispune si de abilitatea necesara pentru a le asterne pe hartie. Ce se poate intampla cind alergi sa descoperi nemurirea, dar cel care detine secretele nu doreste sa ti le impartaseasca? Cum il vei pacali? Cum vei reusi sa supravietuiesti acestei provocari?

Daca pina la povestirea “Erou local” eram uimit de clarviziunea si talentul de povestitor al scriitorului, ei bine povestirea de fata mi-a dovedit ca am in fata un adevarat inginer al imaginilor fantastice. Este genul de text pe care multi l-ar aprecia, dar si mai multi, descoperindu-l, s-ar transforma in fani Silviu Genescu. Eu unul am fost coplesit. Se observa ca scriitorul are simtul echilibrului, niciunul dintre textele de pina acum nelasand impresia ca este dilatat in exces, “Erou local” nefacand nici el exceptie. O inteligenta artificiala evolueaza peste masura si isi depaseste limitele de programare transformandu-se intr-o entitate cu pretentii si aspiratii. Va putea programatorul sau, cu un tricou personalizat printr-un algoritm informatic absolut fenomenal (ca idee, dar si format), sa o opreasca sau se va declara infrant de inteligenta propriei creatii?

Expresia Finala” este o mica parodie reusita a povestirilor si a scenariilor in care extraterestrii se pregatesc de invadarea Pamantului, soarta planetei atarnand de vechiul si de acum caruntu, fir de par. Un text electrizant, de o ironie fina si un umor la fel de subtil.

Daca nu sunteti convinsi pina acum, ei bine, “Ghost Story” va va spulbera orice urma de indoiala. Da, Silviu Genescu are talent si inspiratie, si da, textele sale selectate in antologia de fata pot sta oricand linga povestirile din antologiile straine, tinand cont ca am intalnit acolo suficiente texte mult mai slabe decat cele din volumul de fata. “Ghost Story” vine sa ne arata ca, in ciuda faptului ca iubirea de mama este sfanta si merge pina in pinzele albe, cunoscandu-se ca acestea sunt dispuse la orice sacrificiu pentru a-si proteja copii, uneori se poate intampla si ca rezultatul acestei tendinte sa nu aiba efectul scontat. O povestire sensibila si la obiect, strabatuta de un puternic accent de neputinta.

`Da Noiz” este un mini-roman alcatuit din alte patru povestiri, “Beth“, “SINGIT“, “Dingo`s Ballet Suite” si “Holloway`s Fugue“, cu anumite legaturi si conexiuni intre ele. Subiectul se invarte in jurul unei posibile conspiratii a serviciilor secrete si a masinatiunile ce se pornesc cand adevarul ameninta a fi dezvaluit. Capitolele sau povestirile, cum vreti sa le spuneti, mi-au lasat impresii diferite. In principiu, mi-au parut a fi foarte bine documentate si realiste, dispunand de o atmosfera credibila si atent realizata. Singurul pe care nu l-am digerat prea bine a fost “Beth”, in care abundenta informatiilor si trecerea rapida de la un subiect la altul pur si simplu nu a mers pentru mine. Insa in continuari actiunea nu mai urmareste atat de multe fire narative ca la inceput si se transforma pe rand, dintr-un film cu iz de documentar, intr-unul ce expune detaliat misiuni intreprinse de serviciile secrete britanice. Dupa cum va spuneam, atmosfera te fura pur si simplu si pot spune ca informatiile si amanuntele dezbatute de scriitor te acapareaza, cum a fost si in cazul meu, chiar daca eu nu sunt “topit” dupa genul asta de scenarii.

Deja a devenit o obisnuinta ca in final sa laud o aparitie Bastion, insa nici volumul de fata nu este mai prejos decat restul celor citite, si nu pot decat sa-l recomand cu deosebita caldura celor care inca se mai codesc sa-i citeasca pe scriitorii romani de science-fiction. Chiar daca e vorba de texte mai vechi si chiar daca sunt selectate (probabil) din mai multe materiale, impresia mea dupa lecturarea volumului “Rock me Adolf Adolf Adolf ” este ca Silviu Genescu are un adevarat talent de povestitor si dispune de o originalitate a ideilor pe care multi incearca sa o descopere, insa fara prea mare succes.  As nota ca mi s-au parut de bun augur si modificarile subtile aparute in grafica volumul de fata.

Depinde doar de noi daca demersul celor de la Bastion va continua sau se va opri prematur si cred ca este cazul sa nu-i mai nedreptatim atat pe scriitorii romani de fantastic si literatura science fiction si sa le acordam o sansa.

later update: De pe site-ul Srff-ului am gasit o trimitere catre un articol in care criticul Mihai Iovanel vorbeste despre cartea lui Sebastian A. Corn, Adrenergic! si despre volumul de fata.

6 Comments

  1. Like i said-Silviu Genescu este cel mai COOL scriitor romanesc! Cine nu il citeste pierde farmecul lecturii! Rusine celor care nu l-au citit!

  2. Vad ca SF-ul romanesc se citeste tot ca pe vremuri… 🙁

  3. Pingback: Recenzii si articole, 1 - 7 iulie 2009 | Nautilus

  4. Stima celor care sustin literatura SF autohtona! Citind-o si comentand-o!
    Daca tot ne-ati starnit, de ce nu ne ziceti ca putem s-o comandam de aici: http://www.editurabastion.ro/carte.php?id=66 ? Sau nu-i voie?

  5. Intr-un fel am spus deja. Exact la inceputul recenziei. Ce este in general colorat cu albastru reprezinta o adresa de web. La un click pe numele romanului din debut ajungeti tot acolo. O sa incerc sa fiu mai explicit de acum incolo.

  6. Domnul meu, ai dreptate! Nu dumneata ar trebui sa fii mai explicit, ci eu ar trebui sa fiu mai atent! Ca si cu “mail” si “com”! Din interventia mea ar trebui ss ramana doar:
    Stima celor care sustin literatura SF autohtona! Citind-o si comentand-o!
    O recenzie care te face sa scoti banii din buzunar!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu