…2008, 2009…

La Multi Ani!

Si scuzati de intarziere. Se mai intampla, cu atatea chefuri, musafiri, treaba…

2008 a fost un an relativ bun pentru cititori (observati va rog, nu vorbim despre criza economica). Au aparut o gramada de carti, si bune, si mai putin bune, in cantitati satisfacatoare pentru genurile vizate de noi. Unele inca se lasa asteptate, in ciuda promisiunilor editorilor… Dar, cum spuneam a fost un an bun.

A fost bun si pentru noi. Dupa o pauza indelungata, am revenit pe platforma WordPress, iar lucrurile au mers spre bine in ultimile sase luni. Kyo a intrat in forta, mentinand un ritm infernal (lectura + recenzii), ritm pe care eu nu o sa-l ating niciodata. Am avut parte si de un pic de scandal (pen’ ca sintem “frustrati”), am avut parte si de laude, dezamagiri, etc.

La dezamagiri as trece faptul ca anul acesta am vazut in toata splendoarea sa ipocrizia, actionand in numele prieteniei.  De asemeni, am fost dezamagit de prestatia publica a unor personaje din peisajul editorial, prestatie ce a mers spre penibil, mai ales la Gaudeamus. Ar mai fi de amintit decesul Sci-Fi Magazin, mortul neingropat – inca va mai puteti abona… Si am mai aflat ca, contrar optimismului afisat de Marian Coman cu ceva vreme in urma, a fi scriitor in Romania nu e o meserie, ci este doar o pasiune paguboasa care iti mananca timpul liber. De ce? Pai stiti discutia despre culturi minore, piete mici, bani putini cheltuiti pe carti, etc. Si ar mai fi un motiv “romanesc”: unele edituri nu platesc drepturile de autor, nici macar sumele destul de mici din contracte, nici macar dupa ce cartile s-au vandut; ba chiar se prefera autori romani tocmai pentru a nu plati banii respectivi, unii scriitori chiar sint co-platitori pentru costurile de tipar. Asa poate se explica de ce tinerii nu sint tentati sa scrie…  Dar a fost un an mai bun decat 2007.

Speram ca 2009 sa fie si mai bun, sa avem mai multe carti (si mai putine probleme redactionale), mai mult timp de lectura si bugete mai consistente pentru a umple rafturile personale (eventual carti mai ieftinele 😀 ). Cititor SF merge inainte, ba chiar planuim un fratior “englez” pentru el.

Cat despre viitorul apropiat, o sa incepem pregatirile pentru “Clasamentele Cititor SF”. Deasemeni, o sa observati cateva schimbari in sidebar: unele link-uri au disparut, au aparut altele noi, etc. Una din noile reguli interne este ca nu vom mai posta link-uri catre site-uri/bloguri/forumuri care necesita aprobarea/moderarea comentariilor, sau care sterg comentarii (si ne referim la comentarii care nu depasesc limitele bunului simt). Pentru exemplificare, Townportal a fost eliminat din lista pentru ca practica cu succes atat “aprobarea”, cat si stergerea comentariilor… Pen’ ca sintem “frustrati”.

In rest, va multumim pentru vizite si suport, si va asteptam in continuare. 😀

12 Comments

  1. Dar nu vreti sa puneti si voi articolele intregi pe rss? 😀 Please!

  2. Am schimbat setarile. Da un semn, daca da, sau daca ba…

  3. Propunere : sa facem un top “Cele mai bune 10 romane SF straine”

  4. Cele mai bune 10 romane străine? Adică?
    Cele mai bune din ultimul an, apărute în românia?
    Cele mai bune din toate timpurile? Cele mai bune dintotdeauna, dintre cele traduse şi în româneşte?

    Cred că ideea ar merita pusă în practică în toate variantele, astfel cititorii ar ştii ce este extrem de important să citească dacă nu au făcut-o încă şi editorii ar mai primi oarece sugestii privind cărţile care merită traduse şi editate.

    Am de spus ceva şi despre frustrare, dar …mai târziu.

  5. la multi ani!
    bafta!
    la recenzii “rele”!

  6. Despre frustrarea românescă…
    Potrivit DEX-ului a frustra are semnificaţia de a lipsi pe cineva de un drept sau de un bun. Poate însemna eventual şi a înşela pe cineva. Dar cam atât. Este însă un cuvânt care “sună bine”, atât de bine încât a ajuns un termen utilizat cât se poate de larg şi de frecvent, în mintea unora este un sinonim acceptat pentru orice alt concept care desemnează un defect, aşa că “frustrat”-ul înseamnă şi prost, şi “fraier” -un alt cuvânt extraordinar de util celor ce au grave lipsuri de vocabular, poate însemna şi dobitoc sau tâmpit. Aşa ajunge de exemplu domnul Mititelu de la Craiova să se simtă frustrat pentru că echipa de fotbal a domniei sale depinde de fluierul lui nea Caisă, adică a arbitrului. Din asta eu înţeleg că domnul Mititelu se simte lipsit de un drept ca urmare a faptului că la meciurile de fotbal se folosesc arbitrii dar mai ales de faptul că aceştia impun respectarea unor reguli. Aşa aflu şi că domnul Turcu de la Dinamo este un bătrânel mic, frustrat, complexat şi negricios. Tot domnul Ioan Negoiţă, cel care făcuse această afirmaţie spuse apoi că domnul Turcu degeaba este şmecher dacă este needucat şi suburban. Aşa că frustratul se încadrează perfect între celelalte noţiuni, după cum şi amintisem chiar la început.
    Dar haideţi să nu ne mai mire nimic din ce-i legat de fotbalul românesc. Aici oricum sunt cu toţii “frustraţi”, Mitică pentru că-i la Ligă , ceilalţi pentru că nu sunt şi ei, Chivu e frustrat pentru ca nu se vorbeşte de el cât se vorbeşte de Mutu, ăsta-i frustrat pentru că se drogase cândva…dar şeful cel mai frustrat rămâne Jiji, la care această trăsătură pare a fi o moşternire de familie pe linie paternă , dacă e să judec după cât de des i se atribuie de către diferite persoane.
    La noi, orice şofer prins în trafic dacă se apucă de claxonat îndelung, automat va fi considerat frustrat de către ceilalţi participanţi , domnul Mircea Badea a aflat că-i frustrat pentru ca şi-a permis să facă nişte comentarii privind box-ul, fără să aibe însă habar despre acest sport nobil. Dar frustrat este şi domnul Oprescu, dacă e să-l credem pe domnul Nicolăescu, însă în cazul actualului primar al capitalei frustrarea merge mână în mână cu nerealizarea sa politică şi profesională. Ştefan Bănică junior a ajuns frustrat deoarece avansurile i-au fost respinse de Adriana Bahmuţeanu şi ca urmare a atacat-o verbal într-o melodie întitulată Protest. Potrivit domnului Romulus Caplescu de la Adevărul-vezi numărul din 19 aug. 2009 – preşedintele Bush se simtea frustrat de prelungirea războiului din Irak, adică această prelungire îl lipsea de anumite drepturi ori în cel mai bun caz îl înşelase. Un domn Nae, de la România liberă ne informează că Năstase este un hipopotam îngâmfat şi frustrat ( luni, 29 decembrie 2008), încerc să-mi dau seama cine l-a lipsit pe domnul Năstase de drepturile sale, dar mai ales aş vrea să ştiu care aşteptări i-au fost înşelate. Despre frustrările produse de el poporului mai bine să nu vorbim…
    Din Info-News citesc că platformişti au început să repete cum că domnul Tăriceanu este mediocru, frustrat şi disperat. Hrebenciuc îl declară pe Boc frustrat deoarece vorbeşte deocheat. Bun aşa. Nu mai caut, m-am convins. Toţi politicienii noştri, în ciuda faptului că se bucură de imunitate parlamentară ( spre frustrarea poporului) şi că legile le protejează interesele mai ceva decât reuşesc mamele să-şi protejeze odraslele, totuşi sunt frustraţi.
    Pe site-ul Netlog am aflat că un user care făcuse niste propuneri indecente unei domnişoare, a făcut acest lucru din cauză că era frustrat, aici în sensul de obsedat sexual, dar tot frustrată era şi ea căci refuzase fără să-şi dea seama de potenţialul sau de potenţa tipului.
    Dintr-un club (al neogenului) fondat de un “frustrat” (-în sensul de rupt de realitate) am aflat că pământul este plat, că oamenii niciodată nu au ajuns în spaţiu şi că toate filmele despre univers, sistem solar, etc sunt trucate. Am zis ok. Aşa-i. Chiar m-am oferit să mai dau câteva idei respectivilor afirmând că nici America nu există. Că în urmă cu sute de ani, când Columb a fost trimis să descopere America, el ştiind că s-ar duce degeaba, a preferat să se ascundă în pădure pentru câţiva ani, apoi să iasă la lumina şi să declare că da dom’le, a găsit America. Apoi l-a mituit pe Amerigo Vespucci, cel trimis să verifice informaţia şi astfel a stat şi acesta ascuns prin pădure. Obiceiul acesta s-a păstrat şi în zilele noastre, când cineva zice că pleacă în America de fapt se duce şi stă ascuns în pădure cu unicul scop de a le face în ciudă celorlalţi. În urma comentariului meu am aflat că sunt “un frustrat complexat, prea prost pentru secolul acesta şi că nu reuşesc să pricep adevărul afirmaţiilor privind planeitudinea pământului, din lipsă de incultură”. Am mulţumit frumos pentru recunoaşterea lipsei de incultură apoi am fost exclus din club ca nefiind îndeajuns de evoluat pentru a fi primit între oameni aşa selecţi. Culmea că nu m-am simţit frustrat.
    Aşa că domnule Aspoiu, a fi frustrat nu înseamnă neapărat ceva rău. Poate însemna de exemplu că nu eşti asemeni celui care te-a numit aşa şi acest lucru, dacă stai să priveşti atent, este deja un compliment.

  7. @PerfectStrange – urmeaza cat de curant discutia despre categorii.
    @impricinatul – pai si recenziile ies dupa cum ne plac cartile… multumim la fel!
    @BF – Mamaaa! Tocmai ai stabilit recordul mondial la categoria “Cel mai lung comentariu!” pe un blog de frustrati. De aici pot trage concluzia ca, intr-adevar, esti cam frustrat, desi nu te simti. Am ras de m-au durut falcile la faza cu “lipsa de incultura”. Foarte tare, dom’le!

    Off-topic: mentiune speciala pentru cine afla si ne spune si noua cine-i David Maruseka!

  8. La multi ani si la mai multe comentarii!Poate ca si eu o sa va injur vreodata{la modul cel mai politicos}dar atita timp cit recenziile si comentariile reflecta{cit de obiectiv se poate}parerea voastra despre acele carti,go ahead!Sint chiar frustrat de lipsa de incultura de pe blogul vostru!Carti sa apara cit de multe{nu cite pot eu sa cumpar,ca plingeti}!Si cit de bune!
    Off-topic:Maruseka e sotia lui Marusek,ca la rusi
    {Volkov-Volkova}

  9. Ei, şi iată că ne-am întâlnit de partea cealaltă a Revelionului! Să aveţi un 2009 genial de mişto, să nu vă pice ochii nici din greşeală pe cărţi proaste şi frustraţii să vă ocolească blogul!

    @ balin feri
    Hahahaaaa! Bănuiam eu de mult că aşa stau lucrurile cu America!

  10. @bebe – pai e parerea noastra, implicit subiectiva; asa ca o sa fie mai greu cu reflectatu’ obiectiv; nu aveam habar ca Marusek e insurat, si culmea, cu o scriitoare care a scris o carte atat de asemanatoare cu a lui; incurcate-s caile editurilor noastre…

    @jewel – carti proaste – am spus ca o sa be ferim; frustratii, hmm, sint cititorii nostrii principali 😉
    Multumim la fel!

  11. Da’ care-i baiu’ cu David Maruseka ca m-ai facut curios?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu