Pistolarul reloaded

The Gunslinger - Stephen KingDupa ce am inceput de 3 ori o recenzie la Pistolarul, am renuntat si l-am lasat pe Kyo sa o scrie. Mi-e greu sa vorbesc despre cartile care imi plac mult, iar in cazul Pistolarului mai apare si o alta problema: nu mai pot sa privesc cartea independent de serie. M-am apucat de citit la un an dupa ce King a terminat-o asa ca am reusit sa citesc cele 7 volume aproape unul dupa altul si le vad ca pe un tot unitar.

Am ajuns la Dark Tower pe un drum lung care a inceput cu o Carrie cumparata dintr-un anticariat si care a fost, cel putin partial, planuit dinainte. O serie de 7 carti parea imensa, asa ca m-am ferit multa vreme de ea, dar la sfatul unei prietene am reusit s-o fac intr-un mod oarecum productiv: am incercat sa citesc toate cartile legate de ea inainte.

Pentru “incepatori”: Dark Tower se leaga de o gramada de romane de-ale lui King. In unele cazuri legatura e foarte vaga (sfarsitul de la It sau hotelul din The Talisman, cateva mentiuni in Lisey’s Story etc.), in altele e mai stransa (Salem’s Lot, Insomnia). Am reusit sa le citesc aproape pe toate inainte de Dark Tower, ceea ce uneori a fost o idee buna, alteori nu.

Daca vreti sa abordati seria cat mai in cunostinta de cauza, doar in cateva cazuri e recomandat sa cititi cartile inainte: Salem’s Lot, pentru unul dintre personaje si The Stand, pentru o scena scurta, dar care e o surpriza placuta (bine, si pentru ca e o carte al naibii de misto). Majoritatea pot fi citite bine mersi si dupa (sau in timpul) DT, iar cateva cred ca pot fi intelese/apreciate cum trebuie doar dupa, de exemplu Insomnia sau nuvelele (Little Sisters of Eluria, Everything’s Eventual, Low Men in Yellow Coats). Probabil ca unii vor spune ca Easter eggs pe care le baga King pe te miri unde sunt inutile si doar o incercare artificiala de a consolida ideea de Dark Tower ca magmum opus, dar mie imi plac la nebunie, mai ales cand dau de ele inainte sa le citesc pe vreun site.

Pistolarul - Stephen King[Apropo de site-uri si forumuri. Evitati-le ca pe ciuma pana terminati seria daca nu vrei spoilere. Eu am aflat cu 2 volume inainte ce personaj principal va muri.]

Despre actiunea din The Gunslinger a scris Kyo asa ca n-are rost sa mai repet, si oricum nu e nimic complicat: pistolarul nostru si omul in negru se fugaresc prin desert, intalnesc diverse alte personaje, majoritatea mor, the end.

Nu mai tin minte exact ce impresie mi-a lasat volumul prima data cand l-am citit; nu am facut pauza intre el si The Drawing of the Three. Stiu ca Jake mi-a placut din prima si mai stiu ca sfarsitul filozofic nu m-a impresionat, dar ca a fost clar ca vreau sa stiu mai multe despre soarta lui Roland. Am remarcat ca majoritatea celor care au citit Dark Tower se impart in doua categorii: cei care cred ca The Gunslinger a fost cea mai buna carte si de acolo a luat-o totul la vale si cei care cred ca de-abia de la volumul 2 s-a pornit King cu adevarat. Eu fac parte din cea de-a doua… din multe motive pe care o sa le descoperiti, sper, in curand. O sa spun doar ca cei trei de care vorbeste titlul volumului urmator sunt personaje foarte misto, iar unul dintre ele chiar a devenit favoritul meu in locul lui Roland.

In rest… sa zicem ca nimic nu e intamplator. Editia aparuta in romana este cea revizuita acum cativa ani, si modificarile sunt mici, dar foarte importante, incepand chiar cu prima pagina. Varianta pe care am citit-o eu initial este cea aparuta in ’82 si intre timp musiu King se prinsese ca unele chestii nu prea se mai leaga cu ultimele volume, asa ca a luat frumusel cartea la periat, iar rezultatul este intr-adevar mai bun. Revenind, nimic nu e intamplator, detaliile sunt acolo ca sa creioneze lumea si e bine sa fii atent tot timpul… nu ca mine 😛 Unul dintre locuitorii din Tull va reaparea in volumul 4 ca personaj secundar in flashbackuri, pe omul in negru si pe Jake ii vom revedea si mai curand, chiar si iarba din final inseamna ceva. Iar, ca nota personala, mica schimbare de la inceput mi s-a parut geniala (dar nu e nevoie sa incercati sa ghiciti acum daca nu ati terminat seria, e pacat sa va stricati surpriza – placuta sau neplacuta, dupa caz – a sfarsitului.)

In final ar fi trebuit sa spun de ce mi-a placut cartea, dar toate motivele mele sunt de fapt din alte volume. Luati Pistolarul ca pe o introducere extinsa; povestea adevarata incepe abia in volumul urmator. In toamna, la Gaudeamus?

9 Comments

  1. facem ce facem si tot la Pistolar ajungem 🙂
    Si eu cred ca stiu cine va fi prezent din Tull in volumul respectiv pentru ca Pistolarul chiar il recunoaste si are un mic flashback. Si e clar ca o sa se detalieze mai mult in volumele urmatoare.
    Si deci mergem inainte cu doua degete lipsa! 😀

  2. da, asta e una dintre chestiile modificate in editia noua. in cea veche roland nu-si aducea aminte de nimic in tull.

  3. Bravo! Vezi ca se poate 😛
    Mie mi-ai retrezit pofta, parca-mi vine sa fur de pe raft volumul doi in engleza de la birou…

  4. Citesc King de mai bine de 20 de ani, de cand mi-a impuiat Cristi Lazarescu capul (sic). Trebuie sa recunosc – The Dark Tower este este cel mai impresionant (putin spus) opus al lui.
    Mircea stie de ce :-).

  5. Trebuie sa cumpar si eu Pistolarul, deja de cand se scrie de el imi bizaie prin minte. Oricum, Salem’s lot si Talismanul sunt pe lista mea de lecturi preferate.

  6. @jen: no, vezi că a ieşit un text fain? thumbs up! acu’ abia aştept să mă apuc de lucru la DT2. 😀

  7. Eu am gasit si in Casa intunericului destule referinte la Turn.

  8. @jeje: referinţe sunt multe. urmează linkul oferit de jen în text şi-o să dai de toate, până la ultima povestire DT-related.

  9. Pingback: Recenzii si articole, 1 - 7 iulie 2009 | Nautilus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu