Mostenirea Heorot – Larry Niven, Jerry Pournelle, Steven Barnes

In primul rand am fost interesat sa aflu de unde provine titlul romanului, ce este si explicat la un moment dat intr-o nota a traducatoarei. Heorot era sala de tron unde petrecea si se sfatuia legendarul rege Danez, Hroðgar, insemnand aproximativ echivalentul grupului de cuvinte Inima de cerb, si locul unde eroul suedez Beowulf ii apara pe locuitori de entitatea demonica Grendel.

Intradevar dupa ce am terminat primul volum din trilogie pot spune ca este o paralela fericita, pina si creaturile prezente in povestire primesc numele de botez grendeli iar eroul local este vazut deseori ca un Beowulf al coloniei. Insa celor care se asteapta sa gaseasca aceeasi actiune ca in vechea legenda le-as spune sa nu se pripeasca cu concluziile si sa-si mute gindul ca au in fata o copie fidela a filmului omonim cu Anjelina Jolie printre actori. Cert este ca un anumit fir comun exista insa pina la un moment dat, iar de acolo eu am ramas cu impresia ca parca s-ar fi rupt ceva in povestire.

Punctul forte il constituie, cu siguranta, actiunea frenetica ce mentine un ritm ridicat, intrerupt de putine momente de acalmie. Nu am putut sa nu ma abtin in a remarca un anumit fir previzibil in defasurarea evenimentului, finalul dovedindu-mi ca am rationat corect si am cintarit bine datele oferite, anticipand dinainte ceea ce scriitorii au asternut pe hartie. Coordonatele intrigii sunt destul de simple : avem pe de o parte oamenii veniti din spatiu, dornici sa colonizeze planete necunoscute si pe de alta parte posibilitatea ca un asemenea taram sa fie ostil pentru insasi existenta umana. De-a lungul desfasurarii evenimentelor ne lovim de un element rar intalnit in cartile sau chiar filmele de profil, si creaturilor li se ofera sansa de privi lucrurile si din punctul lor de vedere. Impresioneaza astfel acuratetea de un nivel apropiat de cel chirurgical cu care cei trei scriitori urmaresc instinctele si pornirile de pradator ale creaturilor, motivandu-le faptele si modul de a reactiona in contact direct cu rasa umana.

Este si normal sa te astepti ca in spatele cortinei sa se mai afle dosite ceva elemente surpriza insa din punctul meu de vedere ipotezele pregatite, nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor. Teoriiile oferite nu sunt nici prea surprinzatoare si nici nu sparg vreun tipar. Sunt bine argumentate si construite, insa doar atat. Elementul cu adevarat magic lipseste, lucru evident, cel putin in a doua parte a cartii, cind situatia se complica actiunea se intensifica, capata proportii mult largite, insa pentru mine lipiciul nu a mai fost la fel ca in prima jumatate.Fiecare capitol este precedat de cite un mic citat cu rol de interludiu, ce din cate am observat ne pune in tema cu o anumita morala, sau si mai bine zis ne pun in garda in legatura cu evolutia ulterioara a actiunii.

Actorii sunt construiti cu atentie, legaturile afective si implicarile emotionale domina tabara umana, insa nu pot spune ca m-am atasat emotional sau afectiv de vreunul dintre ei, ci mai degraba m-am trezit asezat intr-un fotoliu de cinema contempland concentrat si vibrand la intensitatea cu care se succed evenimentele. Cele mai fascinante si mai atragatoare personaje sunt de departe creaturile extraterestre, un adevarat deliciu din punct de vedere vizual, intruchipand cu fidelitate ferocitatea si viclenia pradatorului, demni intradevar de a concura cu specia din aliens si chiar cu vanatorii predatori dupa cum bine a observat legenda Joe Haldeman .

Nu pot spune ca am intampinat probleme la traducere sau eu cel putin nu am putut deosebi  vreo nepotrivire evidenta, si stiind atentia doamnei Veronica pentru detaliu si experienta acumulata de-a lungul timpului nu am indoieli in privinta corectitudinii textului. Plus ca abundenta notelor de subsol vine sa completeze o traducere construita probabil cu ravna si multa meticulozitate. Sunt curios, totusi, de motivatia ce sta in spatele scrierii titlului cu litere mici de tipar.

Iubitorii de actiune si cei ce s-au delectat cu imaginile din filmele cu tematica din seria extraterestrilor ostili contactului cu specia umana vor petrece in compania romanului Mostenirea Heorot, clipe intense dominate din plin de actiunea furibunda, suspansul fiind la el casa si garantand ca acesta va trece testul la sfarsit cand cititorul va trage linie.

32 Comments

  1. Drept sa spun, nu dadusem importanta modului in care e scris titlul, insa acum, vazand observatia de aici, am aruncat o privire prin biblioteca personala si am descoperit ca toate tiltuirle romanelor aparute recent in colectia Nautilus (si nu numai in colectia Nautilus) sunt scrise, in exclusivitate, cu litere mici 😛
    Altminteri, parerea mea despre carte coincide cu cea de mai sus 😀

  2. Pai titlul e scris cu minuscule, nu cu capitalute (small caps). Asa e macheta colectiei de ceva ani de-acuma. Sau era vorba despre altceva?

  3. @vlad (off-topic): imi pare rau ca nu ne-am vazut la tirg. dintre nemiroizi, am apucat doar fugar sa stau un pic de vorba cu Dan Pavelescu si sa schimb un salut cu Nicolau, in treacat. poate la bookfest? 🙂

  4. da, de asta era vorba..ca in loc de “Mostenirea Heorot” e scris “mostenirea heorot”…

    @vero…mesajul tau astepta moderare..nu stiu din ce motiv:) si de asta nu a aparut imediat…da…ai dreptate, toate sunt asa..abia la “heorot” mi-a sarit in ochi..cam tarziu:)

  5. Eu am ajuns prea putin pe la targ, doar joi si vineri dimineata devreme, cu intalniri de serviciu. Am dat o raita scurta pe la toate editurile de la parter, la etaj nici nu am ajuns. Sambata si duminica a trebuit sa plec in provincie. Imi pare rau ca n-am apucat sa ma vad mai cu nimeni (l-am vazut pe Kyo cand am trecut in fuga si pe la MP, dar mi-am pastrat anonimatul). Dar mai gasim noi ocazii!

  6. Mai bine mai tarziu decat niciodata, kyodnb 🙂 Eu n-as fi bagat de seama nici acum daca nu iti citeam recenzia. Dar chestia asta, cu minusculele, nu ma deranjeaza catusi de putin – probabil de-aia nici n-am observat-o.
    Iar actuala ortografie a conversatiillor de pe net (mess, bloguri, etc) ma face sa ma gandesc ca, intr-un final, majusculele or sa dispara cu desavarsire 😀

  7. Iaca, inca un mesaj de-al meu care asteapta aprobare. Pare-mi-se ca blogul asta nu ma poate inghiti, sau nu-i place mutra motanului meu 😀

  8. Tusa Vero, ne cerem scuze da’ nu stiu zau ce l-a apucat pa uordpres-u’ asta, ca doar la noi comentariile sint la liber, fara aprobari si alte menevre 😮

  9. @Vero, nu era vorba ca ma deranja, heorotul mi-a atras atentia, in calitate de nume propriu, in fine…am crezut ca era vreun inteles ascuns:)

    @vlad, chiar daca te stiu din poza, nu eram indeajuns de concentrat sa te fi remarcat..mi-ar fi placut o intalnire, dar,da,`or mai fi si alte ocazii.

  10. Presupun ca wordpress-ului nu-i plac comentariile cu mai mult de un “zambaret”, ca asta aveau in comun cele 2 pe care mi le-a trimis la aprobat…

  11. am schimbat noi tema dar fontul comentariilor a ajuns si mai mic 🙂

    @vero, nu cred 🙂

  12. Sa fie oarecum mireasma alegerilor sau vintul schimbarii bate prin blog,oare de ce?

  13. Pentru ca am avut “reclamatii & sugestii” 😀 .
    Bueeiii! Da’ de ce nu comentati la postul de mai sus chestiunile astea?!

  14. @ kyodnb, in cazul asta, ramane un mister 😀
    Um mister demn de blogul unor cititori SF 😛

  15. much better looking. eu as scapa si de cloud-ul cu tag-uri, mi se pare inestetic. si de calendar (inutil), si de sectiunea “meta”. da’ ma rog, ala-s io… 🙂

  16. Tusa Vero esti buna la orice traducere,keep going!

  17. Multam de compliment, voicunike. Sper sa fie si editurile de parerea ta si sa-mi mai dea de tradus barem pana ies la pensie 😀

  18. @Tusa Vero:toate editurile se pling ca nu au traducatori de meserie,tu te plingi ca nu ai ce traduce?Cred ca nu o sa ai timp nici sa iesi la pensie!Citi traducatori crezi ca stiu cu ce se maninca S.F.-ul?

  19. Nu m-am plans ca n-am ce traduce, bebe 🙂
    Sau, cel putin, n-am vrut sa sune asa 😀

  20. “Mostenirea Heorot” si “Turbion” ne arata o traducatoare excelenta si Nemira se afla la ora asta pe cai mari.Daca mai punem la socoteala si traducerile non-sf avem toate ingredientele unei cariere de succes in domeniu{si indelungata}!

  21. Mă trezii şi eu acuma, că abia am terminat-o de citit. Alienii sunt interesanţi, mai ales la început, surpriza de la final, aia cu puii şi adulţii, face toţi banii pentru că ridică binişor miza care se cam fleşcăise, numai că finalul păcătuieşte prin exces de de toate. Şi dacă erau alienii atât de crunţi e cam puţin plauzibil că pământenii i-au putut măcelări în cantităţi atât de uriaşe (după ce cu primul s-au chinuit o grămadă).
    Personajele mi se par prea lineare şi reacţiile lor adesea neverosimile, evoluţia lor – atâta câtă este – neplauzibilă. Eroul central mi se pare un cretin fixist, chit că el avea dreptate.
    Singura chestie mişto mi s-a părut aia cu persoanele afectate de somnul criogenic, din păcate extrem de puţin exploatată în carte.
    Un roman de acţiune decent dar după ce tocmai m-am răsfăţat cu Wolfe şi Moorcock nu pică tocmai bine.

  22. de acord…dupa moartea “Angelinei” subiectul a scazut considerabil si eu cam de atunci deja puteam specula ce o sa se intample si-n urmatoarea carte…

    la primul alien cred putem admite ca a fost unul dintre cei mai puternici si de asta a durat mai mult, nici la “Angelina” parca nu s-au chinuit atat, si daca retin bine parca si ei ii era un pic teama sa se apropie de insula tocmai din acest motiv…poate gresesc

  23. Da, primul alien a fost mişto. “Angelina” ar fi trebuit să fie redutabilă, că doar fiind “mama” ar fi trebuit să aibă mai multă viclenie şi să fie mai puternică. Deci ar fi trebuit să fie mai periculoasă şi mai greu de ucis, or nu a fost, părea chiar cam tembelă în raport cu Grendel. La “Alien” aia era înfricoşător, că la un moment dat păreau de neoprit, or aici efectul ăsta nu se menţine.
    Şi când ai un prădător atât de feroce ca grendelii e stupid să îi aglomerezi în haite, că le diminuezi impactul, îi faci să pară ceva comun. Godzilla era numai una. King Kong la fel.

  24. daca ma gindesc bine putem spune ca a influentat si factorul experienta, ca acum, dupa primul contact si prima victima, stiau ce-i poate pielea, sau macar la ce sa se astepte…

    insa ca sa nu mai speculez atat 🙂 da, cert e nu a mai fost la fel si te mai dezumfli un pic, mie nici ideea cu modul lor de reproducere nu mi s-a parut din cale afara de uimitoare…sunt curios daca volumul doi o sa urmeze acelasi tipar,(ajungem pe continent, lichidam ce prindem) insa probabil vor mai fi scosi ceva asi din mineca…cel putin sper.

  25. O să îmi povestiţi voi, că eu nu am de gând să îl cumpăr şi să îl citesc.
    Uite o diferenţă. Deşi am făcut arşice “Ilium”, parcă îmi vine totuşi să cumpăr “Olympos” să văd ce se mai întâmpla şi care erau de fapt explicaţiile pentru anumite lucruri. Pe Heorot nu am de gând să mai pun ochiul şi mâna. Howgh! cum ar fi zis iubitul meu Winnetou.

  26. Aaaa, dar totuşi a fost o replică tare haioasă în carte. Când zicea Zack, după atacurile primului grendel: “Obişnuiam să număr oi ca să adorm. Ghici ce sare acum gardul…” Replica e reprodusă cu aproximaţie, că nu am acum cartea la îndemână, dar sensul ăsta este.

  27. eu nu prea tin minte sa ma fi amuzat la vreo replica 😀

  28. Eu mi-am imaginat nişte monştri dintr-ăia sărind cuminţi gardul (eventual gardul ăla electrificat), unul după altul, şi pe bietul om pierzându-şi somnul. Un grendel, doi grendeli, trei grendeli…

  29. @dreamingjewel-esti tare simpatica!

  30. Daaa, te cred. Şi eu sunt moartă după mine! Mă duc să mă pup în oglindă! Hihihi!

  31. De departe unul dintre cele mai slabe romane SF pe care le-am citit….Dupa cum spunea si dreamingjewel colonelul da impresia unui cretin, ce sa mai vorbesc despre cercetatorii care au descoperit planeta….Imi dau impresia ca de bucuria descoperiri s-au facut muci si au si fumat iarba….Asa afumati, au hotarat ca datorita culorii albastre a planetei numai pasnica poate fi, prin urmare de ce sa faca studii aprofundate a faunei trimitand drone care banuiesc ca ar trebui sa existe din moment ce tehnologia e suficient de dezvoltata pentru a permite calatoria in spatiu (hai sa fim seriosi, deja noi putem trimite robotei in spatiu)….Probabil ca capacitatea de a rationa le-a fost atat de puternic afectata incat au decis sa trimita o singura persoana cu pregatire militara…Doar e albastra planeta, deci numai pasnica poate fi, nu?!?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu