Razboiul Batrinilor – John Scalzi

omwroPai cred ca de John Scalzi si de blogul lui a auzit toata lumea. Mai cred ca si “Old Man’s War” suna cunoscut pentru foarte multi, fie ca este vorba despre serie sau despre romanul ce da, neoficial, numele “secventei”.

Probabil ca in romana cartea incepe cam asa: “Doua lucruri am facut in ziua cand am implinit 75 de ani: Am vizitat mormantul sotiei. Apoi am plecat sa fac armata.” Asta spune John Perry, personajul principal, si o face destul de convingator, la persoana intai. El traieste in epoca in care umanitatea a ajuns la stele, ba chiar a stabilit colonii pe numeroase planete, insa disputa in conflicte armate “pe fata” chestiunile imobiliare planetare cu destule rase extraterestre inteligente. Principalul “instrument” folosit de oameni in aceste dispute aprinse e ascunde sub numele “Fortele de Aparare Coloniala” (FAC), in care tocmai s-a inrolat si Perry. Cum lupta in acest razboi interminabil batranii ramoliti de 75 de ani, va trebui sa aflati singuri caci eu o sa ma opresc aici cu dezvaluirea plotului.

Volumul de fata este in primul rand un roman de aventuri, cititorul participand impreuna cu personajul principal la calatoria spre a doua maturizare. La fiecare intoarcere de pagina o sa descoperiti ceva nou, o alta surpriza, o noua motivatie care va impinge sa treceti repede, repede la urmatorul capitol. Da, este o lectura captivanta, deosebit de placuta si curgatoare. Fara inflorituri, fara filozofii grele, cu un stil “direct”. As putea spune ca avem de aface cu “Starship Troopers” (Infanteria Stelara) adus la zi, “imbunatatit”. Nu ai cum sa ocolesti comparatia sau paralela daca vreti, cu scrierea lui Heinlein. Dealtfel, Scalzi a afirmat public ca acel volum a jucat un rol important in aparitia lui “OMW”. Unii l-au comparat chiar cu “Razboiul Etern” al lui Haldeman, insa parerea mea este ca aceasta alaturare este destul de fortata, diferenta de anvergura fiind destul de mare in defavoarea lui Scalzi.

Evident, exista si reversul medaliei pentru stilul “direct” sau lectura cursiva… Personajele sint destul de stravezii, unidimensionale; dialogurile simplute, expunind de cele mai multe ori doar motivatii pentru actiunile trecute sau viitoare si spunind prea putin despre personaje. O alta problema creata de viziunea scriitorului asupra cum ar trebui sa curga “dezvaluirile” reduce Terra la o chestie FOARTE asemanatoare (99%) cu prezentul, un Pamant bine conservat in ignoranta de catre Colonii, desi motivatiile  care au condus catre aceasta stare de fapt, sint cam fortate si puerile in acelasi timp. Ar mai fi adunatura de recruti de 75 de ani, care, cu o singura exceptie (deatfel rapid “ucisa” de autor) sint foarte draguti, destepti, intelepti… unde sint senilii, acriturile, libidinosii, cacaciosii?!

Scalzi incearca si ceva satira sociala, dar cam fara impact in opinia, regasindu-se fara dificultate teme precum obtuzitatea politicienilor, complacerea americanilor in ignoranta atat timp cat au un trai bun asigurat, extremismul, violenta gratuita … etc. Dar cum spuneam, fara sa impresioneze.

La final, “OMW” este o aventura militara SF, cu cateva idei/speculatii interesante, foarte curgatoare, capitolele primei parti fiind deosebit de antrenante. INSA, romanul duce lipsa unor personaje “reale”, lipsesc ideile MARI, sau radicale daca vreti (cam prea cuminte). Partea descriptiva sufera de asemenea, bataliile si “alienii” fiind neconvingatori, iar scena aceea apropiata de final, in care soldatii FAC participa la un fel de lupta in arena cu o rasa “aliana”, este una dintre cele mai slabe.

Merita citita, parerea mea…

PS. Lansarea Sambata 11:30, la Gaudeamus, la standul Millennium Press.

8 Comments

  1. lansarea e simbata, la 11.30. la standul MP/Tritonic.

  2. Da asa e! Deh, eram cam orbete ieri…
    Poate ai timp sa ne anunti in momentul in care intra in stand si devine “available”…?

  3. Citind postarea asta, mi-am dat seama că mi-ar place să citesc o carte care să aibă ca erou un bătrân isteţ. Nu excesiv de cinic, nu înăcrit, care să aibă un umor uneori bonom şi alteori afurisit, care să fi învăţat ceva din viaţă dar să nu încerce să le bage cu forţa pe gât altora învăţăturile lui. Ştii vreo asemenea carte?

  4. Daca vrei o lectura usurica, tonica, cartulia aici de fata este foarte indicata…

    Daca vrei ceva mai “apocaliptic”, poti incerca:
    Brian W. Aldiss – Greybeard
    Kate Wilhelm – Where Late the Sweet Birds Sang.

    Amandoua au fost publicate in romaneste prin anii ’90.

  5. Hei, trişezi! Kate Wilhelm nu era cu bătrâni, era cu clone. Nu că nu mi-ar fi plăcut.

  6. 😀 ai dreptate, dar erau “batrani” genetic vorbind… 🙂

  7. Hmm, batrani zici.
    1. Daca e vorba de “timpul” trait:
    Roger Zelazny – Domn al luminii
    2. Daca e vorba doar de varsta trupului:
    Orson Scott Card – Xenocid

    Traiasca gerontocratia 😀

  8. Destul de simplut romanul, desi nu neg ca se citeste cu placere.Poate celelalte doaua parti vor fi ceva mai profunde.
    O nota proasta pentru calitatea copertii.Pelicula lucioasa de deasupra a inceput deja sa se desprinda.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu