Pistolarul, Turnul Intunecat – Stephen King

pistolarul-dark-towerTrebuie sa recunosc ca nu e prima oara cand ma lovesc de cartea de fata, mai avand o tentativa acum ceva timp de a citi varianta in engleza. Insa la momentul respectiv nu prea m-a prins inceputul si am renuntat destul de repede. Dupa ce am parcurs in sfarsit Pistolarul imi dau seama ca m-am pripit un pic cand am lasat-o din mina, dar tot nu pot spune cu exactitate daca universul Dark Tower (Turnul intunecat) este unul pe placul meu in totalitate. Totusi am gasit fascinante marturiile din prefata, in care se spune ca a primit cereri care mai de care mai ciudate de-a lungul timpului, ca exemplu oferind cazul unei batranici care simtea ca nu mai are mult de trait si isi dorea sa afle ce se va intampla in continuare in seria de fata sau acela al unui condamnat la moarte amator si el sa afle acelasi deznodamant al seriei de fata. Aceste dorinte mai iesite din comun ale fanilor se explica prin faptul ca cele 7 romane corespunzatoare seriei de fata au fost scrise intr-o perioada foarte lunga de timp, zeci de ani de zile, intre anii 1970 si 2004, pornind de la ideea lui King de a scrie un fantasy din perspectiva personala avand ca sursa de inspiratie opera marelui J.R.R. Tolkien si filmul lui Sergio Leone “Bunul, raul si uratul” cu vestitul Clint Eastwood in prim plan.

Din cate am observat eu pina acum, citind diverse impresii pe internet, cititorii Dark Tower se impart in doua tabere sa le zic asa. Cei care sunt inebuniti dupa seria fantasy a lui Stephen King si cei care nu prea au gustat seria scriitorului american, gasindu-i destule inconsistente. Si sa vedem ce am descoperit eu in primul volum.

Inca de la debut suntem transportati direct in valtoarea unei urmaririi plasate intr-un tinut aspru, desertic si neprietenos. In prim plan avem un personaj carismatic si misterios, Pistolarul Roland, perseverent si de neinduplecat in a-si duce misiunea la bun sfarsit – aceea de a-l ajunge din urma pe “omul in negru” si de a se confrunta cu acesta in speranta ca va reusi cumva sa obtina mai multe amanunte despre Turnul Intunecat. Este adevarat ca o parte consistenta din acest volum este dedicata acestei urmariri, insa au mai fost introduse, din loc in loc, si destule scene care aduc in prim plan o parte din trecutul si adolescenta lui Roland. Astfel cititorul este facut partas la transformarea sa dintr-un ucenic ambitios si hotarat intr-un adevarat Pistolar. Cu alte cuvinte, intr-un barbat in toata regula, daca ar fi sa respectam regulile tinutului de fata.

Chiar daca se gaseste intr-o cursa contra cronometru, Pistolarul nostru mai are timp sa se confrunte si cu tot felul de fiinte supranaturale, din adunatura de personaje ostile sau nu ce presara acest volum introductiv remarcandu-se cu succes demoni, animale mutante sau oameni redusi la stadiul de papusi fara minte, numai buni de a fi controlati. Cu alte cuvinte nu trebuie sa va speriati ca povestea lincezeste prea mult, cum lasa impresia inceputul, pentru ca avem parte si de ceva actiune mai intensa. Nu cat mi-as fi dorit, dar oricum indestulatoare avand in vedere si dimensiunile romanului. Lumea in care ne gasim, daca ar fi sa ma iau dupa informatiile expuse de autor, este una postapocaliptica, presarata ici-colo de ramasite ce stau marturie pentru existenta unor civilizatii trecute mult mai evoluate tehnologic fata de momentul actual.

Si ca sa trec in revista si cam ce elemente m-au nemultumit as aminti ca nu mi-a placut cum de multe ori scriitorul invaluie situatiile intr-o aura de ambiguitate si ireal, cititorul nestiind cu exactitate ce sa foloseasca din imaginile oferite. Se poate ajunge astfel chiar la mici confuzii in legatura cu acestea. Pe mine m-a incercat de cateva ori cand am simtit ca detaliile oferite erau neindestulatoare si nu prea bine finisate, trebuind sa ma intorc un pic cu lectura pentru a ma lamuri. Ca exemplu as oferi fragmentul mortului care de fapt nu era mort si pina la urma moare iar. Nu m-au dat pe spate nici explicatiile de pe final despre ce ar fi in realitate Turnul Intunecat, am ramas foarte dezamagit de intensitatea confruntarii dintre Pistolar si inamicul sau. Sincer ma asteptam la ceva mai violent, cu mult singe si mai putina poezie si “picturi” artistice despre nemurirea sufletului si centrul universului.

Ar mai exista multe de spus despre bogatia universului Dark Tower, despre cuvintele inventate sau pur si simplu culese de scriitor pentru romanul sau din diferite limbi si folosite pentru a accentua anumite situatii sau discutii, despre amanuntele raspandite in intreaga sa opera ce fac trimitere la universul Turnului Intunecat, insa le las pentru alta data si ma opresc aici.

Din punctul meu de vedere primul volum nu m-a entuziasmat nespus, desi el este de felul sau antrenant in mare parte. Si ar trebui sa recunosc ca prologul incheie volumul cu o mostra de fantastic King-ian foarte apetisanta.
Si ca tot veni vorba de prolog, totusi imi vine cam cam greu sa imi imaginez ca un Pistolar lipsit de aportul a doua degete va reusi sa tina piept cu succes dusmanilor ulteriori… Doar poate totul nu este decat un vis, sau poate nu?!

Probabil ca dupa ce voi fi parcurs volumul doi voi sti exact unde stau cu seria Dark Tower a lui Stephen King. Pina atunci insa sunt curios ce alte pareri mai exista despre acest prim volum. Da?! Aveti ceva de comentat? Cum sa nu, chiar va rog…

29 Comments

  1. Nici pe mine nu m-a dat pe spate sfarsitul, dar prima jumatate mi-a placut foarte mult. Astept al doilea volum!

    Dar, spre deosebire de tine, cel mai mult mi-a placut atmosfera de ambiguitate si ireal, pe care as fi vrut-o MAI densa, cu mai putine dezvaluiri si detalii bio.

  2. nu pot sa spun decat ca dupa ce citesti restul volumelor toate chestiile dense si misterioase capata sens…

  3. Kyo fii si tu un pic mai entuziast! 🙂

  4. Marturisesc ca n-am citit nimic de Stephen King. Nu-mi recomandati si mie una dintre cartile lui?

  5. eu as zice the stand/apocalipsa, daca nu te sperii de marime 😀 sau chiar pistolarul, e mai micuta. nici una dintre ele nu king ‘tipic’, dar sunt preferatele mele.

  6. la The Stand (Apocalipsa) ma gandeam si eu…plus IT-ul 😀

  7. tocmai mi-am adus aminte si eu de it si vroiam sa-l sugerez… s-a mai reeditat recent?

    si dupa ce citesti it, astepti sa apara toate volumele din dark tower, le citesti si finalul are mai mult sens 😀

  8. @Doru – Eu as zice “Salem’s Lot” la aperitiv, eventual cu ceva povestiri din “Night Shift”.

  9. Multam fain.

  10. Eu aş fi propus mai degrabă să nu înceapă cu chestii de trei volume cum ar fi “Apocalipsa” sau “It”, ci cu nişte esenţă concentrată de King: “Shining” sau “Christine”.

  11. De acord cu “Nestematul visator”. Merge si Salem’s Lot.

  12. mie salem’s lot nu mi-a placut, asa ca nu pot sa sustin recomandarile 😛

    eu personal am inceput cu carrie si m-a facut curioasa sa citesc si altceva de king, asa ca ai putea sa incerci asta. nici dupa shining nu m-am omorat, dar e atat de faimoasa si are atatia fani incat probabil e o idee buna pentru un ‘incepator’.

    nu stiu daca le-as recomanda cuiva ca prim contact cu king, dar pentru restul de aici, in caz ca nu le-ati citit – talisman si black house. foarte misto.

  13. Sa intelegem ca nu iti place Stoker dar il agreezi pe Twain?

  14. nici o legatura… stoker nu am citit (da, da, stiu), iar pe twain l-am citit acum atat de multi ani incat nu mai tin minte mai nimic.

  15. eu am inceput cu four past midnight 🙂

  16. Ei bine Dorule, ca sa nu o mai lungim, poti sa incepi cu orice de SK. Da’ numai sa incepi odata. (Si sa si termini).

    Cat despre Stoker ( @Jen ) nu-i timpul pierdut stii bine.

  17. bine, era clar ca *poate* sa inceapa cu orice, dar cand ai de ales intre 50 de carti e mai complicat, nu? iar eu pot sa spun ca mai bine incepi cu un roman, nu cu nuvele, si cu un roman *vechi*, nu cu unul recent.

  18. Atunci sa fie Europe. Pardon, Carrie!

  19. Discutia asta am mai vazut-o cred in zeci de locuri si mereu opiniile sunt dispersate pe intreaga lui bibliografie. Iata si contributia mea:
    Iti recomand Misery, pentru nu are chestii supranaturale, care pentru multi sunt destul de greu de acceptat si digerat… cel putin la inceput. E in schimb un horror psihologic de nota 10. Oricum, cam tot ce a scris Steve e captivant, deci nu prea ai cum sa dai gres.

  20. @sol badguy: ce chestii supranaturale ai găsit tu în “misery”? chiar sunt curios… e-un roman cvasi-naturalist, zău că nu-mi amintesc să fi fost ceva supranatural în el.

  21. a, da, şi am început cu “misery”, în ’95. deci o recomand călduros. 🙂

  22. Pai a spus ca nu are chestii supranaturale.

  23. ups, aşa-i. mea culpa. citisem “că” în locul lui “nu” din “pentru nu are” (sic). 😀

  24. Cred ca ar trebui sa aplic tratamentul Misery pe vreo citiva pretini si tovarasi -stiu ei care(traducatori,editori, redactori,etc) care nu se tin de treaba! 😀

  25. Deci voicunike era terorista! 😀

  26. Din cate am inteles King a scris Turnul pe parcursul a 30 de ani. N-ai cum sa nu vezi cat de tare se umanizeaza pe parcurs, cam de cand apare baiatul, Jake. King este profund fara sa faca nici un efort, personaje complexe, tot ce trebuie. Sunt fan Turnul pana acum dar dupa Tinuturile Pustii nu stiu ce urmeaza.

  27. Pingback: Blogul Editurii Nemira » Arhiva de blog » Bloguri de cititor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu