Despre promoţii, recenzii şi… dezamagiri

Cu nici o săptămână în urmă scrisesem despre noua promoţie de la Nemira, deoarece orice astfel de iniţiativă este binevenită şi cât se poate de apreciată, pentru că încureajează  cititul şi oferă ocazia obţineri unor cărţi pe care altfel unii nu şi le-ar putea permite. Azi simt însă dezamăgirea…Nu nicidecum nu de gestul făcut de editură, departe gândul, eu sunt dezamăgit de cititori, de cei care vor să obţină acele cărţi. Am citit ultimele câteva recenzii şi nu pot să nu mă revolt. Chiar nu sesizează majoritatea că li se cere recenzia unei cărţi ori nu ştiu care-i diferenţa dintre rezumat şi recenzie?

Iniţial mă gândisem să-l întreb pe Silviu Toma că de ce nu alege puţin textele, apoi mi-am dat seama că el nu poate să facă una ca asta. Refuzul său de a publica un rezumat s-ar transforma în ochii autorilor în reavoinţă şi ar fi acuzat că vrea să scutească editura de oferirea unor cărţi cadou.  Aşa că Silviu are mâinile legate,  mai ceva decât neuronii unora.

Măi cititorilor, de ce vă este lene să gândiţi? Tot ce vi se cere este să vorbiţi despre o carte, despre ce aţi simtit citind-o, să spuneţi în ce măsură v-au fost aşteptările satisfăcute sau înşelate, ce gânduri v-a născut acea carte şi cu ce aţi rămas în urma citirii ei. Atât. E aşa greu? Să stabiliţi valoarea literară, artistică, ideologică sau de orice alt fel după cum vă taie capul, după gusturile şi cunoştinţele voastre, dar nu să daţi dovada faptului că aţi citit povestind pe scurt întreaga carte. Comparaţi-o cu alte cărţi, ziceţi de ce v-a adus aminte, orice, dar nu povestiţi cartea. Citind un astfel de rezumat se pierde plăcerea lecturii, la ce bun să citesc 800 de pagini cănd ştiu deja cu exactitate care-i traseul si unde duce drumul? E cam la fel ca păţania mea de cândva cu un film.  O săptămână întreagă ne-am pregătit că duminică să mergem la cinema să vedem filmul, apoi mergând încolo ne-am întâlnit cu o prietenă a soţiei si aceasta în două minute ne-a povestit despre ce-i vorba, aşa că de comun acord am aruncat biletele şi ne-am întors acasă.

Sunt dezamăgit. Nu cred că cei care citesc întradevăr nu sunt capabili de mai mult, dar comoditatea e mare şi lenea de a gândi pare a fi devenit o zeitate la care se închină tot mai mulţi.  Pe mine mă bate gândul să sfătuiesc toţi scriitori de rezumate să le trimită la Haulică, dacă au înţeles greşit cartea şi s-au îndepărtat suficient de temă… atunci poate apar ceva povestiri publicabile în Nautilus. Dar chiar dacă el le refuză, măcar mă scuteşte pe mine de gândul de a nu mai cumpăra cărţi din moment ce le pot citi rezumatele de pe blogul editurii.

16 Comments

  1. da’ saracu’ Mike cu ce ti-a gresit, de idemni lumea sa-l spa(i)muiasca in asemenea hal? 🙂

  2. Poate ca, pe langa scriitori talentati, avem nevoie si de cititori talentati 🙂

  3. Sunt convins ca printre “recenzorii” pe care ii certi, sunt si adolescenti de 16 ani.Asa ca fi bland cu ei si lasa-i sa creasca. Si sa citeasca gratis 🙂

  4. @ Kvala , cred că ai pus degetul pe rană
    @ Ursu , Mike nu mi-a greşit nimic, din contră, îi sunt îndatorat pentru că a fost primul care mi-a acordat suficient credit cât să-mi publice un text. Mă gândeam numai că poate unele povestiri ar putea fi chiar bune dacă sunt scrise cu alta intenţie. Majoritatea celor care scriu recenziile astea ştiu să povestească dar nu-şi valorifică talentul. 🙂

  5. eu cred, ca remarca ta este binevenita, de pe blogul editorii se poate intelege clar ca multi nu shtiu ce shi cum sa scrie… sincer nici eu nu prea am shtiut … dar am incercat sa ma orientez, la fel cum ai zis shi tu, am comparat autorul sau alte carti, am pus pe tapet ce mi-a placut ce ma intrigat shi ce nu mi-a placut… shi o scurta introducere in subiectul/intriga cartii

    dar chiar shi asha se poate intampla sa nu fie pe placul unor specialishti 😉 ca vb aia daca aveam talent ma faceam critic sau scriitor 😉 nu inginer :))

  6. Un subiect de discutie tare interesant!
    Pentru un profan este totusi dificil sa pastreze acel echilibru optim intre a prezenta putin din subiectul cartii (atat cat sa reprezinte “un carlig” pentru un potential alt cititor, fara sa intre in prea multe amanunte si sa rapeasca din farmecul parcurgerii ei) si a dezvalui din impactul subiectiv pe care cartea l-a avut (care, “necontrolat”, se poate transforma in filosofeala pe marginea cartii, indepartandu-se de scopul recenziei).
    In egala masura, conteaza, totusi, si varsta celui care face recenzia, pentru ca daca este inca prins in invatamantul de stat, este lesne de inteles de ce se limiteaza la rezumat- pe mine nu m-a intrebat nimeni, pana la facultate, ce-am simtit, ce-am gandit, ce conexiuni am facut in urma lecturarii unui text, profesorii “incurajandu-ma sa ma limitez” la a spune ce-au spus si altii sau la a pastra distanta fata de text (“tu scrie ce trebuie, nu ce vrei tu”).
    Si, bineinteles, conteaza si motivul pentru care faci recenzia… una este sa o faci pentru tine, pentru a-ti lasa o ancora in multimea de carti pe care le citesti, si la care, poate, la un moment dat te vei intoarce (caz in care n-ai decat sa dezvalui cele mai fierbinti puncte ale cartii, sa le analizezi, sa le diseci), alta e sa scrii pentru un cerc restrans de oameni, care aleg sau nu sa citeasca despre ce-ai citit tu, si cu totul altceva sa scrii o recenzie care stii ca va aparea pe un site de specialitate. Si… normal… una e sa scrii fara sa ai vreo pretentie la vreun “premiu” si alta sa scrii cu gandul ca ai putea sa primesti ceva in schimbul celor scrise (vazand, de asemenea, ca sunt admise, multe recenzii).

    Cred ca singura modalitate (la care m-am gandit eu) prin care ar putea creste calitatea recenziilor de pe blogul Nemirei, in afara de cea a cenzurarii (care nu prea e de bun augur, ca nu cumva “cenzorul” sa fie acuzat de alte treburi-chestii malefice), este aceea de a se incuraja feed-backul. Ca, de exemplu, feed-backul primit de ultima recenzie de pe blog- un feed-back pertinent, lucid, fara atac la persoana. 🙂

  7. @balinferi, poate ca recenziile care contin prea mult povestire, ar putea sa contina un avertisment ca in genul Ploturilor filmelor sau compentariilor de pe imdb, care contin “spoilers” 😉

  8. Cred ca Jeje are si el dreptate, cu pustii care vor carti… Totusi, textul / regulamentul promotiei trebuia sa evidentieze diferenta intre recenzie (indiferent de nivel) si rezumat, asta in cazul in care nu doreau rezumate. Daca rezumatele sint ok pentru respectiva actiune, initiatorii erau datori cu niste avertismente pe site-ul ce publica “rezultatele”…
    Data viitoare (adica speram sa mai aveti promotii de acest gen)!

  9. A aparut Almanahul Sci-fi,format A4,numar de pagini 304 ,tiparitura de calitate, pret estimat 30 lei comandati cu incredere!

  10. Si asa ajungeti la vorba lui nea bebe:daca nu te tine organismu’ nu te apuca!{asta a fost gluma!}
    Acum serios vorbind cred ca ar trebui sa existe anumite pretentii si la comentarii{daca tot avem pretentii la ce citim}Daca vrem sa avem o masa de cititori de sf avizati trebuie sa avem ceva pretentii de la ei!Ca doar nu facem comentarii literare!Si pe deasupra nu vad de ce ar fi rea cenzura!Mama cita dreptate are Kvala!!!{Voi a-ti vrut sa fiu rau!!!}

  11. parerea mea e ca-s ok si rezumatele, macar demonstreaza ca respectivul a citit cartea, ceea ce recenzia nu garanteaza.

  12. sa ntzeleg ca balinferi nu citeste niciodata o carte de doua ori pentru ca deja stie cum se termina?

  13. @exty: la prima lectura nu-mi place nici mie sa aflu detalii despre poveste. o recenzie buna nu-i aceea care da in vileag plotul, ci una care imi spune ceva interesant despre stilul autorului, despre personaje sau chiar despre autor. si, neaparat, una care NU imi spune care-i criminalu’ 🙂
    asta nu inseamna ca nu va exista o a doua lectura, tocmai pentru a retrai anumite senzatii legate de prima… la prima lectura insa, e foarte clar: nu vreau sa stiu ce se intimpla. daca din intimplare dau peste spoilere si nu reusesc sa le evit, amin lectura (sau vizionarea) pina cind subiectul devine indeajuns de vag in memorie.

  14. @horia: the butler did it!

  15. Nu exty, nu asta trebuie să înţelegi. Sunt cărţi pe care le citesc odată la doi-trei ani, fac însă acest lucru doar cu trei-patru cărţi şi pe acelea nu le recitesc pentru că nu aş mai şti ce se întâmplă ci pentru că sunt atât de bine scrise încât reuşesc să mă impresioneze de fiecare dată. Tot aşa cum sunt şi melodii pe care le pot asculta zilnic…şi dacă tot am pomenit de muzică, atunci mă folosesc de acest concept pentru a te lămuri. Tu ai o melodie preferată? Bănuiesc că da… Atunci când vrei să atragi atenţia cuiva asupra acelei piese absolut deosebite bănuiesc că îi vei spune ce impresie ţi-a făcut, de ce ti-a amintit, eventual vei vorbi de cântăreţ şi de alte cântece ale acestuia, dar nu te vei apuca să cânţi. Eu aşa sunt cu cărţile, prefer să le citesc nu să-mi fie povestite, mai ales că o carte s-ar putea chiar să-mi placă dar să nu ajung s-o mai citesc din cauza unui rezumat încropit de un povestitor slab.

  16. @v: shame on you, spoiler!
    @feri: good point!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu