Next – Michael Crichton

Doua evenimente au condus la citirea acestei carti: oferta Poliromului (deh! Practic m-a obligat sa-l cumpar) si recenzia lui kyodnb la “Sfera”. Desi ulterior am cumparat si  “Sfera“, pe langa “Frica” pe care o aveam deja si despre care intelesesem din comentarii ca este o carte foarte reusita, m-am oprit la “Next” pentru ca intotdeauna m-a fascinat domeniul geneticii. Mi-a venit in minte titlul unei alte carti, titlu care se potriveste perfect pentru a o descrie succint pe cea a lui Crichton: Aventura Geneticii (de C. Maximillian, editura Albatros).

next

Folosindu-se de libertatea pe care i-o ofera scrierea unui roman (“Acest roman este fictiune, cu exceptia partilor reale”– m-a cucerit inca dinainte de a da pagina, si de a citi celelalte motto-uri inteligente) alert, construit ca un puzzle in care sunt introduse treptat piese (cartea nu are o singura poveste de spus, pe care se grefeaza teoriile si opiniile cu privire la genetica, ci este alcatuita din mai multe evenimente, care ajung pana la urma sa se intersecteze) menite sa contureze din ce in ce mai amplu tabloul problematicilor pe care studiul si implementarea descoperirilor genetice in viata cotidiana le aduce cu sine, Crichton reuseste sa atinga o serie de aspecte, moral-etice si  socio-politice, pe care le implica cercetarea genetica.

Parcurgand cartea, am avut senzatia ca as citi un dosar cu taieturi din diferite ziare si reviste de stiinta (senzatie deloc subiectiva deoarece ici-colo se iveau  time-outuri in derularea rapida a actiunii, pentru a face loc diferitelor teorii si opinii genetice, parte reale, parte imaginate- ba chiar exista si un mini-serial al parerilor geneticienilor cu privire la blonde si blonzi, super interesante-), completate de povestile diferitelor personajelor care au simtit in mod direct repercusiunile descoperirilor geneticienilor: un barbat, al carui organism produce celule anticanceroase intra in litigiu cu firma care a descoperit celule, deoarece aceasta dorea sa aiba controlul si dreptul exclusiv de a dispune in orice fel ar considera de acele celule, lucru ce presupunea ca trupul omului sa fie proprietatea firmei, un cimpanzeu transgenic, capabil sa vorbeasca intocmai ca o fiinta umana, este integrat in familia “tatalui” sau si dat drept fiul acestuia, un papagal (personajul meu preferat din toata cartea: da replici din filme celebre, este ironic si ciufut) vorbitor (nu simplu reproducator de cuvinte si fraze), care traieste aventura vietii sale (rapit, fugar, erou), etc.

Fara sa ne dam seama (un alt punct forte al cartii, pentru ca este genul pe care as recomanda-o liceenilor care ajung la biologie sa invete si despre genetica), Crichton reuseste sa treaca in revista toate domeniile in care genetica si-ar putea face simtit puternic prezenta, daca ea ar deveni mai mult afacere decat stiinta:

  • domeniul juridic dar si psihologic (si aici se dezbate vechea teza a determinismului insusirilor caracterului uman: gena crima, gena noutatii, etc.);
  • arta si filantropie (sa creezi un gandac urias pe post de animal de companie poate determina masura in care oamenii incep sa aprecieze si astfel de vietati, pe care deunazi le-ar fi zdrobit scarbiti cu piciorul);
  • publicitate (folosirea mediului natural, modificat genetic, pentru a fi purtatorul mesajelor publicitare);
  • religios, asa cum ne asteptam;
  • etic (controversatele celule stem, fatul: fiinta, individ, pur si simplu material genetic?), si altele;

La sfarsitul cartii, autorul isi dezvaluie argumentat pozitia fata de anumite aspecte ale geneticii:

  • Opriti brevetarea genelor;
  • Stabilirea unor linii directoare clare pentru folosira tesuturilor umane;
  • Sa aprobam legi prin care sa se stabileasca obligativitatea ca datele referitoare la testarea genetica sa fie facute publice;
  • Evitarea interdictiilor impuse cercetarii, etc.

(Fiecare din aceste puncte, precum si cele anterior mentionate, ar face subiectul unor sedinte de “debate” in toata regula.)

Si de asemenea include o lista de carti si articole  (inclusiv resurse online)pe care le-a studiat in scrierea cartii, si care reprezinta un punct foarte bun in aprofundarea temei geneticii.

11-crichton-450

Pe la mijlocul cartii devenisem ceva mai interesata de scriitor decat de finalul ei, care oricum stiam ca NU are un final, fiind pur si simplu un roman-pretext, si nu un roman in sine. Asadar, am aflat ca “Next” este ultima carte scrisa de Crichton, inainte de decesul sau in 2008, din cauza unui cancer la gat. A fost scenarist, regizor de film, creator de jocuri pe calculator (uau!), absolvent al scolii de medicina de la Harvard. A obtinut foarte multe premii, a tinut conferinte, si era foarte inalt: 2.06 m.

4 Comments

  1. nu stiu de ce, dar am impresia ca exista carti mai bune decit ale lui pe aceleasi subiecte.

    si nu mi se par deloc atractive cartile lui Crichton.

  2. probabil ca sunt intr-adevar carti cu o valoare literara mai mare, Oryx si Crake-ul, citit recent, ce abordeaza teme asemanatoare, gen pina unde se poate ajunge cu genetica, e posibil sa fie una dintre ele, insa uneori fiecare scriitor simte nevoia sa vobeasca despre un subiect in felul lui…
    daca ii iese bine sau nu, depinde de el dar si de feedback-ul cititorilor si (uneori) al editurilor 🙂

    si nu ti-a placut nici macar Jurassic Park? 😀

  3. calin ne bunu’, asta-i primul roman citit, si de Crichton si cu tema asta. Intr-adevar, nu m-a dat pe spate, insa cred ca este o carte ok- cel putin pot spune ca ca nu a fost pierdere de timp. Asa cum am zis, nu e un roman in sine (asta apropos de valoarea literara), ci este un roman-pretext, in sensul ca el exista doar pentru a aduce la urechile/ochii cititorului anumite lucruri, zic eu interesante. Calitatea romanului, cred eu, sta in simplitatea lui, lejeritatea cu care Crichton strecoara tot felul de probleme legate de genetica, si faptul ca, pana la urma, el iti ofera niste informatii si iti da niste teme de gandire. Na, n-o fi lectura lunii, dar nici de lapadat n-a fost. 😀

    Cat despre atractivitate, cred ca mai citesc un roman al lui. 😀 Dar nu chiar acum…

  4. n-am citit nimic de el si n-am gasit nimic (recenzie, textul de pe coperta 4 sau altceva) care sa ma faca destul de curios ca sa-i citesc vreo carte.
    asta vroiam sa zic prin atractivitate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu