Mike Resnick este un scriitor mişto. Şi nu numai pentru că a luat 5 premii Hugo la categoria povestiri sau pentru că este nominalizat practic anual la această categorie. Ci pentru că a găsit un fel de a povesti în care desfăşurarea imaginaţiei nu este prin nimic îngrădită de căldura şi simplitatea cu care îşi creionează personajele.
Fie că scrie despre extratereştri, roboţi, fantome sau magicieni, povestirile sale sunt, în final, despre ce înseamnă a fi om, cu bunele şi cu relele inevitabil amestecate în natura umană. Nu-i vorba atât de ceea ce spune cât de felul în care spune povestea şi de uşurinţa cu care te împinge, pe nesimţite, spre concluzia pe care o doreşte. Şi despre faptul că reuşeşte să creeze nişte finaluri în acelaşi timp triste şi pline de speranţă.
Povestirile pe care le-am ales sunt disponibile în engleză, pe Internet, unde le-am găsit şi eu. O să pun linkuri la fiecare. Scrieri ale lui Resnick au fost publicate şi în revistele româneşti de SF&F.
Travels with my cats. Prima povestire de Resnick pe care mi-au căzut ochii, la instigarea lui voicunike. O să merg şi altădată pe mâna lui, că ştie ce să recomande.
Câştigătoare a premiului Hugo în 2005, este povestea lui Ethan Owens care, în copilărie, cumpără din întâmplare o carte de călătorie în ediÅ£ie limitată. Intitulată “Travels with my cats“, cartea, scrisă de o oarecare Priscilla Wallace, îl va Å£ine treaz toată noaptea prin felul în care autoarea descria ţările exotice pe unde umblase.
Peste ani de zile, cu toate visele de glorie ÅŸi aventură de odinioară pierdute fără urmă, Ethan se stabileÅŸte într-un orăşel de provincie, fără alte aÅŸteptări decât o viaţă liniÅŸtită. Recitind la un moment dat cartea preferată a copilăriei sale, decide să afle mai multe despre autoare… numai pentru a descoperi că aceasta a murit cu mult înainte ca el să se fi născut, la numai 34 de ani, fără să fi scris altceva. Dar, în aceeaÅŸi seară, două pisici, una albă ÅŸi una neagră se ivesc pe veranda casei lui iar în urma lor apare însăşi tânăra femeie.
Cum a ajuns ea acolo, ce este, cum va decurge discuÅ£ia dintre scriitoare ÅŸi admiratorul ei înfocat, îl va simpatiza femeia aceasta din alt secol – dar plină de curaj ÅŸi vitalitate – pe cititorul din vremurile moderne, care nu ÅŸi-a asumat în viaÅ£a lui vreun risc? La toate întrebările de mai sus puteÅ£i căuta răspunsul la link-ul cu povestirea şi, chiar dacă unele evoluÅ£ii par oarecum previzibile, Resnick are un fel de a le relata care vă va face să nu regretaÅ£i că v-aÅ£i apucat de el.
Defileul Olduvai(Tanzania) este şi în realitate un valoros sit paleoantropologic.
Seven views from Olduvai Gorge. Nebula 1994, Hugo 1995. Omenirea a cucerit cosmosul, a subjugat o bună parte din rasele extraterestre care i-au ieşit în cale, apoi a reuşit să se distrugă în mod glorios. După câteva milenii, o expediţie de cercetare compusă din diverse specii extraterestre ajunge pe Pământ, pentru a căuta relicve şi pentru a descifra secretul Omului: de unde îi veneau ambiţiile şi visele măreţe, egalate în tot universul numai de ferocitatea şi necruţarea de care dădea dovadă în atingerea lor?
“(Omul – n.m.) dispăruse la numai 17 milioane de ani de când pusese piciorul, cu îndrăzneală, în galaxia noastră, venind de aici, de pe planeta sa de origine – dar în acest interval scurt scrisese în istoria galactică un capitol care va dăinui pentru totdeauna. ÃŽÅŸi revendicase stelele pentru sine, colonizase un milion de lumi, îşi condusese imperiul cu o voinţă de fier. Nu arătase milă pe parcursul supremaÅ£iei sale ÅŸi nici nu o ceruse atât cât duraseră declinul ÅŸi prăbuÅŸirea sa. Chiar ÅŸi acum, la aproape 48 de secole după dispariÅ£ia lui, realizările ÅŸi eÅŸecurile sale încă mai aţâţau imaginaÅ£ia”.
Cele ÅŸapte “vederi” din defileul Olduvai nu sunt cărÅ£i poÅŸtale, ci un fel de viziuni ale unuia dintre membrii expediÅ£iei. Cel-Care-Vede, un SimÅ£itor de Nivelul Patru, poate absorbi prin simpla atingere toate “amintirile” unui obiect ÅŸi ale celor care l-au folosit. Atingând un femur, află povestea unor extratereÅŸtri veniÅ£i pe Pământ în preistoria omului, care ar fi pariat pe evoluÅ£ia spre inteligenţă a babuinilor ÅŸi nicidecum a unor mici maimuÅ£e fără coadă care trăiau ÅŸi ele p-acolo, într-o peÅŸteră. Åži tot aÅŸa, istoria omenirii rezumată prin cele ÅŸapte artifacte găsite de expediÅ£ie, care spun istorii individuale, simptomatice însă pentru evoluÅ£ia generală a umanităţii.
Totul cu un final înspăimântător şi, în acelaşi timp, dătător de speranţă, depinde din perspectiva cui priveşti. De fapt, până la urmă, te trezeşti că ţi-ai însuşit în aşa măsură perspectiva Simţitorului, încât finalul te lasă cu un gust extrem de straniu.
Article of Faith. Tare-i mai plac roboţii lui Mike Resnick, îi iubeşte de-a dreptul, de aia, în povestirile lui, roboţii sunt mai buni decât oamenii. Şi nu la chestii robotice, nu: roboţii îi înving pe oameni pe propriul lor teren, sunt mai buni la omenesc decât creatorii lor. Dintre toate povestirile lui, mi se pare că acelea cu roboţi au cea mai mare încărcătură emoţională.
Ilustraţie de Karl Nordman la povestirea lui Resnick, pentru Jim Baen's Universe
“Article of faith” este povestea unul robot pe nume Jackson, trimis să ajute în gospodăria unui preot. Robotul nu a auzit în viaÅ£a sa de cineva numit Dumnezeu ÅŸi, când preotul îi spune că este creatorul a toate, Jackson îl confundă cu Stanley Kalinovsky, fabricantul lui. Pentru a lămuri confuzia, preotul îi dă să citească Biblia. La început trebuie să facă faţă întrebărilor naive ale robotului – cum de nu a fost Iona dizolvat de sucurile gastrice din stomacul balenei sau cât de mare este Dumnezeu de are nevoie de case cu acoperiÅŸul atât de înalt (bisericile).
ÃŽntr-o zi însă, după ce relaÅ£iile cu slujitorul său metalic s-au consolidat, preotul este confruntat cu rugămintea acestuia de a fi lăsat să asiste la slujbă alături de restul congregaÅ£iei sale. O “turmă” compusă din oameni săraci, obtuzi ÅŸi înăcriÅ£i de viaţă, cărora introducerea roboÅ£ilor ca mijloace de producÅ£ie le-a diminuat ÅŸansele de a găsi locuri de muncă. Dar, după cum va obiecta Jackson, “dacă Dumnezeu este Dumnezeul tuturor lucrurilor, nu este ÅŸi Dumnezeul roboÅ£ilor”?.
De aici, situaÅ£ia nu poate decât să se complice, tocmai pentru că roboÅ£ii se dovedesc a fi mai buni la “umanitate” decât oamenii: ei nu iau în deÅŸert angajamentele asumate ÅŸi nici cuvintele spuse, tratează fiecare activitate cu seriozitate ÅŸi, spre deosebire de oameni, nici nu le trece prin circuite să se dezangajeze dintr-o acÅ£iune de care s-au apucat. Iar finalul este emoÅ£ionant, ridicând o serie de întrebări despre ce înseamnă a fi om sau a avea suflet.
Alte link-uri către povestiri de Mike Resnick găsiţi aici.
15 comments
albinuta
11 June, 2009 at 13:36 (UTC 3)
“Travel with my cats” este una dintre cele mai frumoase povestiri citite in ultimii ani. Are ritm,
imaginatie si un ton trist-duios care te face sa visezi cum ar fi daca pana la urma si-ar intalni aleasa. Imi aduce aminte de o alta povestire, “Septembrie avea 30 de zile”,scrisa de alt autor, nu-i mai retin numele, aparuta in antologia
“Povestiri ciber-robotice, inainte de ’89. Subiectul
era diferit, dar tonul parca era acelasi.
Oricum, o antologie cu povestirile lui Mike Resnick
ar fi binevenita.
michael
11 June, 2009 at 15:19 (UTC 3)
Travels with my cats mi se pare ca a aparut intr-un numar din Helion.
michael
11 June, 2009 at 15:21 (UTC 3)
da, in nr.3 din 2006
Florin Leodor Dănilă
11 June, 2009 at 16:52 (UTC 3)
Mulţumesc, Michael, pentru semnalare.
Nu este singurul text al lui Mike Resnick din Helion, Seven views from Olduvai Gorge a apărut în nr. 5/2006.
Ehe, era o vreme – fericită, spun eu – când Helionul publica în fiecare număr câte o povestioară premiată cu Hugo sau Nebula.
Să mai amintesc traducerea lui Ted Chiang, cu Hell is the Absence of God, în nr. 1/2007.
hnu
11 June, 2009 at 17:16 (UTC 3)
Ehei, Seven Views a mai aparut pe vremuri si in Anticipatia lui MDP, daca nu ma inseala memoria…
In ce-l priveste pe Resnick – romancierul, recomand absolut calduros toate cartile lui desfasurate in universul frontierei galactice (The Rim). In ce ma priveste, am inceput cu trilogia Soothsayer + Oracle + Prophet, am continuat cu Santiago (si ma bate gindul sa citesc cit de curind Return of Santiago) si cu trilogia (devenita intre timp tetralogie ) Widowmaker si (merci Florin, ca de la tine le-am avut) cu trilogia Comediei Galactice (Paradise + Purgatory + Inferno). Dintre stand-alone-uri, recomand romanul (fix-up mai degraba) Kirinyaga (care aduna cel mai mare numar de povestiri premiate publicate vreodata intr-un volum de autor).
off-topic pentru FLD: mi se pare mie sau n-am vazut nici un stand Bastion pe harta Bookfest-ului?
Dumitru Statescu
11 June, 2009 at 19:14 (UTC 3)
Si pentru mine Resnick este unul dintre cei mai buni scriitori de proza scurta din literatura SF. Sunt absolut geniale: Barnaby in exil si Cele 43 (cred) dinastii de pe Antares, ambele aparute cu ceva ani in urma in CPSFA .
dreamingjewel
11 June, 2009 at 19:29 (UTC 3)
Ei, deci o antologie Mike Resnick ar pica bine, nu? Că nu toţi au cumpărat revistele SF la vremea lor sau pot să le găsească acum.
Florin Leodor Dănilă
11 June, 2009 at 19:34 (UTC 3)
Excelentă revistă, AnticipaÅ£ia lui Mihai-Dan Pavelescu… Am răsfoit zilele astea mare parte din colecÅ£ie ÅŸi m-a uimit suita de povestiri de primă mână. Cu autori unul ÅŸi unul. De-abia acum revin unii în atenÅ£ie. E limpede că nu avem o revistă cu traduceri. Åži mare nevoie ar fi.
Nu-mi amintesc de Seven Views în Anticipaţia, dar nu am trecut prin toate numerele. Într-unul din 1995, 519-520, MDP a tradus Barnaby în exil.
În 506/1993, Florin Pîtea ne oferă Turnul Babilonului, autor: Ted Chiang.
Să amintesc şi de prezenţa lui Geoffrey A. Landis (pentru că l-am publicat şi în Helion), în nr. 504/1993, cu O plimbare la soare, versiune de acelaşi Florin Pîtea.
Am putut să ofer detaliile de mai înainte doar pentru că îmi erau la îndemână, consultând colecţia recent. Dar ce-ar fi să existe o bibliografie Anticipaţia online? Cu coperte, sumar, tot tacâmul. Ar fi utilă multora.
Să nu uit. Dacă există doritori pentru exemplare din Anticipaţia, să dea un semn. Am disponibile multe numere.
Horia, întrebarea off-topic e mai bine să-i fie adresată lui Cornel Secu
voicunike
11 June, 2009 at 20:03 (UTC 3)
@ FLD_Numerele din Anticipatia care imi lipsesc sunt 562,563,573,574,le ai ? platesc dublu!
@HNU-o antologie Mike Resnick marca MillenniumPress nu suna bine?plus ca vinzarile ar fi substantiale!
Pentru cei care nu au citit Mike Resnick=pierdut bucuria vietii! M.R.=the sounds of life!
kyodnb
11 June, 2009 at 20:21 (UTC 3)
Stiam eu ca am citit undeva de Resnick ceva si aveam impresia ca in Best Sci-fi-uri, insa nu de ele era vorba ci de Alamanahul 2009 Sci-fi Magazin. Mai nasol e ca este vorba de povestirea cu pagina lipsa
balinferi
11 June, 2009 at 21:50 (UTC 3)
Din moment ce “Travels with my cats” mi-a rămas clar în minte dintr-o culegere ce cuprinde multe nume sonore e clar că domnul Resnick merită toate laudele.
impricinatul
11 June, 2009 at 22:07 (UTC 3)
Kirinyaga. Ati citit-o?
Tot de d-l Resnick.
O povestire cat 6 – 7 romane foarte bune. La lectura, ti se topesc viscerele si-ti explodeaza mintea.
Kirinyaga!
dreamingjewel
11 June, 2009 at 22:45 (UTC 3)
@ impricinatul
“Kirinyaga” e aici, pentru cine e curios:
http://www.webscription.net/chapters/034541702X/034541702X___1.htm
E teribilă, dar nu puteam să pun decât trei povestiri, că mă lungeam prea tare. Şi aşa mi-a fost greu să aleg şi am vrut să fie cât mai diverse.
@voicunike
“Pierdut bucuria vieÅ£ii” e o descriere corectă. MulÅ£umesc încă odată că mi l-ai recomandat!
kyodnb
12 June, 2009 at 09:26 (UTC 3)
am terminat-o si eu…e interesanta si evolueaza ritmat…mi-a placut la inceput cum curgea usor si deodata cu o simpla propozitie din 4 cuvinte intriga se complica brusc…
Plus ca pe parcurs descoperi detalii surprinzatoarea despre cadru si mundumugul Koriba (un fel de saman african). In centru povestirii se afla conflictul dintre traditionalismul tribului african, pe alocuri cam singeros si crud, si impotrivirea Observatorilor (membri ai rasei umane civilizate) le zic eu, ce nu impartasesc aceleasi idei.
Reusite si cele cateva mici pilde plasate in cadrul african, una dintre ele oferind drept exemplu un caz in care o persoana slaba invinge prin inteligenta una mai puternica.
O povestire deosebita intr-adevar!
dreamingjewel
11 June, 2009 at 19:28 (UTC 3)
Cred că aia cu “Septembrie avea 30 de zile” este a lui Robert F Young. Dacă Å£i-e dor de ea, o găseÅŸti aici:
http://www.scifi.com/scifiction/classics/classics_archive/young/