La miezul noptii 2 – Stephen King

2099La miezul noptii” (Four Past Midnight ) este o colectie de patru nuvele publicate de Stephen King in anul 1990 si impartita de editura Trei in doua volume. In primul gasim “Longolierii” (The Langoliers) si “Fereastra deschisa” (Secret Window, Secret Garden) iar in cel de-al doilea (un pic cam scumpisor dupa cate se vede, noroc de anticariate), respectiv cel de fata, avem “Politistul bibliotecii” (The Library Policeman) si “Cainele Polaroid” (The Sun Dog). Despre Stephen King cred ca toata lumea a auzit asa ca nu o sa insist cu date biografice sau sa-i mentionez “carca” de romane reprezentative. Sunt destule. Cred ca la momentul de fata este unul dintre scriitorii cu cele mai multe romane traduse (si reeditari) in romaneste la diverse edituri, de la Nemira cea mai cunoscuta si pina la Aquila `93, Signet,  sau Trei mai recent, plus ca e posibil sa mai fie si altele de care eu nu am habar.

Pe primul volum inca nu am pus mina, insa am vazut filmul “Secret window” cu Johnny Depp si John Turturro, asa ca mari diferente de subiect ( am adaugat ulterior sa nu fie confuzii- ca vad ca sunt-) intre carte si ecranizare nu cred sa fie. Si in cazul “Longolierilor” a fost produs de asemenea un film, ce pare mai slab cotat, insa de data asta nu mai retin exact daca l-am vizionat sau nu. Asa ca din punctul meu de vedere as fi achizitionat primul volum doar pentru colectie daca ar fi fost cazul. Ei bine, in ceea cel priveste pe cel de-al doilea lucrurile se schimba. Fara ecranizari, fara sa stiu dinainte subiectul (si predicatul) a fost o cu totul alta abordare. Interesante mi s-au parut si articolele ce au precedat fiecare nuvela, in care scriitorul povesteste exact, chiar cu lux de amanunte as spune, cum i-au venit ideile si ce legaturi, evidente sau nu, exista intre multe dintre scrierile sale.

In prima sa nuvela, “Politistul bibliotecii“, desi ne este clar ca actiunea se invarte in jurul unei biblioteci dupa cum ii spune si numele, King a dezvoltat intr-atat de bine itele intrigii incat la un moment cred ca este imposibil ca cititorul sa nu fie asa de prins si incantat de ce gaseste ascuns printre randurile nuvelei incat sa nu se simta inundat de o stare de entuziasm inexplicabil si un zambet flegmatic sa nu i se iteasca in coltul gurii (mie cel putin mi s-a intamplat). Sau poate e explicabil pentru ca pina la urma este vorba de Stephen King.

Si, in ciuda acestui fapt, am observat ca Stephen King se urneste greu la inceputuri, dupa vreo 60-70 de pagini din prima nuvela inca ni se mai prezenta elemente din viata personajelor si desi au legatura cu evenimentele ulterioare, in umila-mi opinie, nu ar fi stricat daca s-ar mai fi sarit peste unul, doua elemente. Poate asta e si farmecul, sa te acapareze prin multitudinea detaliilor si trairilor personajelor si sa te tina pironit in fotoliu pina ajungi la capat. Insa eu mai ca as fi adormit cu cartea`n brate. Oricum cind scriitorul apasa pe acceleratie se observa imediat, totul se precipita, zbuciumul interior al personajelor atinge cote maxime, intriga se complica prin intrarea in scene a unor informatii noi, si abia acum ne putem aseza cu adevarat, linistiti, pe o banca in parc (asta daca vremea si timpul liber o permite) pentru a savura la intensitate maxima cadrul cinematic pe care King l-a construit in “Politistul bibliotecii”.

Desi nu pot spune ca nu am mai intalnit subiecte de genul celor abordate aici, totusi King sapa si dezgroapa situatii trecute, bine dosite in tenebrele mintii, pe care le impleteste cu migala cu intamplarile prezentului, obtinand in final un melanj dulce acrisor, numai bun de degustat ( in ciuda avertismentelor medicilor) la miezul noptii.

Despre subiect, pe scurt, o sa va dezvalui doar ca avem un agent imobiliar silit de imprejurari sa imprumute doua carti de la biblioteca locala, si care, in final ajunge sa fie haituit si bantuit de un personaj misterios, dupa cum v-ati dat deja seama, intruchipat de  “Politistul bibliotecii” .Asa ca aveti grija sa returnati cartile la timp, si as extinde eu sfatul, sa le inapoiati intr-un interval decent prietenilor, ca cine stie la cine mai apeleaza si ei in disperare de cauza.

Cea de-a doua nuvela, “Cainele Polaroid“, parca pune accent mai mult pe trairile oamenilor si pe motivatiile acestora, si chiar daca se concentreaza asupra unui fenomen “supranatural”, de aceasta data traseul este liniar, lipsit parca de acea doza necesara de necunoscut. E clar inca de la inceput ca avem un caine aparut inexplicabil intr-o poza Polaroid, scriitorul urmand apoi sa detalieze “de ce” si “cum” a ajuns “dihania” fioroasa in imaginea respectiva. Toate bune si frumoase, dar actiunea pare ca bate pasul pe loc, scriitorul insistand cu tot dinadinsul sa incetineasca timpul si sa ne detalieze fiecare cadru in parte. Comparativ cu prima nuvela, actiunea este clar lasata in planul secund -pe final avem parte de o reinviorare scurta-, insistandu-se pe trairile si dezamagirile pe care le traiesc pe rind, multiplii posesorii ai aparatului. Insa si de aceasta data aveam parte de dialoguri inteligente si personaje credibile de care ne atasam cu usurinta si pe care vrem sa le vedem ca reusesc sa treaca cu bine de barierele ce le apar in cale. Am zis dialoguri inteligente dar unele si amuzante, cum este si exemplul de mai jos :

– Voi doi aratati de parca–ati fi facut o trasnaie, zise doamna Delevan, usor nedumerita (…).Vreti sa le puneti la curent si pe doamne?
– Doar doi burlaci care s-au distrat frumos, zise domnul Delevan (…), si dupa ce se uitara unul la celalalt, cei doi izbucnira din nou in ris.
Meg, sincer descumpanita, se uita la maica-sa si spuse:
– De ce fac asta mami?
Doamna Delevan raspunse:
– Pentru ca au penisuri, draga mea. ( pag. 423 sus)stephen-king-la-miezul-noptii-2

(…sa te tii acum cate redirectionari din motoarele de cautare o sa apara…)

Traducerea si notele sunt bine realizate ( cel putin la o prima vedere, fara comparatii cu originalul ) de Constantin Dumitru Palcus, si am impresia ca au fost scoase deja doua editii altfel nu-mi explic cele doua coperti. Cea pe care am gasit-o eu, la vedere mai in dreapta, si cea de sus. Desi la prima vedere este evident ca cea de sus e mai aspectoasa nici cea de aici nu este de lepadat, deseori surprinzandu-ma admirandu-i imbinarea culorilor simple, dar de efect si formele “rotunjite. In marea majoritate a scrierilor sale Stephen King se remarca prin usurimea cu care isi hipnotizeaza cititorul (si chiar si pe traducatorii sai) si il “sileste” sa-i parcurga pagina cu pagina “cosmarurile” si volumul de fata nu face exceptie. In ciuda micilor frustrari personale, detaliate mai sus este o lectura agreabila si antrenanta, accentuand foarte bine si realist teroarea, starea de anxietate si groaza ce cuprinde personajele, reusind in acelasi timp sa mentina un control de-a dreptul fascinant asupra mintii celui ce incearca sa-i descifreze lumea ascunsa-n paginile cartii.

60 Comments

  1. eu tocmai am terminat de citit colectia (varianta in engleza cu toate cele 4) si ‘langolierii’ e geniala, printre cele mai misto povesti de-ale lui king pe care le-am citit. ‘secret window’ nu inteleg de ce a fost ecranizata, mi s-a parut plictisitoare (sau mi s-a taiat mie in sfarsit de povestile lui cu scriitori).

    celelalte doua… nimic special. parca ‘library policemen’ a fost mai misto totusi, mi s-a parut mai originala ideea. ‘sun dog’ prea a fost lungita, dar macar m-am amuzat nitel sa incerc sa-mi aduc aminte in ce romane ale lui mai apareau personajele.

    nu mai stiu in care dintre nuvele era, dar mi-a placut o faza in care vorbea despre romane sf pe care le citesc tinerii si spunea despre masini care capata suflet si omoara oameni 😀

  2. ca film, langoliers mi-a plăcut infinit mai mult decât secret window, cu tot feelingul lui de teatru televizat. 🙂 nuveloaia cu acelaşi nume mi s-a părut şi mie cea mai izbutită din volum…

    aaa, la lucman au mai apărut nişte kinguri, cele trei celebre bachman books (road work, long walk, running man), toate în traducerea lui mihai-dan pavelescu.

  3. Eu am vazut filmul “Langolierii”, prima oara acum mai bine de 10 ani, cred, pe M6.
    Nu e o “rupere de nori”, dar mie mi-a placut.
    La vremea aceea nu citisem nimic de Stephen King si l-am privit ca pe o parabola: meschinaria si rautatea care riscau sa cotropeasca intregul pamint…

  4. Uite, am zis eu ca mai sunt si alte King-uri:D

    Eu ma tot intreb daca am vazut “Langolierii” sau nu…ca de citit sigur nu am citit-o

    @Jen, da, e amuzant dar la un moment dat cred ca le cam pierzi siru` la personaje.Teoretic ar trebui citite in ordinea recomandata, asa, alandala eu nu fac legaturi prea mari ( ca nu mai tin minte :))…

  5. Păi în cazul lui King nu trebuie să judeci cartea după film, fiindcă rar s-au pomenit ecranizări care să redea exact feelingul romanelor lui. “Langolierii”, povestirea, e într-adevăr fioroasă. Şi mie mi-a plăcut. Cât despre “Ferestra…”, e mai mult sau mai puţin aceeaşi idee ca în “Jumătatea întunecată”. King e de altfel repetitiv în materie de teme.
    “Câinele polaroid” era mişto dacă nu o lălăia atâta, pentru că premisa era bună. Ar fi fost o poveste reuşită dacă avea numai jumătate din lungime.

  6. mon dieu… am citit cartea asta in franceza, prin ’91… si francezii o impartisera in doua volume, “minuit deux” si “minuit quatre”. din cite-mi aduc aminte, “langolierii” si “ciinele” mi s-au parut cam stupizele ca idee, dar bine scrise. mi-au placut insa mult “secret window” si “library policeman”, pe care le-am recitit ulterior si in original.
    iar “langolierii”, filmul, mi s-a parut unul dintre cele mai slabe din cele facute dupa king.

  7. King e unul din scriitorii pe care nu-i agreez dar mi-au placut cele mai multe din filmele facute dupa cartile lui. :))

  8. Iată! Câte capete, atâtea păreri despre King! Ceea ce e chiar interesant.

  9. “Politistul bibliotecii”… foarte, foarte bine realizata. Imi aduce aminte de IT; la o prima analiza, interesanta este perioada de timp care trece intre “manifestarile” monstrului. Atat Ardelia cat si Pennywise isi reiau ciclul inspaimantator dupa aproximativ un sfert de veac.
    Interesanta mi s-a parut si locul de unde provenea “bibliotecara”: Providence, orasul lui Lovecraft…

    Kyo, desi mi-a dat o gaura colosala in buget am decis sa iau si acest “volum secund” datorita faptului ca si primul a fost la fel de interesant. Traducerea este buna, prezentarea ireprosabila. De notat faptul ca acest “La miezul noptii 2” beneficiaza de doua coperte: de baza este aceea cu alb, apoi vine cea de-a doua care o “inveleste” pe cea alba si care iti sare prima in ochi. Luand-o de la anticariat este posibil sa fi fost “usor” tepuit 😛

  10. Am vazut “Furtuna secolului”, un film ecranizat dupa un roman a lui King (din pacate nu stiu care…), si m-a impresionat incat am inceput sa-l citesc.

  11. @sagy: “furtuna secolului” nu este o ecranizare. king a publicat într-adevăr o carte nu titlul “storm of the century”, însă ea cuprinde chiar scenariul filmului.

  12. apropo de lovecraft, cred ca in sun dog mai era ceva: pop (?) pomenea de dunwich si arkham.

  13. @Vorpal, sa tot iau tepe de astea, nu ma streseaza ca nu am o invelitoare 😛

    “Furtuna secolului” parca a fost pe tvr, ceva cu anticristul, cred….

    @ Jen, nu mi-au sarit in ochi, din pacate,denumirile 😀

  14. Salutare.

    Prima intrebare pe care mi-o pun face referire la:

    “Pe primul volum inca nu am pus mina, insa am vazut filmul “Secret window” cu Johnny Depp si John Turturro, asa ca mari diferente intre carte si ecranizare nu cred sa fie.”?!?

    Scuze, dar m-am pierdut pe drum. Cum adica sa-mi fac impresie despre un text scris dupa un film pe care il vad. AAA, daca era un serial BBC, poate, pentru ca au englezii un talent de a respecta intocmai cartile care le servesc drept sursa de inspiratie. Literatura o citim, n-o vedem la televizor. In 38 de ani de citit nu mi s-a intamplat niciodata, dupa ce am vazut un film care m-a impresionat cumva si era realizat dupa o carte, sa nu alerg la prima librarie si sa cumpar cartea pentru a o citi. Asa ca, scuzati-ma, dar daca ajung sa discut undeva despre ce mare scriitor e X pentru ca am vazut nu stiu ce film realizat dupa o carte de-a lui, imi iau la revedere de la orice calitate de iubitor al artei care m-ar fi caracterizat.

    Filmul este o arta, cartea este alta arta. Fiecare are alte atribute. Nu poate sa-mi placa o carte pentru ca am vazut un film, la fel cum nu-mi poate place un film pentru ca am citit o carte. Si punct.

  15. “dar daca ajung sa discut undeva despre ce mare scriitor e X pentru ca am vazut nu stiu ce film realizat dupa o carte de-a lui, imi iau la revedere de la orice calitate de iubitor al artei care m-ar fi caracterizat.”

    eu doar am adus in discutie ecranizarea si cred ca atat timp cat filmul respecta in mare plot-ul cartii nu vad care e problema… concluzia la care ai ajuns mi se pare un pic deplasata…

  16. kyo, la faza asta îi dau perfectă dreptate lui sorin. plotul nu e totul, ca să zic aşa. ideea singură nu face nici cât o ceapă degerată dacă nu e pusă în context artistic. iar arta o găseşti în detalii. care cam diferă de la o manifestare artistică la alta…

  17. Sa ne intelegem, normal sunt diferente, insa sa nu rastalmacim ideile…Daca filmul urmareste aceeasi idee ca si carte si vad ca subiectu nu ma atrage, pe mine personal, poate sunt mai putin curios in privinta cartii…e normal sunt arte diferite…dar, in principiu ideea de obicei ramane aceeasi sau macar un nucleu ( daca si in Secret Window, Secret Garden, nuvela lui King, aveti un scriitor care sufera de dedublare atunci, din punctul meu de vedere, pot sa-mi fac o idee despre ce abordeaza scriitorul in text) unde eventual se mai adauga sau scoate dupa caz…

  18. Kyo, literatura nu este numai plot. Daca-l citesti pe Alain Robbe Grillet s-ar putea sa ai surpriza sa nu gasesti nici un plot….

    King este un mare scriitor. Pentru ca-si gaseste cuvintele si le pune in pagina. Te furnica pielea cand il citesti. Nu degeaba a vandut cateva sute de milioane (!) de volume. Pe ecran nu stiu de a facut mare branza. Poate doar intalnirea cu de Palma – Carrie, Kubrick – Shining, Cronenberg – The Dead Zone, sau de doua ori cu Frank Darabont (un regizor specializat in King) – The Shawshank Redemption si The Green Mile. In rest, parerea mea, sunt multe filme de nivel mediu, dar nu senzationale. Am vazut zeci de filme inspirate de cartile lui King. Si am citit King si in original, The Dark Half, Cujo sau The Tommycknockers sunt trei dintre cartile care m-au impresionat inca de acum douazeci de ani. Misery mi-a facut sa tresara inima in traducerea de la Nemira, iar seria Dark Tower este o capodopera.

    In rest, gusturile nu fac referire la calitatile artistice ale unui produs ci la ceea ce ne face sa frematam interior. Eu ma gandesc la critica lucida. Si atat.

  19. Pina la urma fiecare intelege ce vrea…cred ca explicatiile mele sunt arhisuficiente pentru a se intelege la ce m-am referit. Atat timp cat sunt in stare sa fac niste conexiuni si imi cunosc gusturile pot aproxima, cu o marja de eroare mai mare sau mai mica, daca ceva va fi pe gustul meu sau nu.

  20. pardon, sorin. cu darabont s-a întâlnit de 3 ori, deşi third wasn’t quite a charm — “the mist” 🙂

  21. hmm, cu sistemul ăsta, kyo, tare mă tem că vei rata destul de multe cărţi interesante/valoroase… fără supărare 🙂

  22. Nu cred că a pus nimeni problema la modul:

    “dar daca ajung sa discut undeva despre ce mare scriitor e X pentru ca am vazut nu stiu ce film realizat dupa o carte de-a lui”…

    Şi sunt de acord că nu trebuie să judeci o carte după filmul pe care l-a inspirat. (Biata “Solaris” ce soartă ar avea! Deşi aici eu sunt subiectivă rău, fiindcă nu mi-a plăcut ce a făcut Tarkovski, adică mi-a plăcut doar pe bucăţi). Dar să recunoaştem că este natural să NU dai buzna să cumperi o carte dacă nu ţi-a plăcut filmul, adică omeneşte vorbind este de înţeles.
    King scrie atât de bine încât e greu de ecranizat, pentru că parte din magie constă în atmosfera pe care o creează, folosindu-se de cuvinte.
    Şi încă odată sunt de acord că o carte nu este numai plot. Sau, în orice caz, o carte care merită recitită trebuie să mai aducă şi altceva.

  23. Io nu am priceput care-i “sistemul” de care se vorbeste…

  24. Mircea, fac referire la filmele pe care le consider ca fiind reusite. The Mist…. nu face parte din club.

  25. @aspoiu: sistemul e cel de conexiuni. 🙂 care, aşa cum le descrie kyo, sunt puţin inverse. 😀 dar se-nţelege că vorbesc în nume propriu şi personal. fiecare e liber să facă ce pofteşte.

  26. Bineinteles ca nu este numai plot, dar ca sa citesc o carte, trebuie sa ma atraga acel plot- macar putin, sa-mi starneasca curiozitatea, sa ma intereseze, sa “ring a bell” (asta daca nu cumva am incredere deplina in autor si merg pe mana lui, sau stiu de la inceput la ce sa ma astept). Abia apoi voi descoperi daca in afara de poveste, cartea mai are si alte calitati.

    Uneori o ecranizare ne ofera destule informatii cat sa ne dam seama daca am fi interesati sa citim cartea aia sau nu. E o problema de alegere, de selectie, si chiar de prioritati.

    Ma gandesc, totusi, ca lectura este o pasiune, nu o datorie.

  27. Dupa ce am recitit ‘toata povestea’ asta…

    Cred ca ‘sistemul emploaiat’ de Kyo e cam asa:
    film prost = spoiler de rahat -> interes scazut pt cartea respectiva, cel putin pt moment.

    Desi eu nu am vazut nicaieri (nici macar printre randuri) ca sistemul lui Kyo ar fi film prost = carte proasta, se pare ca asta e ideea pe care s-a mers la un moment dat, cam prea mult dupa opinia. Ba chiar s-a si dezvoltat, rezultand ca, datorita acelui sistem, Kyo emana niste pareri care valoareaza cat doua cepe degerate.

    “Asa ca, scuzati-ma, dar daca ajung sa discut undeva despre ce mare scriitor e X pentru ca am vazut nu stiu ce film realizat dupa o carte de-a lui, imi iau la revedere de la orice calitate de iubitor al artei care m-ar fi caracterizat.” Complet eronat; Kyo nici macar nu a scris despre respectivele texte. Mult zgomot creat din umbre si impresii …

    Cat despre lecturile ratate… timpul ne este cel mai mare dusman. Din pacate nu putem citi nici macar toate cartile bune, ca sa nu mai zic de toate cartile, asa, in general. Si, cateodata, sintem datori sa experimentam si din cele mai putin cunoscute sau recunoscute, chiar cu riscul de a pierde o alta carte buna din lipsa de timp. Altfel ne-am rezuma la clasici, fara posibilitatea de a descoperi si ‘bunati’ fresh.

  28. Nu, dragul meu aspoiu, nu despre film prost = carte proasta este vorba, ci despre am vazut filmul, nu mai are rost sa citesc cartea, stiu despre ce este vorba.

  29. daca nu-s indiscret, imi spune si mie cineva care-i faza, ce anume l-a deranjat pe sorin? ca io-s mai ardelean, asa, de felul meu…

  30. lasă, horia, că între timp kyo a modificat în text şi acum totul este clar. el vorbea despre subiect, iar noi vorbeam despre restul părţilor de propoziţie. 🙂 să ne întoarcem mai bine la carte…

  31. Dragul meu Horia, dacă reciteşti atent comentariile este imposibil să nu te lămureşti. DE fapt nelămurit am fost şi eu când am citit doar ultimele comentarii, apoi le-am reluat de la început şi- zic eu-m-am luminat.
    Problema lui Sorin este faptul că Kyo şi-a dat cu părerea privind valoarea cărţii după ce a văzut un film. De aici porniră discuţiile.
    In fond se reduce problema la o întrebare: dacă există pe piaţă o carte inspirată de un film sau un film inspirat de o carte atunci ne putem face o idee despre valoarea cărţii sau a filmului citind/vizionând corespondentul ei/lui?
    Părerea mea e că nu şi că am greşi încercând. Prea des am văzut ideile unei cărţi făcute praf la ecranizare şi cam de tot atâtea ori am constatat şi că ceea ce dă bine pe ecran devine o mare varză când cineva îl aşează în pagină. Depinde foarte mult de cine face acel film după carte sau cine scrie acea carte după film.
    Mai sunt şi cazurile de genul Picnic la Marginea Drumului a fraţilor Strugatki şi filmul Călăuza a lui Tarkovski, caz în care nu am înţeles încă prin ce este filmul ecranizarea cărţii, nu de alta dar eu nu găsesc nici o legătură între cele două exceptând numele personajelor. Aşa că judecând cartea după film, aş zice că e praf şi pulbere ( Tarkovski -părerea mea- face aceaşi greşeală pe care o fac majoritatea producătorilor/regizorilor/scenariştilor români: sunt sclavii simbolurilor şi preferă să înlocuiască ideile clare cu orice dar să fie lucrurile sugerate şi nu spuse ajungând până la a fi imposibil de digerat) şi cartea. Dacă e să judec filmul după carte atunci sunt tentat să zic că sunt ambele nişte capodopere.

    Aşa că Sorin încearcă să-l convingă pe Kyo să nu considere că poate să-şi facă o idee despre valoarea cărţii pe baza vizionării unui film.

  32. Foarte frumos, doar ca pe mine nu ma interesa valoarea, ci este o chestie de gusturi…daca am aflat subiectul (si deseori filmele copiaza, macar in mare) si stiu ca nu ma va prinde intr-o carte, nu o sa ma grabesc prea tare sa o citesc.

    Ce e asa de greu de inteles?Atat timp cat am o constiinta pot discerne si singur ce ar fi pe gustul meu si ce nu. Unora le plac povestile cu vampiri, altora povestile de dragoste, altora nu le plac fantasy-urile, eu pur si simplu ma cunosc si stiu ce m-ar atrage sau nu. Nu m-am referit la nici un fel de valoare si la alte bazaconii, ci ca in privinta subiectului filmul e posibil sa nu prezinte mari diferente.

    Si pina la urma nu m-ati lamurit…in privinta subiectului, intre carte si film sunt sau nu diferente? Ca tot o lalaim …

  33. kyo, nu te mai frământa atâta, serios. am înţeles ce te interesează pe tine, n-am nimic împotrivă. şi nu, filmul nu se abate prea tare de la firul narativ al nuvelei. diferenţa e de autor. koepp vs king. şi-acum să înceapă pariurile 🙂

  34. Macar eu m-am lamurit:

    “doar ca pe mine nu ma interesa valoarea, ci este o chestie de gusturi”,

    asa ca o sa consider subiectul inchis.

    Filmul, asa cum remarc pe undeva mai sus, atunci cand afirm ca sunt putine filmele de calitate, atunci cand vorbim despre ecranizari dupa King, e maculatura. Subiectul, predicatul si atributul filmului, comparativ cu nuvela? O fi acelasi subiect. Si acelasi predicat. Si acelasi atribut. Si ce conteaza? Citeste dragule nuvela si vezi daca e bine scrisa…

    The End, ca la Hollywood.

  35. Acum m-am lamurit eu. Desi era clar ca e vorba de faptul ca nu poti judecat o carte a lui KING dupa un film al lui KING, ati extrapolat discutia, sfarsind in a da verdicte si a va arata dezamagiti. De ce dezamagiti? Nu stiu.

    Eu inteleg asa: “Nu m-a interesat ca era KING (almighty King), ci faptul ca subiectul nu m-a atras.” Adica, Kyo a facut abstractie de numele maestrului (similar cu notiunea de valoare si calitate). Si pentru ca ati pus egal intre King si calitate => Kyo nu e interesat de valoare. Din punctul meu de vedere, este o concluzie falsa, pentru ca are la baza o singura alegere, si aia cu semnul intrebarii. Concluziile de genul asta se trag pe baza mai multor informatii. Zic eu. Inteleg, insa, c-a fost o blasfemie. 😀

    Kyo-san, ia treci mataluta cinci minute in coltul clasei, in genunchi pe coji de nunca! (ok, ca te cunosc, merg si cojile de portocala :D)- si bucura-te ca n-avem rigla la noi, ca stateai vreo 2 zile departe de tastatura! Caieste-te, caieste-te! :)))

  36. Draga mea Feeria.

    Subiectul, predicatul, atributul si ce mai vrei se refera la A CITI, indiferent ce, si a nu trage concluzii prin vizionarea unui film.
    Dezamagirile fac referire la atitudini generale, actuale, respectiv – vad filmul, dupa King, dupa Saramago sau dupa Petre Ispirescu si nu mai citesc pentru ca stiu deja despre ce este vorba, ce sens mai are.

    Cat despre coji de nuca, de portocala sau de frunza de brusture, ca sa-mi pot confectiona un instrument de suflat mioritic, eu nu-mi pot permite decat sa ma minunez. Asa simtiti voi critica, ca pe un atac infamant la persoana? Daca da, scuzati-ma un pic, pret de o vesnicie, dar, nu am atacat pe nimeni. Am atacat o formulare nefericita, din care rezulta ca kyo daca a vazut un film renunta la a mai citi cartea pentru ca s-a lamurit. Iar schimbarea de termeni din textul articolului este tardiva si inutila.

    Cat despre motivatiile lui, la graba de care da dovada in ultimul timp in publicarea pe blog, nu pot decat sa-i sugerez sa o ia mai incet. Nu se intrece cu nimeni si intrecerea aceasta nu-i poate aduce beneficii, sau acele beneficii pe care crede el ca le obtine sunt efemere. Cumpanirea afirmatiilor i-ar putea aduce, din nou, pe el si pe colegul sau colegii lui, acolo unde au fost si, poate, unde le este locul….

  37. 1. In urma vizionarii filmului nu pot spune in ce masura cartea este buna sau nu, dar pot sa-mi dau seama daca vreau sa o citesc (este o alegere). Faptul ca e vorba de King nu schimba situatia- aici a intervenit “disputa”- pentru ca era vorba de King.
    Oricum, cred ca puteam face o alta introducere la aceasta discutie, carte vs. film si invers.

    2. Asa simtiti dumneavoastra o gluma? Ca pe un raspuns la un atac? Nu era cazul. Eu sunt mai “hahaitoare” de fel, si, intr-o oarecare masura, m-a amuzat situatia. In plus, cred ca e cam confuza treaba. Pe de-o parte il aratam pe Kyo ca a fost copil rau si a ocolit calitatea, in favoarea plotului, dar pe de alta parte spunem ca noi vorbim la modul general.

    3. Unde “ne” este locul? 🙂

    P.S.: apreciez mai degraba cititorul sincer- adica ala de spune ce-are in cap, cu riscul de a si-o lua, decat cicitorul politcaly correct, care e imbracat in frac si atunci cand sta in intimitatea camerei, cu cartea in brate.

  38. nu ma astept la nici un beneficiu…asta sa ne fie clar…am renuntat demult la anumite idei si regret ca m-am bagat unde nu aveam treaba si m-am intins mai mult decat ma ajunge plapuma…

    este treaba mea daca ma grabesc sau nu, si asta tine si de personalitatea mea, nu doar de anumite idei sau pretentii…nu va obliga nimeni sa ma cititi si daca va uitati in spate o sa vedeti ca am mai gresit, si poate din acelasi motiv…

    multe lucruri si discutii pe blog sau prin alte canale de comunicare mai impersonale, gen mail,mess,mirc, lipsite de anumite aporturi, de posibilitatea de a discuta face-to-face sunt interpretabile si pot fi vazute in lumini diferite…

    eu zic ca totusi m-am justificat destul si cred ca nu cer prea mult de la restul lumii cand sper sa am parte de critici obiective si constructive in acelasi timp, nu divagatii si pareri personale despre personalitatea mea si motivatiile mele. in fond sa ne fie clar, articolele si cartile citite sunt alegerile mele si ale nimanui altcuiva, chiar daca poate din “afara” pare altceva…

  39. Cum era aia… critica ideea nu persoana?

  40. @feeria
    Chiar voiam să propun şi eu o chestie de genul “cartea şi filmul”, nu în sensul de a decide între una şi alta, ci în sensul de a ne compara impresiile cu toţii despre filmele făcute după romane SF&F (alea pe care le-am văzut fiecare, fireşte).

    @Dle Camner
    Poate ar fi bine să detaliaţi acuzaţiile privind o presupusă “grabă” a lui kyo de a publica pe blog, ca să ştim şi noi exact despre ce vorbiţi. Sau asta, sau să nu le mai faceţi deloc.
    Şi nu cred că este vorba de reacţia noastră la critică, ci despre reacţia noastră la ceea ce ni se pare, sau mie mi se pare, un căutat de noduri în papură urmat de semnalarea lor nu în mod amical, ci cu satifacţie. Lucru pe care îl găsesc extrem de neelegant.
    A, şi nu văd de ce schimbarea făcută de kyo în text în urma discuţiilor ar fi “tardivă şi inutilă”. Să corectezi o eroare este tardiv şi inutil, adică? Deci nu vă putem mulţumi orice am face, nu?
    Sigur, este posibil ca acum să ne fi inflamat cu toţii şi să ne citim unii pe alţii în “chei” greşite. Adică să ne atribuim intenţii pe care de fapt nu le avem. Dacă asta s-a întâmplat, eu una îmi cer scuze anticipat şi propun să luăm o pauză şi să încercăm să ne calmăm.

  41. Dreamingjewel, da da da! Si, exact, fara a alege una in detrimentul alteia, ci pur si simplu impartasirea experientei. Coincidenta; acum cateva zile am terminat de citit “Viseaza androizii oi electrice?” si se incadreaza-n tema. :)))

  42. Uffff!
    “Problema lui Sorin este faptul că Kyo şi-a dat cu părerea privind valoarea cărţii după ce a văzut un film.”
    Unde a facut Kyo chestia asta?!???!!!!

    Si daca tot vb de King, filme vs. carti, apoi eu va spun ca filmele sint jale. In afara de The Shawshank Redemption, The Green Mile, si oarecum Dreamcatcher la mare distanta, mi-a parut rau ca m-am uitat la ele. Cu riscul sa mi-o iau, va spun ca nici Shining nu mi-a placut, desi Nicholson e actorul meu preferat.
    Mi-a parut rau din doua motive:
    – timpul pierdut
    – spoilerul masiv, din cauza caruia unele carti inca ma asteapta.
    Desi stiu ca un film prost nu reflecta valoarea cartii, cred ca “chestia” lucreaza la nivelul subconstientului. In cazul lui King, filmele au adus ceva cecuri, insa cred ca au diminuat masa cititorilor, mai ales a cititorilor tineri.

    PS. “Calauza” mi s-a parut foarte boring. Cartea este MULT mai buna. Oooops! Am ramas fara frac! 😀

  43. tocmai în ideea “ecranizare vs carte” vă (re)aduc în atenţie o anchetă de anul trecut pe care am publicat-o în familia: http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/026_Ancheta.pdf

    @aspoiu: eu aş trece musai pe listă şi: “stand by me”, “misery”, “dolores claiborne”, iar în loc de “dreamcatcher” (bunicel până pe la jumătate, după care o ia razna, cam ca şi cartea) aş pune “hearts in atlantis”.

  44. Vorbim de filme, asa-i?
    “Misery” si “Dolores…” nu mi-au placut (ecranizarile cu aceeasi actrita in rolul principal).
    Celelalte mentionate de tine nu le-am vazut, si dupa experientele de pina acum cu filmele produse dupa King, nici nu cred ca o sa le vad.

  45. dacă pui totuşi mâna pe “stand by me”… chiar n-o să regreţi. e genial! — aa, şi chiar nu-ţi strică lectura nuvelei “the body”. sunt perspective oarecum diferite.

  46. Okay 🙂
    Am luat notițe.

  47. iată că se fac filme şi după simple sugestii. acesta .e la sugestia lui SK şi e tare haios. are doar 9 minuţele. vizionare plăcută!

  48. Chiar dacă ar putea să pară şocant ce vă spun… cred că am şi am văzut toate filmele făcute după cărţi ale lui SK. Majoritatea sunt praf şi pulbere, dar sunt şi câteva care merită văzute.
    Aşa că o listă cu ce mi-a plăcut:
    Needfull thinks
    The Stand ( Apocalipsa)
    The Dark Half
    The Diary of Helen Rimbaud
    Rose Red
    Storm of The Century
    The Mist
    şi bineînţeles The Shawshank Redemtion, Green Mile şi eventual Dolores Claiborne.
    Totuşi, ţin sa precizez că la fiecare dacă există şi carte atunci am constatat că filmul e mai slab.
    Însa părerile sunt împărţite şi nu cred ca merita să ne dăm în cap pe motiv ca unul preferă ceva iar altul altceva. Decât dacă vreţi neapărat, caz în care eu vă ofer al meu cap, suportă îndeajuns de multe, aşa că îi puteţi trage câteva. Apoi să revenim la lucruri mai demne de noi decât răscolitul inutil al unor mărunţişuri nesemnificative. Aş zice sa pornim pe ideea ca nici unul nu vom reuşi să schimbăm felul de a vedea şi a percepe al nimănui şi să ne rezumăm la a face sugestii de ce considerăm că merită văzut sau citit.
    Asta însemnând pentru Sorin să pretindă lui Kyo
    ca tot ce spune să fie 100% adevărat, verificat şi aprobat pentru ca oameni suntem si greşeli facem, şi pentru Kyo să nu se irite dacă cineva îi spune că greşeşte atunci când chiar o face.
    Aici mi-e capul, aveţi liber la a-l proba ca sac de box.

  49. * să nu-i pretindă lui kyo…etc . Scuze.

  50. la cat de “acra”e sotia ma asteptam sa aiba un final mai hardcore; perna sa fie “folosita” si in alte moduri 😀

    nuvela ” the mist” are acelasi final ca si filmul?sunt curios…

  51. nuuuu, nuvela are un final mai luminos. finalul filmului e găselniţa lui darabont, care cică s-ar fi consultat totuşi şi cu king.

    filmuleţul ăla mi se pare o joacă. un fel dollar baby après la lettre. 🙂

    @feri: ai văzut şi kingdom hospital? ţi-a plăcut? iar diary of elen rimbauer n-are legătură cu king, ci cu ridley pearson. iar rose red e după scenariul lui king care s-a inspirat din romanul lui pearson.

  52. oki.. care este concluzia :-\?

  53. Ca nu vedem padurea de copaci?

  54. Nu, nu am reuşit încă să văd Kingdom hospital, l-am descărcat odată dar nu am avut timp să mă uit, apoi mi s-a buşit calculatorul şi s-a pierdut filmul. Acum va trebui să-l iau din nou când voi avea timp să mă şi uit. Ceva din felul cum întrebai îmi spune că-mi va place. 🙂

  55. Cartile lui SK sunt pentru deliciu si desfriu intelectual iar filmele inspirate,scrise,regizate tot din cartile lui SK sunt de vizionat in zilele in care ploua.
    Feelingul care il produce o carte nu se va asemana niciodata cu cel al unui film.

  56. @sagy-cred ca asta ar fi concluzia!
    @sebastian-da!

  57. am ajuns la spartul targului dar…

    – nu-ti face griji kyo, nuvela e pe tema arhicunoscuta cu scriitorul si creatia, si daca ti s-a acrit de ea nu cred c-o sa te dea pe spate. iar ca stil nu m-a impresionat cu nimic, nu m-a prins, nu m-a interesat de soarta personajelor… n-as recomanda-o

    – stand by me si the body mi s-au parut ambele plictisitoare. adica n-am adormit in timp ce citeam/ma uitam, dar nu mi-au spus absolut nimic.

    cu alte cuvinte, lectura si vizionarea filmelor nu sunt niste obligatii, nu o facem ca sa zicem ‘moah, ce tare e king/darabont/kubrick’ ci de PLACERE.

    unii oameni apreciaza mai mult stilul, altii apreciaza mai mult actiunea… si daca lui kyo nu ii surade ideea din secret window, so what?! nu e acelasi proces care se intampla si in momentul in care citim blurbul de pe dosul unei carti?
    (eu, una, recunosc ca imi pasa de actiune. da, da, partea aia care nu arata arta scriitorului. din partea mea poate sa fie si cel mai premiat cu nobel din lume, daca in cartea aia nu se intampla nimic o sa zic pas.)

    [oarecum offtopic, am si exemplu la indemana: tot incerc sa inteleg de ce e atat de laudat pkd si am inceput a scanner darkly… sunt la mijloc, inca nu se intampla nimic si ma intreb de ce o mai citesc. a, da, stiu, pentru ca filmul parea foarte interesant :D]

  58. Mie Stand by me , mi s-a parut cel mai reusit film inspirat dintr-o scriitura a lui King.

  59. subscriu si eu… la paritate cu shawshank redemption!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu