iar pe mine sa-mi schimb nicknameul in “Pastravita”, caci nu-i prima data cand mi se intampla sa nu ma prinda o carte, care in general (observ), e apreciata.

Nu stiu daca-i vorba de alte vremuri, aici n-am ce spune, dar stiu ca mai conteaza ce-ai citit inainte, in ce punct lasi cartea din mana, si ce citesti imediat dupa (+ lucruri ce tin de structura interioara si afinitatile cititorului). Comparativ, Reteaua mi-a parut (dupa 100+ pagini parcurse) obositoare (chiar daca in primul capitol muream de nerabdare sa aflu mai multe) si lipsita de acel sparkle care sa ma tina legata de ea.
Si cred ca mai conteaza si stilul scriitorului, normal (dincolo de subiect/poveste), caci Pohl vad ca ma tine curioasa 50 de pagini povestindu-mi despre cam cat de grea-i viata intr-o nava in care se inghesuie patru suflete: un barbat (cam mizantrop asa, si cu dor de duca) cu nevasta-sa (careia-i cam place alcoolul), impreuna cu socra-su si sora neveste-sii (aflata in plina expansiune pubertara), si asta dupa ce primul capitol fusese cam boring (iar, comparativ cu Reteaua). )