Numărul din iunie al revistei “Dilemateca” ne face surpriza de a dedica rubrica Dosar SF-ului. Åžapte pagini ilustrate cu poze în stilul celei de pe copertă, în care Radu Pavel Gheo ÅŸi Michael Haulică analizează situaÅ£ia actuală a SF-ului la nivel internaÅ£ional dar ÅŸi a SF-ului românesc.
ÃŽn articolul “SF-ul, o definiÅ£ie”, Radu Pavel Gheo subliniază – ÅŸi totodată combate – poziÅ£ia marginală acordată de critici SF-ului care, în istoriile literare, este prezentat ca o specie “desprinsă de marile probleme ale fiinÅ£ei umane” , fără evoluÅ£ie, epoci sau curente, cu scriitori nediferenÅ£iaÅ£i. Åži căreia criticii îi neagă valoarea ÅŸi relevanÅ£a tocmai pentru că ar fi literatură “de largă audienţă” sau pentru că, se consideră, are public compus din adolescenÅ£i ÅŸi tineret. Exemplul ce ni se oferă este tocmai “Istoria critică a literaturii române” a lui Nicolae Manolescu, volum de peste o mie cinci sute de pagini, dintre care SF-ului îi este dedicată doar o pagină, sub titlul “Literatura pentru copii ÅŸi tineret. Fantasticul. SF-ul”.
O idee interesantă pe care am găsit-o în articol este receptarea diferenţiată a literaturii SF europene faţă de cea americană. Clasici europeni ai SF-ului, cum ar fi Wells , Lem, Kapek sau fraţii Strugaţki au fost mai uşor asimilaţi de istoria literaturii decât Asimov, Zelazny sau Van Vogt, subliniază autorul.
“Literatura SF e despre oameni”, este de părere Michael Haulică. SF-ul, spune el, nu moare dar se transformă. Avem încă hard SF, space opera ÅŸi cyberpunk dar are loc ÅŸi o translaÅ£ie, al cărei principal agent pare să fie genul New Weird, reprezentat de China Mieville. “Spre ce se îndreaptă acest New Weird?. Cine poate ÅŸti? Poate, peste vreo zece ani, un curent revoluÅ£ionar se va naÅŸte din ceea ce este azi New Weird. Poate, cu ceea ce s-a câştigat ca scriitură, se poate reveni la temele SF-ului clasic”.
Autorul remarcă, de asemenea, apropierea SF-ului contemporan de mainstream. Dacă există un curent care deplânge apropierea scriitorilor de mainstream de literatura SF (ÅŸi se teme că SF-ul va sfârÅŸi ca o ramură minoră a acesteia), Michael Haulică priveÅŸte lucrurile de la capătul opus ÅŸi cu optimism: SF-ul se apropie ÅŸi el de literatura cea de toate zilele, ceea ce “îi nemulÅ£umeÅŸte pe adepÅ£ii sefeului ca literatură despre ÅŸtiinţă, dar îi apropie pe cititorii care, în general, nu prea sunt tentaÅ£i de poveÅŸtile cu nave spaÅ£iale ÅŸi roboÅ£i”. Pentru că ” (…)literatura SF este despre oameni. Nu este despre lucruri ci despree ceea ce ne face să fim oameni”.
Sigur, ambele articole sunt mult mai cuprinzătoare, m-am rezumat la câteva idei.
Eu una aş fi vrut mai mult, în acest Dosar SF, poate şi nişte portrete sau câteva cuvinte din partea unora dintre scriitorii noştri de SF, ca să aibă lumea un tablou mai clar despre fenomenul autohton.
Ca bonus pentru iubitorii de literatură fantastică, fie ea ÅŸi ne-SF, numărul actual al Dilematecii se încheie cu o povestire de Julio Cortazar, “Scrisoare către o domniÅŸoară din Paris“, scrisoare scrisă de un om care, din când în când, varsă pe gură un iepuraÅŸ. E bizară ÅŸi fermecătoare, graÅ£ie modului în care Cortazar face irealul să pară logic ÅŸi firesc, înainte să dărâme toată construcÅ£ia atât de serios înălÅ£ată.
P.S. Poza am furgăsit-o de la adina b, că eu nu am, la ora asta târzie, posibilitatea de a face o poză decentă coperţii revistei.
14 comments
adinab
1 June, 2009 at 08:18 (UTC 3)
Hehe, ai luat strambatura mea de poza
Dosarele din Dilemateca sunt rareori cuprinzatoare. Cred ca ar fi fain un numar doar despre SF – eventual anual, cu recenzii si interviuri si whatnot.
Abra Gham
1 June, 2009 at 12:05 (UTC 3)
Se raspandeste treaba asta cu “varsatul” din scrisoarea catre domnisoara Andree…
Vomita iepurasi, nu varsa.
Da, stiu ca Tudora Sandru Mehedinti a scris ca “varsa”, nu stiu de ce a facut alegerea asta. A gresit.
dreamingjewel
1 June, 2009 at 12:25 (UTC 3)
@ adinab
Chestia cu poza a fost furt cu autodenunţ public.
@ Abra Gham
Ei bine, iniÅ£ial am scris “vomită” apoi am modificat cu “varsă” cu intenÅ£ia să nu îngreÅ£oÅŸez prea tare cititorii ÅŸi să nu-i îndepărtez de o poveste altfel miÅŸto.
De fapt, tehnic vorbind, omul nu îi vomită, ci şi-i extrage din gât, după cum singur descrie.
adinab
1 June, 2009 at 13:55 (UTC 3)
@dreamingjewel – f bine ca ai luat-o. Eu regret ca e stramba
http://morfoze.wordpress.com/
2 June, 2009 at 09:04 (UTC 3)
New Weird este numai un manierism.
Şi istoria artei ne arată că manierismele, chiar dacă pot fi în ele însele de mare calitate artistică, nu duc nicăieri. Sunt un drum închis, prin chiar definiţia lor.
jeje
2 June, 2009 at 10:22 (UTC 3)
Ce dastept esti.
Morfoze
2 June, 2009 at 13:15 (UTC 3)
Åži doare, să ÅŸtii…
Prostia-i aia care nu doare. De-aia citeÅŸte orice ÅŸi acceptă orice – mai puÅ£in criticile.
voicunike
2 June, 2009 at 16:25 (UTC 3)
La cine te referi cu prostia? Lumineaza-ma!
http://morfoze.wordpress.com/
3 June, 2009 at 08:57 (UTC 3)
Da’ de ce întrebi ?
bebe
3 June, 2009 at 23:18 (UTC 3)
@Morfoze:Chestia pe care o zisesi e fo’ axioma?Sau e doar parerea lu’ dumitale?Pe urma calculam ce spune “istoria artei” despre manierism!Si la ce raspuns “manierist ” ai dat catre Jeje sint sigur ca nu te doare nimic!
aspoiu
3 June, 2009 at 23:49 (UTC 3)
Eu zic ca nu e cazul sa escaladati chestia asta, ca nu are nici un rost.
Domnu’ Morfoze, ar fi mai interesant daca atunci cand incepeti sa trantiti cu etichete si epitete ati pune pe masa si niste argumente (cum ati facut la Eddings).
Daca vad eu bine, pina acum ati comentat numai chestii care nu va plac – ar fi EXTREM de interesant sa comentati si la ceva care v-a placut.
Nu de alta, dar unii ar fi tentati sa creada ca de fapt nu va place sau nu va intereseaza tematica blogului nostru si comentati numai pentru a agata ceva trafic.
Sagy,
4 June, 2009 at 12:11 (UTC 3)
Dilemateca
… asta cand apare… nu am auzit niciodata despre ea? Cum sunt aparitiile?
kyodnb
4 June, 2009 at 12:17 (UTC 3)
Apare lunar din cate stiu eu…
adinab
4 June, 2009 at 12:27 (UTC 3)
@Sagy – lunar; in ultima vineri din fiecare luna apare numarul pe luna urmatoare.