Am şi eu o rugăminte, la adresa tuturor: haideţi să nu ne luăm de vârsta nimănui. Indiferent câţi ani are poate avea ceva de spus . Lui Shauki dacă e să i se reproşeze ceva, atunci îi trebuie reproşat faptul că se aprinde prea repede şi că în astfel de momente are tendinţa de a uita amănunte precum este respectul. Mă refer acum la exprimări de genul:
“…Å£ie îţi zic cară-te” sau “stai te rog în ograda ta ÅŸi nu te băga”. ÃŽn ceea ce priveÅŸte aceste exprimări, eu l-aÅŸ ruga pe Shauki să citească atent ceea ce scriu aici ÅŸi bine’nÅ£eles că nu doar pe el ci pe toată lumea care accesează acest blog.
AÅŸadar, suntem o mână de oameni care prin preocupările noastre cred că am dovedit suficient că suntem interesaÅ£i de sf-fantesy- horror. Că unii apreciem mai mult un gen decât altul sau că am fost impresionaÅ£i de o carte ÅŸi ne-a lăsat rece o alta, asta nu cred că este un motiv real de ceartă. Eu- de exemplu- când mi-e rău de la stomac nu beau ceva acru cum fac majoritatea ci mi-e poftă de ulei. Åžtiu, sunt aiurea, dar asta e. Astea îmi sunt gusturile ÅŸi cred că ar fi cel puÅ£in caraghios omul care ar încerca să-mi explice că nu ceea ce-mi place trebuie să-mi placă cii ceea ce consideră el, sau o oarecare majoritate. Sunt ceea ce sunt, o sumă a tendinÅ£elor cu care m-am născut, a mediului ÅŸi a societăţii în care m-am format, gusturile îmi sunt influenÅ£ate de ce am trăit, dar nu mi se schimbă funcÅ£ie de ce place sau displace altora. Am ÅŸi dreptul la cuvânt, numai că dreptul acesta, ca orice drept este legat direct de conceptul de libertate. Atunci când propria-mi libertate intră în conflict cu libertatea altcuiva atunci putem sa uităm deja de conceptul de drept. Pentru a fi mai bine înÅ£eles vă dau ÅŸi un exemplu: Hitler era convins că printre libertăţile sale este ÅŸi acela de a extermina evreii consideraÅ£i de el ca fiind inferiori. A încălcat astfel în numele libertăţii sale de a face ce doreÅŸte, dreptul la viaţă a altora. AÅŸa că haideÅ£i sa nu ne jucăm astfel de jocuri în miniatură. Dreptul nostru la cuvânt ÅŸi la opinie nu trebuie să devină o palmă peste faÅ£a nimănui. Mai dau un exemplu: Ceea ce spuse Shauki, ar fi putut fi formulat altfel ÅŸi deÅŸi ar fi exprimat întocmai ce doreÅŸte nu ar fi fost o jignire. ÃŽn loc de ” Å£ie îţi zic cară-te” ar fi putut spune ” nu eÅŸti binevenit pe blog-ul meu ÅŸi te rog să-mi respecÅ£i dreptul de a-mi alege anturajul”, sunt convins că cel căruia i s-a adresat ar fi înÅ£eles ÅŸi s-ar fi retras fără să se simtă jignit. Asta se numeÅŸte diplomaÅ£ie. Dacă vă întrebaÅ£i la ce-i bună diplomaÅ£ia, vă pot spune ÅŸi asta: pentru că trăim într-o societate ÅŸi avem obligaÅ£ia morală de a încerca să evităm pe cât posibil conflictele inutile, în numele evoluÅ£iei. Strict, în situaÅ£ia de faţă, avem nevoie de fiecare om pasionat de sf-fantesy-horror pentru a putea face ceva realmente pentru ca acest gen de literatură să fie cunoscută ÅŸi apreciată de cât mai mulÅ£i. Sunt convins că acesta este sensul existenÅ£ei acestui blog, acesta este ÅŸi sensul existenÅ£ei blogului lui Shauki. AÅŸa că pe mine m-ar bucura să văd că putem colabora pentru a construi ceva ÅŸi nu să încercăm să doborâm tot, pe motiv că celălalt preferă cafea când noi bem ceai.
Mă întorc acum puţin la cartea Oanei, cea despre care o grămadă de lume, dacă nu mă înşel inclusiv autoarea, a spus că nu mai discută deoarece este un motiv de ceartă. Aici trebuie să vă spun :ruşinică tuturor. Faceţi diferenţa dintre ceartă şi discuţie în contradictoriu.
O discuţie, după cum am învăţat cu foarte mulţi ani în urmă, cândva prin clasa a 5-a, înseamnă să asculţi ce are celălalt de spus, să încerci sa înţelegi ce spune, să verifici întrucât spusele lui sunt conforme realităţii apoi să-ţi prezinţi propriul punct de vedere, cu argumente pro sau contra. Dacă nu ai argumente, atunci este de preferat să păstrezi tăcerea, nu de alta dar vorbind despre omul care şi-a expus părerea, în loc să vorbeşti despre subiectul aflat în discuţie, în loc să atragi alţi oameni de partea ta dovedeşti că spusele respectivului erau adevărate, nu de alta dar nu i le-ai putut contesta şi ai încercat să conteşti omul.
Să mă întorc la “Jumătate de recenzie”, care a stârnit toate aceste conflicte. Eu am citit recenzia ÅŸi am încercat să citesc ÅŸi reginele Oanei, aÅŸa că pot afirma cum că, după părerea mea, observaÅ£iile celui care scrise recenzia erau corecte, concludente ÅŸi pertinente. La ce scrise el acolo, răspunsurile posibile, în cadrul unei discuÅ£ii civilizate, ar fi putut fi de aprobare sau de contestare, eventual prezentarea unor contraargumente. Sau chiar ÅŸi exprimarea unei păreri contrare de genul :”Mie mi-a plăcut în ciuda celor spuse de tine”, fără nici o argumentaÅ£ie. S-a ajuns însă la total altceva din cauză că s-au aprins spiritele. AÅŸa a ajuns ÅŸi autorul respectivei recenzii să spună un neadevăr: că Reginele ar fi cea mai proastă carte. Sunt convins că această afirmaÅ£ie a fost de asemeni făcută la nervi ÅŸi nu reflectă întocmai părerea respectivului. Am această convingere deoarece urmărind acest blog, m-am convins că prin mâinile celor doi moderatori au trecut o sumedenie de cărÅ£i ÅŸi în concluzie au avut de-a face ÅŸi cu o grămadă de cărÅ£i slabe. A stabili care-i cea mai slabă ar fi un efort cel puÅ£in la fel de mare ca ÅŸi încercarea de a stabili care a fost cea mai bună. La o adică chiar mai mare, deoarece cărÅ£ile slabe nu au fost citite până la capăt aÅŸa că este mai greu să le stabileÅŸti justa valoare. Nefiind citite până la capăt se ajunge la “Jumătate de recenzie” un titlu cât se poate de nimerit respectivei postări, însă nu suficient pentru a putea face comparaÅ£ii pertinente. AÅŸa că respectiva remarcă, privind cea mai slabă carte, mă simt îndreptaÅ£it s-o consider una provocată de insistenÅ£ele unor susÅ£inători ai Oanei.
Să mergem mai departe cu analiza. Cartea respectivă a trecut un examen: s-a găsit un editor care să-i acorde suficient credit cât s-o editeze. Respectivul poate a avut dreptate, având în vedere existenţa unor cititori cărora le-a plăcut cartea. S-ar putea să fi greşit, având în vedere faptul că sunt destul de mulţi şi cei cărora nu le-a plăcut. Nu sunt condamnabili nici unii, nici alţii. Nici editorul, nici scriitoarea şi nici măcar cartea. Crtica pozitivă sau critica negativă dar constructivă cu atât mai puţin, toate acestea sunt necesare. Avem nevoie de cititori şi este de la sine înţeles că aceştia au dreptul la opinie, avem nevoie şi de scriitori, mai buni, mai răi, mai cum or fi, numai să fie, în timp piaţa de carte va face ca cei slabi să dispară cei buni sa rămână. Avem nevoie şi de editori care să acorde credit unor începători, avem nevoie şi de cei care să scrie critici constructive pentru a încuraja scrisul şi avem mare nevoie şi de cei care scriu critici negative, pentru a păstra un standard cât de cât ridicat. NU avem nevoie de balcaniada asta care s-a născut pe aici. Asta-i inutilă şi compromiţătoare tuturor celor care se implică în aşa ceva. Haideţi aşadar să depăşim stadiul acesta de certuri a la grupa mijlocie şi să încercăm să ne exprimăm ca nişte oameni a căror păreri să conteze, atât pentru ce spun, cât şi pentru felul în care o fac. Adică să depăşim stadiul de amatorism şi să călcăm pe calea profesionalismului. Singura diferenţă este felul în care ne expunem părerile, pertinenţa observaţiilor, argumentele şi lipsa unor afirmaţii gratuite produse de un moment pătimaş.
Adevăratul sens al criticii este acela de a atrage atenţia publicului asupra unei carţi care merită şi acela de a atrage atenţia scriitorilor asupra greşelilor comise, nici într-un caz nu acela de a atrage atenţia asupra persoanei care îşi formulează o părere despre o scriere.
PS. De ce este important ca noi, cei care suntem pasionaţi de sf-fantesy-horror să nu mai generăm balcaniade?
Va răspund tot eu: pentru că doar aşa putem ajunge ca părerile noastre să conteze. Nu cititorilor, ăştia oricum vor cumpăra cărţi, le vor citi ori le vor abandona după câteva pagini, dacă le-a plăcut vor mai cumpăra, dacă nu atunci vor evita respectivul autor. Asta oricum nu are importanţă, nu contează dacă am convins zece oameni sa citească o carte ori am convins zece să nu o facă, ceea ce contează este că purtându-ne ca nişte profesionişti vom putea impune în timp un anumit standard scriitorilor pentru că nu ne vor putea ignora, îi vom forţa să crească şi astfel poate vom reuşi să avem într-o zi scriitori de talia lui George R.R. Martin, Orson Scott Card, Asimov, sau de ce nu, chiar Tolkien.
Încercaţi, vă rog eu frumos, să ascultaţi ce am spus, să analizaţi şi dacă ajungeţi la concluzia că am dreptate atunci să şi respectaţi. Dacă nu, atunci contestaţi-mă, dar nu uitaţi de argumente.
6 comments
Oana
6 January, 2009 at 14:46 (UTC 3)
Iar?
Hmm, Balin, tie iti dau intotdeauna dreptate pentru ca vii cu cele mai tari argumente, nici nu as putea astfel. Dar tot nu pot fi coerenta, tocmai am batut un record in a nu dormi, asa ca o las pe mai tarziu daca imi revin, daca nu, pana maine dimineata s-ar putea chiar sa ma duc de tot 
)”
Na, e si asta o parte buna.
Ma duc sa dorm.
Oricum, ai fost in asentimentul meu. Adica voiam sa scriu ceva de genul, dar nu am toti neuronii. Ma gandeam ca atata timp cat avem ceva in comun si nu suntem in stare sa pastram e nasol.
Ma mai gandeam eu la ceva, dar am uitat la ce
Oricum, apreciez critica, dar nu aia spusa din rautate, e o diferenta. Daca sunt atacata, atac. Nu am stiut niciodata care e faza cu celalalt obraz. Si accept si mistourile, unele chiar le cer – vezi Vania – dupa ce mi-a citit una din carti chiar eu l-am rugat sa o parodieze.
”
Aspoiule,eşti de admirat ! Cred că eşti masochist ca să pieryi timpul cu imbecilităţile unei semianalfabete,unei agramate stupide !
Si despre aceste comentarii vorbeam, cele care m-au scos din sarite, si care, din punctul meu de vedere au fost incurajate.
Oricum, mai terminam subiectul asta? Bine, nu ca nu mi-ar conveni intr-un fel. Pe multi i-ati facut curosi si au cumparat
Si daca Aspoiu vrea sa fie cea mai proasta carte, sa fie. Cand o sa fiu mare nu o sa va mai bag in seama
aspoiu
6 January, 2009 at 20:07 (UTC 3)
Normal ca postul a fost scris la nervi, normal ca a fost scris cu rautate… si normal ca imi pare rau. Am vrut sa sterg postul, sau macar sa-l “cenzurez”, dar era deja prea tarziu, mai cred ca ar fi fost un gest de lasitate. Imi asum nervii, “rautacismele” si prostiile debitate. Asta e. I’ve been a bad, bad boy!
Cat despre comentariile aiuristice, nu au fost deloc incurajate, ba chiar dimpotriva: i-am avertizat pe toti “anonimii” care aruncau cu “petarde” sa se linisteasca si sa-si controleze limbajul, dar am fost “palmuit” virtual de catre amicul Lexus (prietenii stiu de ce!). Nu stergem comentarii, dar cele in care era utilizat un limbaj suburban au fost cenzurate. Ma rog, Lexus (si restul) cu treaba lui, eu cu a mea. Prefer sa-mi “pierd vremea” in discutii cu Mircea Pricajan, Tusa Vero, Impricinatul, Bebe, Voicu sau Exty, si inca o gramada (sa ma scuze cei ne-pomeniti dar sint prea multi si iese comentariul din ecran), scriitori, traducatori sau simpli cititori (ca si mine), care vor totusi SA SPUNA CEVA. Poate ar trebuie sa faci la fel draga Oana, caci alea sint parerile care conteaza, si sa apleci mai putin urechea la cei care practica datul cu batul in balta in spatele anonimatului. Sau o sa ajungi de fiecare data unde am ajuns acum
Despre treaba cu cea mai proasta carte (ar fi trebuit sa spun slaba), e iarasi relativ, functie de om si cat de mult timp tine minte cartile slabe. In “RAM-ul” recent am doar “Polarisul” lui McDevitt si cartea ta la categoria respectiva, dar motivele sint foarte diferite. Restul le-am uitat, ca le-am citit (sau incercat) mai demult. Si mai conteaza si selectia care o faci inainte sa te apuci de citit. Cum spuneam, totul este relativ…
Somn usor.
Oana
6 January, 2009 at 22:44 (UTC 3)
Ok, recunosc ca si mie mi-a parut rau dupa ce am scris ce-am scris. Oricum, nu pe tine am vrut sa te atac nici acolo, cred ca as fi fost mai rea daca as fi facut-o. Si eu am vrut sa sterg postul, dar, la fel ca tine, nu am vrut sa par lasa. Ma rog, ne dam mana si ne vedem de treaba. Daca o sa gasesc ceva sa-mi placa recomandat de voi, o sa va transmit.
Bafta, Balin!
Doru
15 January, 2009 at 11:53 (UTC 3)
Cartea n-are cum sa fie proasta, pentru ca a fost publicata la o editura. Daca era chiar asa de proasta si autoarea atat de “analfabeta”, nu o publica nimeni.
Horia-Nicola Ursu
15 January, 2009 at 12:12 (UTC 3)
@doru: fără a particulariza, dă-mi voie să-ţi spun că eşti taaaare naiv dacă tu crezi că la o editură cărţile apar strict pe pe criteriul valoric.
Horia-Nicola Ursu
15 January, 2009 at 12:14 (UTC 3)
desi, intr-o lume ideala, asa ar trebui sa fie…