Chiang. Ted Chiang.

Stories of Your Life and Others

Ted Chiang
Ted Chiang

Ted Chiang este probabil unul dintre cei mai ‘rasfatati’ autori (ma refer la genurile ce se dezbat pe aici), si in acelasi timp unul dintre cei mai putin prolifici. De la debutul sau din 1990 si pina in prezent a publicat 11 texte in forma scurta si inca nici un roman. Cu toate acestea cred ca reusit sa aiba cea mai mare densitate de premii si nominalizari, raportat la numarul de cuvinte publicate. Drept consecinta asteptarile mele au fost foarte mari.

Volumul “Stories of Your Life and Others” aduna 8 dintre textele sale, publicate intre momentul debutului si 2002, volum care face obiectul acestui post. De atunci, Chiang a mai produs doua texte: “The Merchant and the Alchemist’s Gate” (2007) si “Exhalation” (2008). Dar sa revenim la colectia de fata…

Povestirile

Tower of Babylon – “cum ar fi daca oamenii ar fi construit un turn inalt pina la Rai – si care ar fi reusit sa strapunga fundatia Raiului pina in partea cealalta?”. Daca primii crestini s-ar fi apucat sa scrie SF, probabil cam asa ar fi aratat o nuveleta SF conceputa in acele vremuri. Punctul de pornire este cunoscuta poveste biblica, cu diferenta majora ca de data aceasta, in lumea imaginata de Chiang, divinitatea nu a avut nimic impotriva iar oamenii au reusit in incercarea lor. Se pare ca SF-ul are o lunga traditie in a produce erezii, cum de altfel ne tot dascalea un “om de bine” pe Bookblog. Acest text se bazeaza foarte mult pe imagini si idei surprinzatoare. Ideea de baza, aceea a succesului constructiei turnului ataca tabuuri vechi, bine inradacinate in neuronii nostri crestini. Avem parte si de un mic conflic intern al celui ce pare a fi personajul principal, conflict intre spiritul liber, curiozitate, ambitie si infatuare pe un plan, si cainta, umilinta in fata divinitatii pe celalalt. Mi-a placut foarte mult, mai putin finalul cu “poanta”.

Understand – Este o nuveleta scrisa inainte de debutul fulminant cu faimosul text mentionat mai sus. Un text refuzat de cateva ori de catre editori, insa preluat cu promptitudine dupa primul Nebula, de parca, peste noapte, capatase noi valente si intelesuri. Tema este cea abordata mare maiestrie de catre Keyes in “Flori pentru Algernon”, insa transpusa intr-o nota “modern – thrilleroasa”. Bun poate pentru amatorii de actiune cu orice pret, insa fara nimic nou sau deosebit.

Division by Zero – ” cum ar fi daca am descoperi ca fundamentele matematicii sint arbitrare si inconsistente”. S-ar putea presupune ca este o povestire Hard SF. Dar chiar ca nu-i. In fapt autorul exploreaza efectele rasturnarii unui sistem de valori fundamentale (cum ar fi matematica) asupra psihicului uman. Cu toate ca nu am fost ametit cu diverse speculatii matematice care sa faca bucati parte literara, ceva totusi nu a mers – o sa detaliez in partea finala a postului. Idea poate fi considerata relativ interesanta, insa, dupa parera mea, pretabila pentru roman de atmosfera si personaje. Povestirea este prea scurta pentru a ilustra ce a dorit autorul sa surprinda.

Story of Your Life – “cum ar fi daca expunerea la un limbaj extraterestru scris ar schimba pentru totdeauna perceptia noastra asupra timpului”. Una dintre cele mai reusite din punct de vedere literar, dar si cea mai lunga, prea lunga. Nuvela trateaza tema primului contact, combinata cu tema “vederii” in viitor. Practic sint doua fire narative care in final se unesc in mod logic dar nu foarte explicit – scriitura in nota “Wolfe”, scriitorul sugereaza, cititorul deduce logic, insa este destul de departe de subtilitatile maestrului. Caracterizare indirecta foarte buna, cu bataie la “corzile sensibile”. Mi-a placut foarte mult, cu exceptia lungimii.

Colectia
Colectia

Seventy-two Letters – “cum ar daca ar exista o stiinta a DENUMIRLOR prin care lucruri neinsufletite ar putea fi aduse la viata?”. Este prima data cand am intalnit termenul ‘alchemypunk’. Cica in acest sub-gen s-ar incadra aceasta nuvela… Eu unul as zice, ca si in cazul “Tower of Babylon”, ca avem de aface mai mult cu ceva ce as putea numi ‘retro-SF’. In cazul acestui text, imi place sa cred ca asa ar fi sunat o poveste SF inainte de zorii revolutiei industriale. Presupun ca idea de baza ati intuit-o din micul synopsis. Repectivele denumiri pot fi obtinute prin combinatia celor 72 de litere (presupus ebraice) din tiltu, tehnic aducand mai mult a incantatie prin care ‘animatia’ este invocata in… vedeti voi ce. Nu vreau sa stric surpriza. Am mai intalnit un concept asemantor in opera Ursulei LeGuin, ‘true names’, insa acolo in cu totul alt context si cu alte efecte. Insa nu va asteptati ca totul sa se rezume la doar un concept – hint: genuri predefinite + sfarsitul omenirii. Din punct de vedere al constructiei literare nuvela nu straluceste, este inegala, are pasaje inconsistente, precum si un ‘thread’ care ar fi putut lipsi. Cu toate astea, iar mi-a placut foarte mult.

The Evolution of Human Science – este un text foarte scurt, contruit precum un articol dintr-o revista de istorie. Din nou, baza este IDEEA, care in acest caz nu este legata de evolutia stiintei, ci de evolutia celor care o ‘practica’. Initial a fost publicata sub titlul “Catching the Crumbs from the Table”, titlu pe care il gasesc mult mai sugestiv, asta fara sa inseamne ca ar fi un titlu mai mai bun. Un interludiu interesant.

Hell is the Absence of God – “cum ar fi daca crezurile Crestinatatii ar fi adevarate la modul literal, iar vederea pacatosilor inghititi in valvataile iadului ar fi doar rutina pentru strazile orasului?” Aceasta nuvela este relatarea ‘plata’ a istoriei recente a numitului Neil Fisk, un oarecare, care are o problema cu numitul God, dupa ce… (puneti mana si cititi). Pentru mine acest text a fost cel mai bulversant din toata antologia. Atentie! Nu am spus cel mai placut. Poate din cauza finalului care spune ceva, ceva care pentru mine a sugerat exact opusul. In fapt, Chiang ia in discutie credinta neconditionata, tendinta oamenilor de a pune toate nenorocirile in carca tipului cu coarne, iar cele bune le atribuie celui cu barba si straie albe. Si de aici pornind am putea discuta la nesfarsit… dar nu vreau sa va stric placerea lecturii. Pentru mine, asta a fost cea mai buna din colectie.

Liking What You See: A Documentary – nuvela este contruita precum in reportaj-interviu, si trateaza teme precum discriminarea (de orice fel) bazata pe aspectul exterior (aka sex-appeal), libertatea de alegere, dragostea cu si fara ‘chimie’. Punctul de pornire este dezabaterea iscata de posibilitatea impunerii unei ‘proceduri’ prin care individul nu poate poate diferentia persoanele din punct de vedere estetic, astfel toti oamenii devenind ‘egali’ sub aspectul atractivitatii fizice. Ca si textul de mai sus, este o lucrare ‘grea’, dar pentru mine nivelul de interes nu a fost foarte mare, acrit fiind de lungimea discutiilor despre ‘atitudini corecte’. Nu ma intelegeti gresit – prefer oricand excesul (moderat ce-i drept) de ‘political correctness’ atitudinilor balcanice cu tenta becalistica. Tot ce vreau sa spun e ca acest text, dealtfel foarte solid si care ridica intrebari grele, pe mine nu prea m-a prins.

Consideratii generale

Forta lui Chiang sta in idei si viziuni foarte proaspete, implementate intr-un mod foarte original, uneori in universuri surprinzatoare. Pot spune fara sa ma gandesc prea mult ca preferatele mele sint “Tower of Babylon”, “Seventy-two Letters” si “Hell is the Absence of God”. Surprinzator pentru unii dintre obisnuitii acestui blog (si pentru mine intr-o oarecare masura), cele care mi-au placut cel mai mult tin mai degraba de Fantasy decat de SF. De observat totusi ca nu tin de acel Fantasy cu printi/tese, sabii, elfi & pitici, p-orci si alte cele.

SF, in urma cu 2000 de ani
SF, in urma cu 2000 de ani

Pe de alta parte, nu pot sa nu observ ca domnul Chiang are probleme la constructie si la caracterizare, cu alte cuvinte la partea pur scriitoriceasca. Cred ca se poate remarca, mai ales la primele povestiri, ca scriitura este ‘chinuita’, muncita din greu, insa cu rezultate. Uneori carentele sint mascate prin artificii inteligente, alteori… Spre norocul autorului (noroc cu talentul), nuveleta de debut a avut o idee, viziune si parte ‘grafica’ atat de puternice incat scriitura simplista a fost cu totul eclipsata si uitata.  Este insa foarte imbucurator sa observam o evolutie, o adaptare. Pot presupune ca dupa “Seventy-two Letters” unde constructia inegala se vede cu ochiul liber, Chiang a dorit sa incerce si altceva decat stilul traditional. Asa cred ca au aparut constructiile mai putin obisnuite din “Hell Is the Absence of God” si “Liking What…”, stiluri in care autorul s-a simtit foarte bine dand frau liber imaginatiei cu adevarat debordante (aviz amatorilor de vorbe mari).

Chiang mai are un punct forte: controlul calitatii. Practic acest om scrie putin, sau in orice caz publica putin pentru ca este foarte pretentios cu rezultatul muncii sale. Publica daca are ceva cu adevarat interesant de spus si daca forma finala il satisface in primul rand pe el, nu de dragul de a se da autor a ‘Ț’ volume sau serii. Probabil este singurul scriitor care a cerut retragerea unei nominalizari la un premiu major deoarece povestirea cu pricina nu i s-a parut indeajuns bibilita.

Acestea fiind spuse, dupa acest volum  solid si bogat, astept cu nerabdare sa pun mana pe ultimile creatii ale lui Ted Chiang, un scriitor aflat acum la maturitate. Si sper la un roman…

Opinia mea, ca de obicei, foarte subiectiva.

PS. Aici e posibil sa aveti cateva suprize mici.

12 Comments

  1. Tocmai ma gindeam, inainte sa vad PS-ul, sa zic ca am citit si eu “The Merchant and the Alchemist’s Gate” in cursul anului trecut si nu pot spune ca m-a dat chiar pe spate ideea, desi ca si constructie si abordare este destul de interesanta.
    Pacat ca nu au la liber si Hell is the Absence of God 😀

  2. Hell is the Absence… a aparut intr-un numar din Sci-Fi Magazin. Turnul Babilonului in Anticipatia 506/1993

  3. Parca in numarul 5 a fost aia cu “Hell…”

  4. Momentan nu am cum sa verific; am citit din ele dar inca nu pe toate, o sa caut exact sa vad unde.

  5. Mai e o povestire a lui Chiang de care ai uitat. Se cheama What’s Expected of Us.

  6. Eu nu pot sa-l ascult pe Ted Chiang cand vorbeste 🙂 Face o pauza de cateva secunde dupa fiecare 2,3 cuvinte. Dupa cateva minute ma las pagubas. Probabil ca revizuieste ceea ce va spune la fel ca si ceea ce scrie.

    Insa nu aveti impresia ca stilul lui de a munci un text pana la a nu exista nici un cuvant in plus sau nelalocul lui merge extraordinar de bine pentru povestiri dar nu si pentru nuvela Life Cycle of Software Objects? Intr-o povestire de cateva pagini cititorul poate sa rumege fiecare cuvant, dar intr-un roman de sute de pagini stilul lui Chiang nu-si va pierde mult din atractivitate? Plus ca omul munceste cateva luni la o singura povestire. In cat timp va scrie un roman de care sa fie multumit? 🙂

    Alastair Reynolds: “I love the writing, yeah. There’s a tension there, in the sense that you’ve got 200,000 words, and you know you can’t get every one of them right. One of the big breakthroughs I had as a writer was when I stopped agonising over every word. Particularly when I made the transition from typewriter to PC … the temptation to endlessly polish the first line, the first paragraph, the first page – it stymies a lot of people. You never get on to the second page.”

  7. Eu acum am vazut ca post-ul e vechi de 2 ani 🙂

  8. @masterofdoom
    Din pacate, nuvela “cea mai lunga” nu prea mi-a placut. Am scris despre ea aici: http://www.cititorsf.ro/2011/01/24/pe-scurt-2/
    Cu al doilea paragraf te bagi in chestii taaaareeee grele. Eu personal cred ca orice scriitor serios isi citeste macar o data ‘opera’ inainte de a o trimite mai departe pe linie editoriala. Mai intervine si editorul… etc. Citatul ala ar fi avut greutate daca ar fi venit de un McCarthy sau de la un Chabon, Atwood etc. Spus de Reynolds are mai mult valoare de banc… Prietenii stiu de ce.

  9. Pentru mine acea vorbă conform căreia Chiang muncește cuvintele până totul e țuț mi se pare o abureala, drept sa zic. Sau pur si simplu nu ințeleg niște lucruri. Eu nu am gasit niciodata nimic remarcabil in scriitura lui Chiang, in afară de claritate și elocință. Daca citesc Durrell sau Joseph Conrad, sau Nabokov, notez mereu fraze, alăturari de cuvinte, cpentru că ei folosesc într-adevăr cuvintele atât ca înțeles cât și ca sunet. La Barthelme e interesanta până si punctuația, care crează un ritm anume…

    La Chiang nu am avut vreodată această impresie, și scriitura nu m-a impresionat niciodată. Mie îmi place deoarece are o scriitura curată ce prezintă si discută problemele clar (mai puțin prima, aia cu turnul Babilonului, unde teoria științifică tratată nu e discutată deloc, parcă). Din care cauză îmi plac textele lui scurte (Exhalation e preferata mea) iar cele lungi mă plictisesc – explicațiile clare sunt OK, dar nu rezist decât jumătate de oră, după aia vreau să citesc ceva 😛

  10. @Aspoiu
    Citatul din Reynolds cred ca e relevant pentru stilul lui. Mie imi place la fel de mult si ceea ce scrie Reynolds si Atwood. Intrebarea e daca stilul lui Chiang poate sa nasca un roman.

    @rreugen
    Si preferata mea este Exhalation. Aspoiu are dreptate in legatura cu evolutia povestirilor lui.
    Insa in esenta Chiang este un scriitor de Hard SF. Scriitura lui foarte muncita se va diferentia oricum foarte mult de cea poate la fel de muncita a Ursulei K. LeGuin de exemplu.
    The Alexandria Quartet a aparut in romaneste? Vad ca din cate spui tu merita citita in engleza.

  11. Da, a apărut in românește, cred că prin anii 80. Nu știu cum e. În engleză sună foarte interesant. ogica discursului e de multe ori generată de sonoritatea/estetica frazelor, alături de însemnatatea lor. Nu știu cum traduci treaba asta.

  12. E un pic exagerata treaba cu “nu exista nici un cuvant in plus sau nelalocul lui”.
    Poate este o coincidenta faptul ca povestirile cele mai grozave au aparut sub editori unul si unul: Datlow, Nielsen-Hayden si Strahan (Exhalation), pe cind cea mai lunga (si plicticoasa) nuvela nu se stie cine a editat-o (daca o fi editat-o cineva)…

    @masterofdoom
    Si mie imi place Reynolds, dar din punct de vedere literar nu-l pot pune pe acelsi nivel valoric cu Atwood (asta de dragul exemplului) 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu