The year`s best science fiction vol.4

antologie-sf_4Poate lumea stie insa eu in mod sigur nu eram la curent cu mica “bombita” (pentru mine) gasita intre paginile acestui volum 4 la noi al “Best Sci-fi“-ului cu numarul 22 in original. Este vorba de anuntul de la fisa de autor a lui Peter F. Hamilton ca editura Nemira va urma sa-i publice trilogia  Night`s Dawn, una dintre operele sale cele mai ambitioase si cuprinzatoare dupa cum se si precizeaza. O a doua constatare, nu ca ar fi o mare problema, scriitoarea Eleanor Arnason lipseste de pe tabloul principal al copertii desi o reintalnim la cuprins si normal in paginile antologiei. Desi povestirea sa, “Gradina.O idila science fiction Hwarhath” se doreste a privi din perspectiva extraterestra contactul cu fiintele umane, un lucru intr-adevar mai rar intalnit, eu va cer sa-mi ingaduiti sa-mi pastrez entuziasmul pentru alte texte.

O sa-mi incep sirul impresiilor cu scriitorii care mi-au placut. Robert Reed este prezent cu un text scurtuţ, “Dragonii din valceaua insorita” in care avem o lume trecuta prin focul dragonilor, acum disparuti, insa dupa cum ni se va prezenta, nu neaparat pentru totdeauna. O abordare light ca si intindere, un subiect atractiv, si un pic de intriga sunt ingredientele pe care ar trebui sa le exploateze orice scriitor cu sau fara nume in acest domeniu.

Urmatorul la rand dar si in topul preferintelor personale este James L. Cambias cu “Oceanul Orbilor“, o poveste cu ceva extraterestri marini, abordandu-se posibilitatea contactului dintre acestia si specia umana. Mi-a placut pentru ca am intalnit pina acum foarte putine texte cu asemenea extraterestri subacvatici si autorul a stiut exact cat sa dozeze actiunea din povestire, cat sa obtina un text de o intindere potrivita si fericita.

Alegerea fericita” a lui Peter F. Hamilton mi s-a parut si el un text reusit, desi un pic previzibil de la un anumit moment dat, insa cred ca a evidentiat cum trebuie punctele pe care a dorit sa le accentueze. O gaura neagra construita de un britanic schimba total viata insularilor avand repercursiuni atat asupra modului de viata britanic cat si  pe plan economic.

Paul Di Fillipo, specializat in proza scurta dar din cate am vazut in fisa si cu citeva romane la activ, este prezent in antologie cu “Sisif si strainul“, unde proiecteaza o realitate alternative credibila din istoria omenirii ce urmeaza sa sufere mari transformari. Totul depinde de decizia unui singur om, un cunoscut filozof si romancier francez.

Paul Melko in “Triptic cu mine si cu ea” are o abordare originala si entuziasmanta asupra posibilitatii existentei unei singure persoane in acelasi timp si in alte dimensiuni paralele. Scurt, intens si indeajuns de intrigant cat sa te puna pe ginduri.

Walter Jon Williams este si el prezent cu un text cam lung, “Investitii“, care altfel te atrage, chiar daca are o abundenta cam ridicata de personaje, cel putin initial. Povestea se invarte in jurul unor posibile evaziuni financiare la nivel de companii planetare, lasandu-se impresia ca nu ar fi stricat ca evenimentele stelare asupra carora se opreste scriitorul sa fie mai putin detaliate.

Albert E. Crowdrey si textul “Triburile de pe Bela” nu incepe prea fericit antologia. Ideea este interesanta, o colonie miniera izolata undeva in spatiu pe o planeta indepartata se confrunta cu o serie de crime in serie, ulterior evenimentele escaladand si actiunea precipitandu-se. Atmosfera apasatoare, claustrofoba, mi-a adus aminte de filmul in care a jucat Florin Calinescu, Prea tarziu (1996), in regia lui Lucian Pintilie. Si de aceasta data mi s-a parut ca unii nu stiu cind sa se opreasca cu scrisul. “Sitka” lui William Sanders ii aseaza la un loc pe Jack London si Lenin intr-un text cu influente istorice fara prea multa vână si atractivitate.

Nu am scapat nici in textele sci-fi de problema terorismului si avem si de aceasta data prezentate o serie de intamplari cu o asemenea tenta, in textul lui Daniel Abraham, “Iar Leviathanul plansese“. Leviathan, care aici este vazut de fapt, nu ca monstrul marin dupa cum multi ne-am fi asteptat ci ca o denumire a unei metode brutale de a se opri razboaiele. Cam lipsita de fiori si atmosfera. Pe final mi-a sarit in ochi o chichiţă de traducere: o fetita care in mod evident era araba dupa cum se si precizeaza mai sus spune ca , “Dumnezeu e mare!” cind de fapt am impresia ca ar trebui sa fie “Allah e mare!”.

Stephen Baxter, ce nu mai are nevoie de nicio prezentare, bifeaza si el la capitolul prezenţă si ne aduce in fata un text, “Mayflower II“. O invazie umana starneste panica printre locuitorii unei planete ce se hotarasc sa aleaga reprezentantii sai cei mai promitatori din punct de vedere genetic si sa-i trimita in spatiu pentru a se usura prezervarea rasei. Daca initial incepe bine, continuarea nu mi-a starnit prea mult interesul si de altfel nici finalul nu este iesit din comun. Din cate am observat multi scriitori au tendinta sa se intinda cu textul, nefiind ingraditi de anumite limite spatiale, si deseori isi pierd ideile pe parcurs tinzând sa devina fie prea repetitivi sau banali, fie nu reusesc sa produca si sa lumineze mintea cititorului cu acea senzatie de necunoscut si “nou”.

Colin P. Davies, sef de santier in Anglia, si scriitor, probabil in timpul liber, este prezent cu povestirea “Luptatorii“. Un text scurt cu un final neasteptat. Suntem azvarliti intr-o lume in care pentru a-i combate pe demoni femeile nasc luptatori, cu sanse  de supravietuire minime, odata ce datoria este infaptuita.

In “Calarind bivolul alb” nu am inteles prea bine ce vrea sa transmita Caitlin R. Kiernan, asa ca dupa citeva pagini obositoare,  am simtit nevoia sa sar peste.

Antologia este finalizata cu sinteza stufoasa din 2004 a celor mai importante “miscari” si evolutii din domeniu sci-fi-ului, interesanta pentru cititorul roman mai putin familiarizat cu fenomenul general din afara dar si pentru cineva care urmareste cu atentie si este interesat de curentului fantastic. Per total avem o gama variata de texte ce abordeaza subiecte care mai de care mai variate, unele pe placul majoritatii, altele poate mai putin.

Cea mai mare bucurie si surpriza mi-a facut-o pina acum volumul 3 din seria Nemirei insa dupa cate se poate vedea in toate recenziile volumelor de pina acum am reusit sa gasesc povestiri pe gustul meu, si oricum la o antologie de o asemenea anvergura parerile pot fi diferite si impartite. Spre deosebire de un roman unde se urmareste un singur fir narativ ce poate atrage sau nu, o asemenea antologie are un potential mult mai ridicat, oferind sansa de a lua contact cu o varietate de scriitori relativ noi sau dimpotriva deja consacrati si cu scrierile acestora. Inchei cu precizarea ca eu unul astept nerabdator urmatorul numar din serie, daca va mai fi unul.

16 Comments

  1. Daca Nemira nu e ,nimic nu e!

  2. ei, haide, sa nu mai exageram 🙂

  3. Nu mi se pare gresit tradus Dumnezeu.Nu trebuie sa te gandesti neaparat la Dumnezeul iudeo crestin.

  4. Pai sa-mi arati si mie ca zice un arab “Dumnezeu e mare”… In conceptia noastra de crestini cam asa ar zice daca ar fi sa traducem, dar din moment ce divinitatea lor se numeste Allah, si ei in mod sigur nu vor sa-l onoreze sub alte denumiri… mie mi s-ar pare mai corect asa…

  5. Nu as vrea sa deschid neaparat o polemica, a fost optiunea traducatorului.

    Uite ce scrie pe Wikipedia :Allah înseamnă Dumnezeu în limba arabă. Termenul desemnează noţiunea de Dumnezeu atât pentru arabii musulmani, cât şi pentru arabii creştini. El este însă cunoscut mai ales prin religia Islamică, care este religia majoritară a arabilor, fiind un derivat din al-ilah (dumnezeul), care sugerează unicitatea lui. Utilizarea implicită a articolului hotărât în Allah indică deci unitatea divină. În ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu, musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină este acelaşi cu Dumnezeul iudeo-creştin.”

  6. @Jeje-am Coranul (l-am luat la tirgul din toamna) si ai dreptate!
    @Horia- va veni cit de curind si vremea Millennium Press! Beware MP vine ca un intercity din urma!

  7. @ Jeje nu e problema…suntem aici ca sa discutam si o discutie poate exista si fara polemici.Vorba ta, e la latitudinea traducatorului si a contextului.
    Vad ca la temenul Allah wiki-ul din romana imi pare mai firav si nu stiu daca traducerea e cea mai reusita.
    Pe cel din engleza sunt si ceva referinte si parca apare intr-o alta lumina, plus ca am aflat ca exista 99 de denumiri ale Dumnezeului musulmanilor. ( cele mai raspandite fiind de genul, “Cel Milos” sau “Cel plin de compasiune)

  8. Am citit in multe carti si am vazut in multe filme arabi (musulmani) folosind cuvintul “God” ca pe un termen generic desemnind divinitatea unica si atotputernica.
    Este adevarat ca in realitate nu am ajuns niciodata intr-un context in care sa aud vreun musulman folosind unul sau altul dintre termeni. Asa ca nu pot sa ma exprim asupra realitatii.

    Dar cred ca exista o conventie in literatura occidentala ca in contexte moderne sa se foloseasca “God” daca are conotatie pozitiva, ori neutra, si “Allah”, daca vorbesc teroristi, ori extremisti. In contexte istorice, este insa intotdeauna folosit Allah.

  9. Ghiţî Apăstrăvoaicii

    „o fetita care in mod evident era araba dupa cum se si precizeaza mai sus spune ca , “Dumnezeu e mare!” cind de fapt am impresia ca ar trebui sa fie “Allah e mare!”.
    Bei,Kyo,bucură dare la mine,bei,tu baiat cult foarti,di la Moldova,tu citit Al Kuran,bei ?
    Du musulman ? Bei ,daca citit Al Kuran,boate aflat bei,ca multe alte boboare-s musulmane,nu numai harapi,bei,di iegzamblu bei,turci,tatari,iranieni,azeri,turkmeni,uzbeci,tadjici,kazahi,kirghizi,afgani,pakistanezi,bengalezi,malaezi,indonezieni,africani sub-saharieni,etc,etc.
    Salam aleikum,frade Al Kyodnb !

  10. „o fetita care in mod evident era araba, dupa cum se si precizeaza mai sus”
    Daca autorul a precizat-o araboaica, nu inteleg de ce ar trebui considerata si turcoaica si uzbeaca sau mai stiu eu ce.
    Si care-i treaba cu Coranul?
    Sau ai vrut si matale sa “faci o satira” docta si nu gasit alt nod?

  11. Noi vrem sa mai fie (macar inca doua), dar sa vedem si ce apetit are publicul, cat de mult citeste, cat de repede se satura, ca daca i se apleaca de atatea povestiri scurte nu e bine… 😀

  12. să mai fie, să dea domnu’, şi nu doar două! rămăsesem cu impresia că astea s-au dat destul de bine… deci apetit ar fi…
    văzut-am bine, e pe vine (mă rog, la tradus deocamdată) volumul doi al best-ului lui datlow & co.? c-ar fi tare mare păcat să rămîneţi doar cu ăla dintîi, singur şi mov (alone and feeling blue, hihi)…

  13. Da, ai vazut bine (Veronica ne-a dat de gol 🙂 )

  14. ei, vezi ca nu-s eu singurul indiscret? si macar eu am scuza ca-s de la concurenta 🙂

  15. Pingback: The Year’s Best Science Fiction - 4 « Blog de carti

  16. Hai nea Vlade mai spune-ne si noua informatii din “interior”! prea esti” secret”!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu