Romanul, publicat in 1950 si considerat a fi un clasic al genului space opera, si sursa de inspiratie pentru numerosi scenaristi si scriitori, reuneste patru povestiri publicate anterior de catre scriitor : Black Destroyer, War of nerves, Discord in Scarlet si M33 in Andromeda. Si iata si datele de publicare si locurile, conform wiki :
- “Black Destroyer” (iulie 1939, Astounding magazine— primul sf publicat de scriitor; capitolul 1-6)
- “War of Nerves” (mai, 1950, Other Worlds magazine) (capitolele 9 – 12)
- “Discord in Scarlet” (decembrie, 1939, Astounding magazine— a doua lucrare SF publicata de A. E. Van Vogt) (capitolele 13-21)
- “M33 in Andromeda” (august, 1943, Astounding magazine, capitolele 22-28)
Ne aflam intr-un moment al evolutiei umane in care aceasta a reusit sa schimbe orbitele unor planete si a facut sa creasca vegetatia in lumea moarta a altora. Preocupata sa aduca la viata sori morti “a aprins focuri sub forma novelor vizibile de la o distanta de zeci de galaxii. Deserturi arse de sori mai dogoritori decat cei care lumineaza pamantul au fost inlocuite cu oceane frematand de viata.” Neoprindu-se aici, oamenii s-au indreptat si spre spatiul galactic construind o nava uriasa cu mii de oameni la bord, si lansand-o in spatiu cu scopul principal de a identifica si a cerceta formele extraterestre de viata. Aceasta este Space Beagle.
Avem patru povestiri cu patru forme extraterestre de viata in prim plan. Elliott Grosvenor, singurul nexialist plasat la bord este cel care incearca sa scoata, deseori, castanele din foc in urma greselilor comise de echipajul navei. Datorita pregatirii sale speciale, studiind o stiinta a intregului bazat pe o compilare si o aprofundare mai analitica a mai multor stiinte si cauze, cu o pregatire deosebita in plan psihologic, este capabil sa reactioneze rapid si eficient in desele situatii limita cu care se confrunta echipajul navei.
Aceste entitati extraterestre, prin diversitatea abordata si evidentierea particularitatilor fiecarei specii au reusit sa ma uimeasca cu adevarat. Desi sunt unice in felul lor, scriitorul avand grija de fiecare data sa ne introduca in mintea fiintei respective, oferindu-ne si avantajul de a sti cum vor reactiona si care le sunt motivatiile, cel mai mult m-a atras prima entitate. Corl, este o pisica uriasa bipeda dotata cu o inteligenta iesita din comun, insa pe linga aspectul clasic al felinei prezinta pe umeri o serie de tentacule terminate cu niste ventuze. Capabila sa respire in diverse atmosfere si sa se adapteze continuu “pisicuta” se dovedeste a fi o adevarat provocare pentru oamenii ajunsi in spatiu.
Desi nu exista prea multe informatii privitoare la nava, doar cateva detalii succinte, scriitorul transporta cu usurinta cititorul la bordul acesteia facandu-l partas direct la aventurile echipajului sau. Iar cea mai importanta constatare pe care o putem trage este ca pe linga provocarile externe, oamenii expeditiei trebuie sa faca fata in primul rand orgoliilor fiecaruia, Elliot fiind nevoit sa intervina foarte des, prin metode nu neaparat ortodoxe, pentru a calma spiritele si a restabili ordinea. In final, lasand la o parte pericolul contactului cu speciile necunoscute se observa ca reusita expeditie sta in stiinta omului de-asi invinge prejudecatile si de a renunta, chiar si pentru o clipa, la propriile-i convingeri posibil eronate.
“Odiseea navei Space Beagle” este un roman, intregit de cele patru povestiri desigur, foarte antrenant, capabil sa surprinda neincetat cititorul prin firul desfasurarii evenimentelor. Un space-opera traditional, cu nimic mai prejos decat cele din zilele noastre, intr-o editie curata si normala, asa cum ar trebui sa fie orice carte tradusa la noi. Si trebuie sa amintesc ca si coperta mi s-a parut foarte reusita. Este vorba de o reproducere dupa Mars de Martina Pilcerova.
20 comments
nea_caisa
17 May, 2009 at 12:26 (UTC 3)
Cartea e OK , se simte asa ca e scrisa acum mult timp , si este un pic previzibila pe ici pe colo.
Singurul lucru care m`a deranjat a fost motivatia stupida pe care le aveau unele creaturi cu care se confruntau.Ambele creaturi , cea din `black destroyer` si cea din `discord in scarlet` , vroiau sa cucereasca universul.
Auzi si tu , sa cucereasca universul! Ele singure!
Cred ca autorul nu prea avea idee cat de mare este universul.Char daca respectivele creaturi ar fi avut puterea necesara sa cuceresca singure universul (ceea ce evident nu au avut , din moment ce au fost infrante de niste umili oameni pe o nava aflata in croaziera) , cum ar fi avut timpul necesar sa cucereasca 100 miliarde de galaxii ? (cam atatea au fost observate de oameni pana acum , mai departe de atat nu s`a putut privi).
Nu te`ai plictisi dupa vrea 2-3 sute asa ?
In afara de asta mi`a placut cartea , am mai citit niste povestiri scurte de la Van Vogt si in general imi place stilul.
Stefana
17 May, 2009 at 12:45 (UTC 3)
Eu am editia din vremea lui Ceasca. A fost unul dintre primele volume sf straine pe care le-am citit, eram atunci in gimnaziu, cred. Mama, ce mi-a placut! Dupa revolutie, mi s-a imbogatit biblioteca si cu alte cartie de Van Vogt, dar asta va ramane printre cele apropiate sufletului meu tocmai fiindca avem impreuna un fel de istorie…
bebe
17 May, 2009 at 17:59 (UTC 3)
De ce va plingeti,ca nu au aparut decit 33,sint multe!!!
voicunike
17 May, 2009 at 23:05 (UTC 3)
@stefana – cum poti invinge un iamic care este 100% deasupra ta?farmecul lui Voght!:)
@Aspoiu,Bebe-da-r-ar Domnul sa se publice toata opera lui,merita!
bebe
18 May, 2009 at 00:02 (UTC 3)
Nu vad sanse sa mai publice cineva V.V.!Sa dai la s.f.-isti romane cu nave,cu batalii spatiale?Sint prea seriosi,vor sa ne culturalizeze!Trebuie sa filozofam adinc,ca doar nu citim ca sa ne distram!Cu toate ca poate ar trebui intrebati si cei care citesc aceste carti!
dreamingjewel
18 May, 2009 at 17:26 (UTC 3)
Eu nu mă prea omor după Van Vogt dar “Odiseea…” mi-a plăcut la nebunie. Mi s-au părut mişto dilemele oamenilor în raport cu extratereştrii: cum determini – în timp util, de preferinţă – dacă e o formă de viaţă ostilă sau nu; cum determini dacă ostilitatea nu e cumva declanşată de neînţelegerea extratereştrilor în privinţa naturii umane; ce tip de organism este extraterestrul X şi cum funcţionează fizic dar şi care îi sunt resorturile psihice; care e riposta potrivită. Totul pornind de la premisa că speciile extraterestre în cauză nu au nimic comun cu omenirea.
Iată câte întrebări ridică o carte care este totuşi distractivă. (Cât despre cititul pt distracţie versus cititul pentru culturalizare etc, am remarcat acest curent de gândire dar nu înţeleg de ce trebuie să fie “versus”. Adică de ce nu s-ar putea alterna?).
Ca punct slab ar fi relaţile schematice dintre oameni, prea în alb şi negru, inclusiv faptul că Grosvenor e totdeauna omul providenţial şi uneori singurul care pricepe cum stau lucrurile. Dar într-o carte de vreo două sute de pagini nu aveau cum să încapă şi extratereştri ingenioşi, şi situaţii tensionate şi aventură şi caractere extrem de complexe. Per ansamblu, eu mă declar mulţumită.
hnu
18 May, 2009 at 19:27 (UTC 3)
@jewel: sa nu uitam ca “odiseea navei space beagle” e ceea ce se cheama un fix-up. autorul a luat citeva povestiri publicate anterior in periodice si le-a lipit intr-un roman, o chestie practicata intens la vremea anilor 50 (chiar si “fundatia” lui asimov tot un fix-up a fost). iar sa faci caracterizare de personaje intr-o povestire sau chiar o nuvela, mai greu… dar asta e un amanunt si nu de-aia iubim noi space opera, nu?
@bebe: vezi ca poate-ti atragi tunetele si fulgerele establishmentului societatii cu asemenea idei
concluzie (pentru bebe si jewel deopotriva): traiasca Leffe!
dreamingjewel
18 May, 2009 at 20:43 (UTC 3)
Aoleuuuu! Corect, îmi ieşise complet din vedere că era o compilaţie şi l-am tratat ca pe un roman de sine stătător! Da, e greu să faci personaje complexe într-o povestire şi, una peste alta, important e că per ansamblu e calumea.
Altminteri, trăiască Leffe! Întrebarea e care: blonda sau bruna?
Horia-Nicola Ursu
18 May, 2009 at 21:02 (UTC 3)
Bruna, categoric
Doar n-o sa-l lasam pe Bebe cel macho sa cistige?
bebe
19 May, 2009 at 00:21 (UTC 3)
Eu am un mic avantaj,pentru ca stau de vorba cu cei care cumpara cartile.Multi dintre ei ma intreaba:Dar s.f. cind mai apare{in goodoul’sense}!Cit despre Leffe,cum spuneti voi,da’ blonda sa fie!
voicunike
19 May, 2009 at 06:31 (UTC 3)
Prefer Leffe neagra,este mai buna!
DJ stie de ce!
gingav
19 May, 2009 at 13:56 (UTC 3)
…ce-i leffe?
Horia-Nicola Ursu
19 May, 2009 at 14:00 (UTC 3)
@gingav: see here: http://www.flickr.com/photos/uglybadbear/2489420608/
dreamingjewel
19 May, 2009 at 14:39 (UTC 3)
Yes, sir, that’s my baby! (La poză mă refer).
voicunike
19 May, 2009 at 17:46 (UTC 3)
@Gingav-neaparat sa vii la tirgul din vara de la Bucuresti sa ne intilnim la un Leffe brun+un chat pe tema sf&f,loc de intilnire la standul lui HNU!
Sper ca poti bea nea gingav!
gingav
19 May, 2009 at 20:37 (UTC 3)
ooooohhhh… multumesc!
inteleg acum: alaturi de sf, leffe tine de placerile esentiale ale vietii.
cind e tirgul? (intreb si findca sint mai aproape de leffe-la-ea-acasa decit de Bucuresti…)
Horia-Nicola Ursu
19 May, 2009 at 20:49 (UTC 3)
@gingav: 17-21 iunie. te-asteptam!
@DJ: mine too!!!
bebe
19 May, 2009 at 23:18 (UTC 3)
Tradare!Monstruoasa coalitie!Si tu… fiul meu…Nicus?
aspoiu
17 May, 2009 at 15:27 (UTC 3)
Same thing here! La vremea aia a fost foarte tare! Tot cam pe atunci am reusit sa cumpar si “Razboiul impotriva rulilor” – de la o librarie din comertul socialist de stat (pe sub mana!). Si de atunci tot cumpar…
kyodnb
17 May, 2009 at 15:28 (UTC 3)
Corl nu urmarea chiar cucerirea intregului univers, din cate am inteles eu. Momentan, planeta nu le mai oferea prea multa hrana celor din specia lui si de asta i s-a parut atractiva ideea de a-si lua semenii si a porni spre alte teritorii. Insa, vazand ca oamenii sunt o rasa mai slaba ca el, a ajuns si la alte idei de preamarire.
Iar creatura din “Discord in Scarlet”, tinand cont ca se putea inmulti relativ usor si avea o serie de caracteristici, posibil unice, ce l-ar fi impiedicat sa-si doreasca cucerirea intregului univers. Cred ca trasaturile acestora sunt derivate din firea umana. La fel si omul isi doreste mai mult , si mai mult, chiar daca se constient, sau nu, ca va ajunge la un nivel de saturatie la care nimic nu-l va mai satisface.