Ilion – Dan Simmons

Ilion” de Dan Simmons, roman castigator al premiului Locus in 2004 si nominalizat la Hugo in acelasi an, este una dintre cele mai complete carti de science fiction pe care le-am citit in ultimii ani. Completa doar dintr-un anumit punct de vedere pentru ca poate fi citita separat, intradevar, de “Olimp“, insa evenimentele nu sunt finalizate si explicate asa cum ar trebui la sfarsitul romanul, si deci, cu certitudine, trebuie lecturata si aceasta din urma.

Trebuie sa recunosc  ca prima jumatate mi s-a parut mai mult ca o introducere in cadru, o prezentare detaliata a personajelor si a motivatiilor acestora, fara a se dezvalui in totalitate trecutul sau legaturile dintre acestia. Am spus legaturi pentru ca actiunea se desfasoara pe trei planuri si la finalul Ilionului doar doua dintre acestea se intersecteaza in realitate. Dupa cum se si prezinta la inceputul cartii, scriitorul s-a inspirat din numeroase alte opere aducand in discutie texte ale lui Marcel Proust, Shakespeare, Robert Browning, Vladimir Nabokov, Iliada lui Homer,etc.,  asa ca fanii amatori in a descifra trimiterile si mare parte din subiectele dezbatute de acestia in operele lor, vor fi fericiti. Totusi, desi am intalnit si ceva cadre si imagini magistral construite inca din prima jumatate, din punctul meu de vedere partea a doua este cireasa de pe tort, adevaratul tur de forta al romanului, in care evenimentele si necunoscutele se pun cap la cap, in care se explica, dupa cum era si normal, cu lux de amanunte, aspectele ascunse si greu de banuit ale textului.

Cert este ca peisajele electrizante se impletesc intr-un sirag ametitor, plin de imagini fabuloase atat ca si constructie cat si din punct de vedere al prospetimii si noutatii, ce-ti taie aproape rasuflarea, dar si termeni care mai de care mai speciali, de la continente ale viitorului sau alte planete, la oceane populate de fiinte marine demult disparute, alaturi de voynicşi, tor de neutrino, faxare, rubicon, post oameni, epoci pierdute, sonie, nanotehnologii, moraveci, rocveci, campuri de forta, mapare cuantica, haos cuantic, allnet, arn-isti, logosfera, scoliast; toate bune si frumoase daca enumerarea s-ar opri intradevar aici, insa dimpotriva, poate fi continuata intr-un ritm si mai ametitor! Cred ca oricine ar contempla aceste denumiri cu atentie ar putea sa-si dea seama ca traducerea a fost un adevarat “cal troian” necesitand  meticulozitate si rabdare, pentru acest lucru stand marturie si completarea traducatorului de la finalul romanului in care este prezentata lista, foarte consistenta, cu textele consultate pentru a se traduce cat mai precis si mai adecvat romanul de fata.

Ei bine, dupa cum spuneam, avem in fata un scriitor matur, cu adevarat stapan pe scriere, ce pare ca nu depune prea mult efort in creionarea intamplarilor, capitolele fiind construite cu deosebita atentie, majoritatea acestora rezervandu-ne un final surpriza dar si impresionand, per total, prin continutul si fluenta actiunii. Momentele de acalmie sunt putine si in aceste clipe de destindere se observa ca te macina dorinta de a descifra necunoscutele din spatele intamplarilor de a afla motivatiile adevarate ale personajelor si nivelul de implicare in firul povestirii. Multa parte din text este presarata de replici spirituale dar si filozofice, surprinzatoare si amuzante deopotriva, contribuind din plin la originalitatea si stilul aparte al scriitorului..

Personajele sunt credibil construite si reusesc cu usurinta sa te atraga-n valtoarea evenimentelor si sa te convinga sa vibrezi alaturi de ele la fiecare hop sau dificultate intalnita. Prefer sa nu intru in prea multe amanunte cu subiectul doar sa amintesc ca o parte a firului cinematic urmareste o reconstituire, nu neaparat fidela a evenimentelor din Iliada, dupa cum si titlul este destul de sugestiv in aceasta privinta, oferind sansa de te arunca direct in valtoarea razboiului, de a face cunostinta cu eroii antici vestici dar de a te si pleca in fata maretiei zeilor.

Din punctul meu de vedere copertile nu sunt asa reusite, preferind ceva mai uman, in dauna grafiicii prelucrate, ceva gen coperta de la Frederik Pohl sau ilustratia originala a romanului (vezi dreapta). Probabil exista si anumiti factori in spatele deciziei de a apela la o asemenea solutie asa ca nu o sa insist asupra subiectului.

As spune ca Ilion este o imbinare geniala de fantasy mitologic si sci-fi de inspiratie space opera, in care sunt tesute numeroase panze ce dezvolta subiectul pe masura ce inaintam in lectura, alaturi de care sunt prezente teorii fizice si cuantice credibile si detaliate cu minutiozitate. E putin spus ca va satisface cu certitudine orice amator de sci-fi, sincer romanul il percep ca o revelatie, mai ales, prin prisma modului in care sunt imbinate cu simt si masura, elementele actiunii si gama din care fac acestea parte, faxand de la fantasy, la space opera, de la mitologie la elemente de horror cu o usurinta de necrezut.

56 Comments

  1. Eu trecusem cu vederea romanul asta.Din prezentarea de la Nemira nu mi se parea ceva interesant.Se pare ca m-am inselat.

    In legatura cu copertile, te sustin, poate ne aud domnii de la Nemira 🙂
    Coperta de la Poarta este printre putinele din noua colectie care atrag atentia.Haideti, ca se poate.Investiti mai mult in ilustratia copertii.Platim noi 🙂

  2. Mmm, interesant. Săptămâna asta mă apuc şi eu de ea dar trebuie să mă detoxific niţel de Martin până atunci.

  3. George R.R.? Vreun volum nou in engleza?

  4. @jeje…scuze era trecut la categoria de aprobare mesajul si nu l-am vazut din prima…au schimbat si versiunea de wordpress si s-au mai modificat un pic meniurile desi imbunatatiri reale nu am vazut…

    in ceea ce priveste coperta, e cu atat mai fabulos cu cat e vorba de cea originala, la Pohl…si asta inseamna ca oricit de vechi ar fi tot par interesante

    si mie mi s-a mai intamplat sa am surprize dupa ce am citit o prezentare de editura 🙂

  5. @jeje – bre, cartea asta nu trebuie ratata; de fapt poti citi cu incredere cam to ce a scris Simmons, indiferent de tematica abordata.
    Coperta la “Poarta” este aia originala dar, din pacate, numai jumatate din ea 😉

  6. George R.R. da, dar nu un roman recent scris de el ci unul scris înainte de “A Song Of Ice And Fire”. Numai că eu abia acum am dat de el. În engleză, of course. Se cheamă “Fevre Dream” şi e cu bampiri.

  7. ooo…nu ma omor dupa bampiri, in filme merg dar in carti prefer zombies:) desi “I am legend” mi-a placut..depends i guess

  8. La “I am a legend” răsturnarea aia de perspectivă din final face toţi banii, genială mi s-a părut faza. (Evident vorbesc despre carte, filmul nu l-am văzut dar am înţeles că nu e deloc acelaşi lucru). Asta a lui Martin e mult mai clasică dar are nişte personaje foarte bine construite. Părerea mea. Acuma vorbesc şi eu despre ce mă pricep că dacă n-am apucat să citesc “Ilion” încă…

  9. cartea bate filmu…eu am vazut filmu inainte si in afara de imaginile de la inceput cu el singur pe planeta si cum vorbeste cu manechinele restu e 0 barat…plus ca si celelalte povestiri din versiunea romaneasca sunt delicioase 🙂

  10. uuuu, fevre dream! faina carte.

  11. Mda, eu m-am îndrăgostit deja dar nu se poate pune bază pe judecata mea fiindcă a) îmi plac bampirii şi b) mie George R.R. Martin poate să îmi vândă şi cartea de telefon cu condiţia să o scrie în stilul lui propriu.
    Pe de altă parte, ca să nu fiu complet off-topică, mor să citesc Ilion, că sunt curioasă ce a făcut Simmons cu personajele din Iliada şi mai ales cu toţi zeii ăia băgăcioşi…

  12. @jewel: me too!!!!
    sincer, mie ilium nu mi-a spus nimic si-am abandonat-o dupa vreo douaj’ de pagini. sta cuminte pe raft si asteapta sa fiu in dispozitie pentru o noua incercare. in schimb, hyperion…. mmmmm!

  13. Prima carte a de Simmons pe care am citit-o. Mi-a placut enorm dar, pentru ca intotdeauna exista un dar, Hyperion Cantos sunt net peste…. Sa ne rugam sa apara si pa aci, ca sa le citeasca tot romanu’, ca sunt traduse, MDP sa traiasca. Drept de publicare au cei de la Lucman care au decedat, Dumnezeu sa-i ierte. Nu stiu cand or sa treaca cei 5 ani…poate la anu’, poate in 2010.

  14. Gata bre Aspoiu, citim.Am mers pe mana ta si cu Turbion, si nu mi-a parut rau.Deja cred ca e pe lista scurta in topul din 2008.

    In legatura cu copertele, intr-adevar, cele mai faine de la Nemira (Pohl, unul din Dozois, Clanurile de pe Alpha) sunt de la editii de afara.Bine, si coperta de la Martin e tot la fel, numai ca e naspa rau, asta e exceptia care confirma regula.

  15. @Bujold:Dumnezeu,poate,ca e bun!Eu nu!
    @Dreamingjewel:Si mie imi este dor de o carte cu bampiri{in afara de bunicul meu Dracula}.

  16. He he, domnu’ Kyo, faina recenzie. Se vede ca ti-a placut cartea 😀

  17. Din pacate, in filmul “I Am Legend” au renuntat exact la cele mai dramatice si mai frumoase pasaje din carte — povestea mortii fetitei si a sotiei, si finalul care intr-adevar face toti banii.
    Ah, kyo, se poate ca sa-ti fi placut “I Am Legend” si pentru faptul ca in carte o parte din vampiri seamana foarte mult cu niste zombies, iar in film toti vampirii seamana cu zombies. Pe mine m-a si pacalit la inceput.

  18. imi placusi, imi placusi;) si chiar daca fantasy-ul este mult subestimat, iata ca unii stiu ce sa faca cu el si cum sa-l manuiasca si sa-l combine cu sci-fi-ul sa iasa o treaba cum nu se poate mai buna…fantasy, adica partea cu mitologia, ca tot ceva pe acolo e…

    @costi, probabil conteaza si viziunea regizorului sau scenaristului diferita de imaginile pe care si le fac restul cititorilor…si poate da si taierea scenelor are in mod sigur influenta…

  19. Nu am citit-o inca si nu o voi citi inca. Astept sa apara si “Olympos” si apoi le voi citi 🙂
    Pana atunci nu pot sa nu remarc din nou o diferenta dintre coperti. Cele de la Nemira par atat de impersonale 🙁

  20. Mamă, cât de mişto sunt primele trei paragrafe!!!!!! Îmi vine să o las deoparte şi să mă reped să cumpăr imediat şi Olympos şi Hyperion. Noroc că nu pot să fug de la serviciu. Sau ghinion…

  21. Asta cu cartile e boala grea… 🙂
    Vezi ca Hyperion Cantos are vreo 4 volume…
    Iar Olympos vreo 900 de pagini (editia EOS-Harper), sa ajunga la toata lumea.
    Knock yourself out!

  22. Nu mi-e frică, i-am supravieţuit lui Erikson (opt cărţi a câte 1000 de pagini în medie fiecare). Aşa că sunt gata de orice aventură literară şi cu cât durează mai mult cu atât mai bine! De sărbători ce crezi că am de gând să fac?

  23. Un organism biomecanic către altul:
    “De ce Proust, când poţi să-ţi petreci întreaga existenţă studiind Shakespeare?”. DELICIOS!!!!!

  24. Sa ma scuze cei care au comentat inainte. N-am citit, ca n-am timp. Cat despre impresiile dumitale, domnule cititor…

    Zici dumneata (si frumos mai suna) “imbinare geniala de fantasy mitologic si sci-fi de inspiratie space opera”. De “geniala” ne vom ocupa mai tarziu. Sa luam un pic la refec ceilalti termeni ai ecuatiei.

    “fantasy mitologic” e, cel putin pana la un punct, o tautologie (in sensul lax al termenului). Exemple de autori care sa fi construit o intreaga mitologie pornind de la zero nu prea sunt (“Pandora”! se striga de la galerie – da, Pandora, o exceptie, ca tot ce altceva a atins Herbert cu pixul; poate si epopeea lui Ghilgamesh, si cam atat). Tot ce e “fantasy” modern se sprijina pe mituri si folclor – pixies si dragoni si alte cele.

    Este “Ilion” fantasy? “Ilion” nu face referire directa la nici un mit si nici o traditie. De fapt, se sprijina pe o alta carte – Iliada, care e o opera literara cu subiect istoric, in care apar ca personaje si niste zei, care de-abia ei ar putea avea de-a face cu mitologia. Daca au sau nu, asta e deja o discutie pentru critici adevarat, nu de-alde noi. (Unii considera ca in Iliada sunt folosite personajele zei, cel putin in parte, ca echivalente ale mecanismelor psihologice, coincidentei sau intamplarii – epoca lui Homer nu poseda o teorie a vointei sau vreun model al personalitatii oamenilor, nici conceptul de hazard.)

    SPOILER ALERT

    Unele din personajele si intamplarile din Iliada apar si in “Ilion”. Sau nu. Asta nu ne indreptateste sa spunem ca “Ilion” ar avea de-a face cu genul fantasy.

    Deci nu.

    Mai departe. Si in “sci-fi de inspiratie space-opera” ar fi vreo doua mici bube, fiindca determinatul in cazul asta isi include determinantul iar space opera se scrie fara liniuta de unire.

    Acmu, cu “imbinare” ne-am lamurit, fin’ca nu are ce cu ce se imbina.

    Deci, ce este? Imho, “Ilion” este (doar) o space opera in multe, multe cuvinte, care opune zei cuantici unei coalitii de post-evrei, roboti nevrotici, omuleti verzi si copii ale unor oameni morti de mult, care space opera, en passant, mai face referire si la Holocaust, la tezele lui Kurzweil, si la alte mehlemuri literar/filosofice, reusind, pana la urma, o performanta demna de admiratia bucatarului de la El Bulli: aceea de a fi doar o _jumatate_ de tocana.

    Atat. Evitati, daca va puteti abtine. Ca si bietul George RR Martin (de la care toata lumea nu vroia decat inca un “Regii nisipurilor”), Dan Simmons este condamnat la celebritate printr-o singura, enorma, geniala carte, la inaltimea careia nu se mai poate ridica. Ar fi si prea mult, pentru o biata viata de om.

  25. in recenziile mele eu nu pot da verdicte finale care sa fie adevaruri absolute, si nici nu am pretentia de a ma ridica la talia unor oameni cultivati ca Mircea Oprita, ca tot mi-am aruncat un ochi si pe cartea de recenzii a domniei sale, sau chiar Dan C. Mihailescu, ca tot s-a scris pe Nemira domnia sa.

    asa ca e normal sa mai existe mici nepotriviri de viziune si perceptie a subiectului…

    iar in ceea ce priveste abordarea romanului ca o scriere de inspiratie fantasy sau nu, din punctul meu de vedere, intradevar obiceiuri si traditii nu sunt aduse in prim plan, insa oare razboiul la eleni nu era o traditie? la definitia fantasy-ului se spune ca “Lumile fantasy sunt întemeiate pe credinţe mitice, iar rasele au rădăcini în mitologiile popoarelor” oare nu avem in fata aici o expunere a unui eveniment din mitologia greaca, fiind prezenti atat zei cat si eroii in plina treaba…abordari probabil sunt o gramada, depinde din ce punct de vedere privesti…

    As incheia, sa nu ma intind, ca din cate-mi dau seama pe tine nu te-a prins… ma gindesc ce ai spunede alte “alambicuri” literare, si momentan nu dam nume…
    sa stii ca i-au in considerare si criticile si de alta data o sa fiu mai atent sa nu zgandar orgoliile poporului 😛

    si apropo, in text e scris space opera dezlegat…nu stiu unde ai vazut tu liniuta…eu nu am gasit-o

    poate vroiai sa zici de sci-fi?

  26. @ mack sim.Care este cartea enorma si geniala a lui Simmons?

  27. Si io vreau sa stiu, desi nu cred ca avem sanse, avand in vedere ca domnul sau doamna respectiva nu are timp sa citesca comentariile…

  28. @kyodnb:
    Ce este un MirceaOprita? Dar un DanCMihailescu?

    De prins m-a prins, pentru ca mestesugul e acolo, asa ca am citit pana la capat si am ramas dezamagit. Se vede?

    Razboiul la eleni era o trista realitate, nu o traditie.

    Inca odata zic, Iliada nu e un mit, fiindca evenimentele povestite acolo chiar s-au intamplat, in linii mari, in realitate (ma rog, mai putin partea cu zei, probabil). OK?

    Acuma, zeii din “Ilion” nu prea sunt zeii greci, iar acei eroi sunt aia din Iliada in masura in care un dolar de argint e la fel cu un alt dolar de argint – foarte, dar nu chiar.

    A, si ar fi bine sa nu mai i-ei in considerare criticile chiar asa de tare. Scor 1-egal la cratime aiurea. Sigur, a ta a fost din pinalti, da’ orisicat.

    @jeje: “Hyperion”. Cartea, nu ciclul.

    @aspoiu: Uite ca se poate.

  29. si pina la urma care cratima? de modificat am modificat doar la sci-fi…ca tot bati moneda pe subiectul asta

  30. Fiecare autor (chiar si aia prosti) au o carte care este cea mai tare. Asta nu inseamna ca restul sint prostii…
    Merci pt raspuns.

  31. Ce pot spune despre Ilion?ouau! bine ca a aparut si in romaneste,vom mai avea nitel de asteptat din cauza editurii Lucman dar va aparea tot la Nemira si cartea lui Simmons=Hyperion ceea ce mi-se pare un lucru extraordinar.
    @mack_sim-ce autor iti place? uimeste-ne!

  32. “Bietul Martin”? BIETUL Martin?
    Că bine zici, maxim, chiar că nasoală viaţă trebuie să aibă săracul George R.R. de care toată lumea se roagă să publice odată “A Dance With Dragons”, amărâtul de Martin despre care unii au luat cunoştinţă abia începând cu “A Song Of Ice And Fire” (aflând abia pe urmă sau ignorând până şi azi “Regii nisipurilor”, “Un cântec pentru Lya” etc – ceea ce este paguba lor dar nu poţi spune că oamenii aveau neapărat aşteptări bazate pe “regi”), nefericitul de Martin condamnat să ia o grămadă de premii pentru romane sau nuvele publicate după “Regii nisipurilor” şi neavând nicio asemănare cu aceasta.
    Nu-mi dădusem seama cât de tristă e situaţia lui Martin dar acuma, că m-am luminat, mă duc să trag o porţie zdravănă de plâns!

  33. Bietu’ Mos Martin!L-am citit in ’84,cind multi se jucau cu … in … !Ceva imi spune ca n-am sa pling de mila lui.poate de mila …!Ca tot vorbim de mitologii pornite de la 0,a auzit cineva de Tolkien?Ca de Jordan, Bradley,Bakker n-a auzit nimeni!Sa mai vorbesc de un Dobos!{Horibile dictu!}Cit despre “Regii nisipurilor”,o consider un virf de cariera pentru “mosu'”!Oare citi au auzit despre”Peregrinarile lui Tuf”!
    @Dreamingjewel:Mai bine plingi de dorul lui{nu de grija lui!}.

  34. Păi de dorul lui plâng oricum dar mack_sim mi-a atras atenţia că bietul Martin este condamnat să trăiască în umbra acestei unice scrieri, “Regii nisipurilor”, chestie care m-a scos din sărite. Adică, pardon, Martin nu e Orson Scott Card, nu s-a repetat în disperare în următoarele lucrări, a încercat genuri felurite şi poveşti complet diferite. N-am impresia că duce “Regii nisipurilor” în spate ca pe o cruce şi despre asta vorbeam mai sus.

  35. mak_sim: “Este “Ilion” fantasy? “Ilion” nu face referire directa la nici un mit si nici o traditie. De fapt, se sprijina pe o alta carte – Iliada, care e o opera literara cu subiect istoric, in care apar ca personaje si niste zei, care de-abia ei ar putea avea de-a face cu mitologia.”

    @mak_sim: in randurile clasicistilor a existat si va continua sa existe disputa in jurul autorului real al Iliadei si Odiseei. Multi sustin ca de fapt autorul este colectiv – fiind vorba nu despre o opera literara, ci despre folclor – iar Homer nu a facut decat sa culeaga versurile. Astfel incat, din moment ce nici in randurile lor problema nu poate fi transata (exista argumente de ambele parti), sa fim un pic mai prudenti inainte de asemenea afirmatii transante.

    In al doilea rand, imaginea panteonului grecesc o alcatuim pornind de la poetii tragici si cei din vechime. Toate sunt, mai mult sau mai putin, “opere literare”, si prin intermediul lor avem acces la mitologie. Argumentul nu tine.

    In al treilea rand, argumentatia in intregul ei este cvasi-sofistica. Din punctul meu de vedere, putin imi pasa daca Ilion il consideram fantasy sau nu. Sau daca a placut sau nu. La normele argumentarii tin totusi.

    In ultimul rand, scorul la cratime va e in defavoare: “i-ei” are o cratima in plus 🙂 (fara suparare)

  36. @V.P.-ma uimesti! se vede ochiul meseriasului,imi place.

  37. @Puescu
    de la coada la cap:

    “i-ei” are o cratima in plus intentionat, pentru a atrage atentia asupra acelui “i-au in considerare” din postul lui kyodnb.

    Ce e aia “cvasi-sofistica”? Nu vorbi de regulile argumentarii daca folosesti cuvinte inventate, fara sa le explici in vreun fel, mmkay? Daca putin iti pasa daca e sau nu e (asta fiind miezul discutiei, de altfel), de ce ai mai comentat?

    Mai departe… Imaginea panteonului grecesc, atata cata e ea acuma, vine dintr-o multitudine de surse – texte religioase si filosofice care au supravietuit, literatura, obiecte, una alta.

    Cat priveste disputa cu privire la Homer – evident ca povestea exista intr-o forma oarecare inainte sa-i dea el forma pe care o stim – e vorba, pana la urma, de evenimente reale, care au lasat urme si in pamant, d’apai in memorie.

    Ideea ca Homer a “cules folclor” deci nu a “facut literatura” mi-a provocat un ras chiar homeric. Daca te iau la intrebari, o sa aflu probabil ca nu Alecsandri a bastardizat si publicat Miorita care se invata la scoala, ci ea exista latent in spiritul poporului. Haida de.

    @dreamingjewel:
    Sorry de nervii provocati, stii si tu ca judecatile de valoare is mai subiective, asa. Dupa mine, (si dupa bebe, vad) nimic din ce-a scris GRR Martin pana atunci sau dup’aia nu a fost la acelasi nivel cu “regii nisipurilor”.

    @bebe: despre Tolkien nu-s de acord decat partial; in Silmarilion s-a mulat pe mitologia nordica, a mermelit-o pe ici pe colo, partea originala e aia cu maiarii si valarii, da’ si aia…

    R Scott Bakker: dragoni si sabii. Unde-i originalitatea? Poate avem standarde diferite.

    Dobos scrie execrabil, deci n-am citit decat putin, deci nu comentez.

    Bradley? Marion Zimmer Bradley? “The Mists of Avalon” & “The Firebrand” Bradley? Inca una care recicleaza mituri. Nice catch, though, uitasem de “The Firebrand”.

    Jordan? Vorbim de Robert Jordan? De “Wheel of time”, lumea aia in care tot ce-i magie si mit e de fapt tehnologie ramasa dintr-o epoca anterioara? Hmm. Unde-i mitul original aici?

    Destul pe azi.

  38. @mack_sim …si totusi unde am scris space opera cu linuta?
    iar in ceea ce priveste cratima, inteleg sa fiu tras de ureche pentru ceva scris in recenzie…dar asa, la comentarii oricine poate sa greseasca…deci mult foc pt o nimica toata..

    si nu ti-am mai raspuns la intrebarea cu “Ce este un MirceaOprita? Dar un DanCMihailescu?” ca probabil ai pus-o la misto…oricum exista net, exista google, se poate afla…

    mai mult nu ma mai intind..fiecare e liber la o opinie…demna de luat in seama atat timp cat are argumente sa o sustina :p

  39. @kyodnb:
    Uite ca am promis ca nu ma mai bag azi in seama si ma faci sa nu ma tin de cuvant. Las-o pe liniuta, ca nu e importanta. Lasa si agramatismul, ca nu-i important nici ala. Despre marii critici literari de pe la noi, iarasi, numai de bine.

    La capitolul argumente, inca n-am vazut alt raspuns de la matale decat limba scoasa. E si asta un nivel al discursului, da’ eu parca mai degraba as polemiza in cuvinte, nu in grimase. Poate se indura Puescu, ca-l vad mai bazat.
    S-auzim de bine.

  40. nu era neaparat sa-mi raspunzi, sa-ti calci cuvantul…si nici acum nu se impune

    si pina la urma de ce ar trebui neaparat sa continui polemica cu tine? eu am argumentat cat am considerat de cuviinta…ca ai vazut tu doar limba scoasa e treaba ta…ca vezi alte chestii care nu sunt, iarasi e treaba/problema ta, ma rog…

    si da, Puescu chiar e mai “bazat” la capitolul asta si chiar nu mi-e rusine sa o recunosc…la multi ani!

  41. Eh, domnule Puescu, se pare ca mai aveti de invatat in a incurca borcanele, fara suparare.

  42. Auzi mack_sim, pe tine nu te ia ameţeala tot uitându-te de sus la toată lumea?

  43. Curiozitate @ mack-sim & akademiA – sinteti personalitati diferite ale unei singure persoane sau colegi de servici?

  44. @mack_sim-se pare ca eviti raspunsul la o intrebare,ai de gind sa-mi raspunzi?

  45. @aspoiu Curiozitate sau paranoia? Oricare ar fi dintre acestea doua, uite ca am sa-ti dau satisfactie raspunzandu-ti: suntem colegi. E, acum te-ai linistit metafizic?

  46. @kyodnb: so much for our discussion, then 🙂

    Puescu vad ca s-a hotarat ca tace si el. E baiat destept, se simte de la o posta.

    @dreamingjewel: Nu, e misto la galerie. Hopa sus, sa vezi si tu.

    @Bujold: da’ mangafaua cine-o fi, bibicule? Ca doar n-a invatat brusc Lois romaneste ca sa-si faca blog. Intreaba-l pe aspoiu, ca el e mai tehnic.

    @dreamingjewel&Bujold (de data asta vazuti ca o entitate, ceva in genul Rosencranz+Guildenstern):
    Combateti ideile, nu omul. Daca aveti cu ce.

    S-auzim de bine.

  47. @mack_sim=for the last time,i think you are the humanciberneticus.Pe curind si sa fii sanatos!

  48. @mack_sim si aka demi A: de asta a ajuns romania asa departe(in prapastie),ca e plina de destepti ca voi!!!(am scris romania cu r mic,asa cum sunteti si voi).

  49. @doru – hai sa nu ne “infamam” chiar asa…

    @akademiA – Io-s de la tzara, asa ca mental si fizic sint linistit de felul meu, daca asta de interesa (stiu ca pentru unii, la Bucale, e mai greu cu mentalu’ si linistea); daca metafizic e altceva decat asta, nu pot sa-ti raspund, da’ sper sa nu se ia (adica sa fie contagios) 😉

  50. @mack_sim
    Dacă te-ai fi rezumat la a combate ideile din articol, fără agresivitatea şi aerele de superioritate din fiecare comentariu pe care l-ai scris – şi care sunt intenţionate, presupun că nu o să negi – dacă, zic, te-ai fi rezumat la idei, probabil aş fi comentat ideile.
    Dar adevărul este că ai intrat aici căutând ceartă şi nu pe cineva cu care să discuţi. Şi asta s-a văzut încă din primul comentariu. Ca şi cum cineva care are alt punct de vedere, cineva care se entuziasmează de un lucru care ţie îţi displace merită să fie dispreţuit, luat de sus, punctul tău de vedere fiind unicul adevărat. Ca şi cum cineva care greşeşte într-o privinţă – cum ar fi încadrarea unei cărţi într-un gen căreia tu crezi că nu îi aparţine – trebuie pus la punct cu duritate şi nu corectat cu blândeţe, dacă într-adevăr se impune o corectură.
    Pe mine asta mă deranjează la tine, atitudinea. Or atitudinea, alături de idei, este parte integrantă din orice discuţie. Inclusiv din cele în contradictoriu.
    În rest, acum că sunt pe terminate cu cititul cărţii, am şi eu niscai reproşuri la adresa “Ilium”, deşi per ansamblu n-a fost o lectură neplăcută. Dar, când o să îmi spun părerea, o să o fac fără să agresez pe nimeni.

    A, şi dacă tot susţii principiul “combateţi ideile, nu omul” mă întreb ce poţi discuta cu amicul tău aka demi A, care numai insulte pare capabil să exprime, cel puţin aici. În primul său comentariu, s-a luat de Puescu, deşi omul nu îi făcuse nimic lui, iar ţie îţi răspunsese civilizat. În al doilea, l-a făcut pe aspoiu paranoic. Ţie ăsta ţi se pare un mod de a combate ideile? Sau de a discuta civilizat?

    De fapt, dragul nostru Trinculo, recunoaşte că nu ai niciun amic care să te susţină, ceea ce nu mă miră dacă tot aşa te porţi şi în afara acestui blog. Şi atunci ai fost silit să îţi strecori în haine încă o identitate, aka demi A, ca să nu credem noi că tu intri pe acest blog şi de trei ori pe zi, când te-ai jurat că un comentariu zilnic este singura atenţie pe care o merităm.

    Fără stimă,

    Guildenstern

    P.S. De fapt se scrie “Rosencrantz”…

  51. Pot sa va rog sa nu imi mai spuneti “Puescu”? (e numele meu, dar utilizarea sticta a numelui de familie are un usor ton derogatoriu, cel putin in capul meu) Vad ca s-a luat de la mack_sim. Vlad ar fi mult mai OK. Merci.

    De raspuns nu mai raspund din motivele exprimate imediat mai sus. Diferendul de opinie nu trebuie sa implice agresivitatea iar exigenta nu trebuie sa excluda amicitia. “Haida de” nu prea ma incita la dezbatere.

  52. @dreamingjewel
    Citez: “Şi atunci ai fost silit să îţi strecori în haine încă o identitate, aka demi A, ca să nu credem noi că tu intri pe acest blog şi de trei ori pe zi, când te-ai jurat că un comentariu zilnic este singura atenţie pe care o merităm.”
    Asadar, se pare ca domnul aspoiu nu este singurul suspicios (ca sa nu mai zic altfel) in ce ma priveste. Oare e cazul sa emit la randu-mi ipoteza prin care dreamingjewel si aspoiu ar fi una si aceeasi persoana? Nu, bineinteles.

  53. @Guildenstern: Multam de raspuns. Touche cu Rosen-schmosen ala. In alte stiri, ma bucur sa aud ca nu sunt singurul care simte ca si-a luat teapa cu aceasta demi-carte. Iata ca ajungem din nou pe terenul ideilor. Phew. Ce nu ti-a placut la ea?

    Cat priveste tonul si atitudinea, ma asteptam la o piele un pic mai groasa din partea unora care stau pe bloguri toata ziua – se stie ca oamenii se exprima mai liber pe web decat IRL. Uite, eu n-o sa ma enervez ca m-ai facut betiv si mascarici.

    Stephano (pardon, akademiA) e liber sa enerveze pe cine vrea. De unde ai tras concluzia ca eu si cu el ne tragem de sireturi sau ca am fi unul si acelasi? Lasa-l pe aspoiu, la el in cap adresa IP = persoana, iar altfel nu se poate. Chiar, de unde are aspoiu logurile lu’ kyodnb?

    De corectat, nu corectez pe nimeni. Combat, ironizez, incit la polemici – cu un succes moderat pana acum, vezi reactia moale a lui Puescu. Chiar, ce-i asa jignitor in “haida de”? Dar in “Puescu”? O fi vreun cuvant de ocara si nu stim noi?

    Cu amuzament prost mascat,
    Trinculo

  54. @Trinculo,
    Eu nu îmi permit să mă port pe blog altfel decât în viaţa reală, din respect faţă de mine (un concept demodat dar la care eu ţin, iaca!). Adică am aceleaşi sensibilităţi şi ca om în carne şi oase şi ca identitate virtuală. (Mai puţin sensibilitatea la frig, de care pixelii mei par să fi scăpat!). În plus, eşti pe un blog de lectură, unde intră oameni interesaţi să facă schimb de idei, nu de injurii, deci mi se pare o eroare de judecată din partea ta să porneşti de la prezumţia de nesimţire.
    Şi nu te-am făcut beţiv şi măscărici decât în măsura în care şi tu m-ai făcut pe mine nulitate trădătoare şi fără personalitate distinctă (=Guildenstern). Se pune?

    Cât despre “Ilium”, o s-o termin în seara asta şi după aia o să zic ce şi cum. Nu ar fi corect să critic un aspect şi după aia să descopăr că el îşi găsea cumva o explicaţie în ultimele pagini. Nu prea cred că e cazul în alea 50 de file pe care le mai am dar de!
    Şi nu ştiu dacă eşti sau nu singurul care nu se dă în vânt după Ilium, ţine cont că unii dintre cei care comentează pe aici nu au citit-o încă, pentru că de abia a fost publicată în România. Poate şi de aia discuţia a luat-o în alte direcţii.

    De dragul jocului, în continuare,
    Guildenstern

  55. @mack_sim – “Lasa-l pe aspoiu, la el in cap adresa IP = persoana, iar altfel nu se poate.” A fost o intrebare, nu o afirmatie.
    In alta ordine de idei, daca te asteptai la o piele mai groasa, probabil ca ar trebui sa fii in alta parte si noi te retinem. Chiar nu simteam nevoia unor incitari la polemici de prost gust sau ironii de doua parale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu