Paladinul Sufletelor – Lois McMaster Bujold

paladinul-sufletelorPaladin of Souls” a fost scrisa in 2003 ca si continuare a romanului “The Curse of Chalion” (2001) insa cert este ca ambele se pot citi si separat. Daca primul volum a primit doar nominalizari la Hugo, Locus Fantasy, si World Fantasy Awards in 2002, ei bine cel de-al doilea volum a fost chiar si rasplatit cu Hugo Award pentru cel mai bun roman (2004), Locus Poll Award pentru Best Fantasy Novel si Nebula Award pentru cel mai bun roman in 2004. Chiar daca nu au legatura decat doar prin prisma prezentei unora dintre actorii primului volum, de ce cred eu ca este bine sa citim si primul roman inainte de cel de fata? Ei bine, pentru ca avem ocazia sa ne familiarizam mai bine cu anumite personaje si cu sistemul religios ( nu ca ar fi prea complicat) si sa avem o baza de comparatie, inevitabila intre cele cele doua romane. Din ce am vazut eu, asezand “Blestemul Chalionului” linga cel de fata, castigator la puncte si fara drept de apel iese “Paladinul Sufletelor“.

Ar trebui amintit ca opera fantasy a lui Lois McMaster Bujold se deosebeste destul de mult de ce este pe piata oferind o intriga foarte inteligenta, personaje credibile si putina magie, mai degraba niste franturi de elemente supranaturale cat sa-ti deschida mintea si sa te tina cu sufletul la gura pe parcursul intregului roman, cu mici exceptii cind intamplarile par ca intra pe un fagas normal. Nu avem deloc parte de un roman fantasy conventional. Lipsesc elfii, orcii, spiridusii, entii, avem prezenta doar rasa umana separata, dupa cum e si normal, in mai multe popoare, unele chiar barbare si temute, cu regi si regine, cavaleri si preoti, zei, si pentru a se echilibra balanta, si niscaiva demoni. Particularitatea acestora din urma este ca sunt prezentate ca fiind entitati mai degraba de ordin imaterial manifestandu-se prin posedarea de  fiinte, de la cele inferioare ca si inteligenta, cum ar fi dihorii sau ursii si pina la cele umane. De fapt volumul de fata se impleteste in jurul unei asemenea probleme demonice de posedare si incercarea de a se gasi o solutie la acest impas.

Impresia cu care am ramas eu a fost ca primul roman din serie a fost doar o tatonare a terenului fantasy, doar o expunere a peisajului inconjurator si un preludiu destul de reusit pentru adevarata piatra de temelie, volumul “Paladinul sufletelor”. Poate par un pic exagerat insa se observa cu usurinta ca scriitoarea stie exact cum sa te atraga in interiorul paginilor sale dozand actiunea cu intrigile de curte sau situatiile surpriza cu dialoguri care sa starneasca zimbete cat sa nu-ti pierzi interesul nicio clipita. Simpatiile ce se nasc intre personaje, adevarate povesti de curtare si joc, lipsite parca de acel sirop dulce al relatiilor cum se intalneste in general sporesc si ele miza si aduc un plus de prospetime, si de ce nu, chiar magnetism pentru cititor, pironindu-l definitiv in fotoliu cu cartea-n brate.

paladinEste un roman al regasirii de sine dar si al regretelor, Roina Ista cea care se afla in centru povestirii, dupa ce a trecut printr-o serie de evenimente nu prea fericite, dupa o viata dramatica si tumultoasa in care a primit, pina la un moment dat, cu stoicism loviturile sortii, a reusit sa-si faca ordine in planul sanatatii sale psihice recuperandu-se aproape complet. Calatoria sa din aceasta parte a doua prin insiruirea intamplarilor si a efectelor pe care le au in mod direct acestea asupra celor implicati pare ca sprijina ideea ca niciodata nu este prea tarziu pentru nimic in viata, atat timp cat inca au mai ramas intacte in constiinta umana farame de vointa si chiar si de dorinta. Daca si in “Blestemul Chalionului” am avut parte de intalniri cu zei, ei bine nici acum acestia nu sunt uitati, semnele acestora, premonitiile si visele divine si chiar ei in persoana, ivindu-se parca mult mai des si mai obsesiv acum, decat in precedentul ghem narativ.

Mi-a placut ca pina aproape de finalul textului a staruit intrebarea si nelamurirea in privinta personajului care ar trebui sa joace rolul “Paladinului sufletelor”. Personaje masculine sunt destule, avand cv-ul si comportamentul imaculat, cel putin in aparenta, adevarati strategi si luptatori nobili, insa din aceasta ecuatie nu ar trebui uitata pentru niciun moment insasi Roina Ista. Cine se va dovedi pina la urma ca poate fi “vinovat” de purtarea acestui titlu si daca va reusi sa contribuie decisiv la indepartarea raului din tinutul Chalionului, ramane ca fiecare sa descopere pentru sine.map_pos

Lois McMaster Bujold, cunoscuta in special pentru saga Vorkosigan din care se pare ca a aparut doar un singur volum in limba romana la Nemira ( mi s-a spus ca a fost ceva agitatie si valuri pe atunci), a reusit sa-mi ofere in “Paladinul sufletelor” ore placute de lectur silindu-ma sa ma alatur nemijlocit  personajelor sale, sa ma bucur din tot sufletul atunci cand acestia depaseau obstacolele sau sa ma intristez cind piedicile si situatii erau limita, cu alte cuvinte prin romanele fantasy din aceasta serie ( cel putin primele doua cat am citit eu) a dovedit ca poate aborda pe linga space opera, si universul fantasy cu acelasi succes si daruire.

Pe site-ul editurii Tritonic aveti posibilitatea de a vizualiza si cite un capitol din unele romane, cel de fata numarandu-se printre cele privilegiate. Primul capitol il aveti aici, si desi nu se intampla multe, puteti macar sa aflati cateva lucruri despre Roina Ista.

Iar pentru cei cu adevarat impatimiti, pe adresa web oficiala a scriitoarei am gasit si un dictionar ce se va dovedi util in special pentru cititorii primului volum, plus o harta cu peninsula Ibran, unde  gasiti bifat exact si drumul pe care-l strabate Ista in romanul de fata si pe care o aveti in dreapta.

19 Comments

  1. Mie cel mai tare mi-a plăcut că personajele principale nu sunt tineri-plecaţi-în-aventură-în-călătorii-iniţiatice-care-or-să-salveze-şi-lumea-aşa-în-treacăt. Mă încântă faptul că rolurile principale sunt oferite unor persoane mature, care şi-au avut partea lor de dezamăgiri şi necazuri şi cărora, totuşi, nu le lipsesc nici curajul, nici farmecul şi nici rolul în evoluţia lucrurilor.
    La fel cum, în “Something wicked this way comes” a lui Ray Bradbury, mi-a plăcut că puştii nu reuşesc să se descurce fără ajutorul tatălui unuia dintre ei.
    A, şi revenind la cartea de faţă, sunt încântată că se manifestă în sfârşit şi Zeul Bastard, eram sigură încă din primul volum că va fi cool când o să apară!

  2. Heh, doamna asta stie meserie.

  3. Abia acum vad ca in anii 90 Nemira a publicat Dans in oglinda.Cine a citit-o ?Cum e?

  4. Eu o citesc in momentul de fata. Nu stiu de ce dar ma asteptam sa fie vorba despre Iselle in continuarea primului volum 😀 Acum sunt aproape de jumatate. Am trecut foarte greu de primele 40-50 de pagini unde abundau greselile de redactare insa acum e in regula.

  5. Si aici?!Am omis sa precizez ca eu am citit varianta in engleza, dar in primul volum nu mi-au sarit in ochi “bube” evidente. Si am presupus ca fiind acelasi traducator nu o sa fie probleme cu al doilea. Deci nu s-a schimbat nimic…

  6. jeje: super cartea. o recomand. Pacat ca din seria respectiva este singura publicata.

  7. @jeje: “dans in oglinda” e un military space opera cam de serie, dupa parerea mea. in plus, e cel de-al cincilea sau al saselea din seria cu miles vorkosigan. avea nemira pe vremea aia un talent sa inceapa de la mijloc seriile. si asta, si eternitatea lui greg bear. ciudatzel… bun, n-are legatura cu restul seriei, in afara settingurilor si personajelor. dar tot aiurea mi se pare sa incepi de la mijloc, numai fiindca volumul in cauza e cel care-a luat premiile (ca asa banuiesc ca s-a rationat). sincer, m-a socat ca volumul ala a luat hugo.

  8. Seria Vorkosigan e impanata cu tot felul de premii. Nu e mindblowing, dar este o lectura foarte placuta, la fel ca si seria Chalion. As zice ca mai degraba e aventura in setting SF. Categoria Scalzi, dar mult mai imbarligat, mai multe rasturnari si surprize.
    Hugo e tot de “pupularitate”, eh?! Pai sa stii ca Vorkosigan e chiar o serie populara, se reediteaza in draci, de la hardcovere de colectie la omnibusuri paperback incomode dar ieftine.
    Ca vorbim de socuri, cum a fost cand a castigat Harry Potter??? 😀

  9. mda… ai dreptate. nici premiile astea nu mai sint ce-au fost… 🙂

  10. Sunt un incepator la categoria fantasy, am citit recent GRR Martin (EXCELENT!) si Scott Bakker (ok). Pentru ca e criza si teschereaua e cam goala http://s.wordpress.com/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif trebuie sa fac niste alegeri. Ce imi recomandati intre L.McMaster Bujold cu seria Chalion si primele 3 volume din seria Malazan?
    Multumesc.

  11. @Rasvan-Pentru inceput Stan Nicholls cu Paznicul Fulgerului(ceva de exceptie) si apoi seria Malazan care te va prinde atit de tare ca nu o vei mai lasa iar teschereaua va deveni atit de goala cum nu a mai fost niciodata.Bujold mai la urma ,in curind va veni si volumul trei la Tritonic!

  12. Eu iti recomand Roger Zelazny – Lord of light si seria Amber.

  13. @ Rasvan
    Votul meu merge tot către Steven Erikson şi “The Malazan Book Of The Fallen”. Complexă, cu personaje care ţi se lipesc de inimă, cu un umor turbat şi cu o acţiune care te ţine cu sufletul la gură. Nu există un personaj principal, ci mai multe grupuri de personaje, aşa că de la un roman la altul protagoniştii principali sunt când unii, când alţii, ceea ce împiedică saturaţia care poate să apară în cazul seriilor prea lungi.
    Mie mi-a creat dependenţă de la primul roman deşi acela nu constituie decât aşezarea pieselor pe tabla de joc şi nici măcar nu sunt toate piesele, de fapt.
    Te previn însă că intrigile lui Erikson sunt uneori excesiv de complicate.

  14. Multumesc pentru recomandari.
    Incep sa pun deoparte pentru cele 10 volume “malazane”.

    @Voicu
    “Paznicul fulgerului” apare la juniori…??
    @Skandalouz
    Trebuie sa ma mai documentez despre “Lord of light”, am auzit numai de bine. Din Amber am citit primul volum si nu m-a captivat.
    @Dreamingjewel
    De la GRR Martin am prins gustul intrigilor excesiv de complicate… abia astept sa apara volumul 3.

  15. Seria Malazan o cumpar in lb.engleza, pt.toate celelalte astept editia in lb.romana…
    @kyodnb Ieri am “sapat” un pic si am aflat ce “probleme” sunt cu “Gradinile lunii” …

    Intre timp am mai gasit cativa “candidati” seriosi (Patrick Rothfuss, Scott Lynch, Joe Abercrombie), din pacate nici unul nu e publicat la noi…

  16. @Rasvan-desi este trecuta la juniori este doar la Nemira cartea este mai degraba pentru adulti!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu