Blestemul Chalionului – Lois McMaster Bujold

Lois McMaster Bujold este cunoscuta in special pentru seria de romane, space-opera cu precadere, ce urmaresc aventurile lui Miles Vorkosigan, un spion interstelar cu puteri psihice si mercenar, actiunea desfasurandu-se peste 1000 de ani in viitorul nostru. La momentul de fata ea este considerata una dintre cele mai renumite scriitoare de science-fiction mandrindu-se cu nu mai putin de patru premii Hugo ( in 1991, The Vor Game, 1992, Barrayar, 1995, Mirror Dance,  si in 2004, Paladin of Souls ), performanda reusita doar de Robert A. Heinlein. Pentru “The Mountains of Mourning” a primit in 1990 atat premiul Hugo cat si Nebula la categoria Best Novella iar lucrarea de fata a castigat Mythopoeic Award pentru Literatura Adulta si a fost nominalizata in 2002 la World Fantasy Award pentru cel mai bun roman.

Blestemul Chalionului” (2001) a aparut la editura Tritonic in 2007, fiind primul roman din seria de trei, din universul Chalionului alaturi de Paladin of Souls (2003 – tradus Paladinul Sufletelor, 2008, Tritonic) , continuare a primului roman si “The Hallowed Hunt” (2005), ultimul urmand sa apara, probabil la anul, la aceeasi editura. Atmosfera este asemanatoare intr-o anumita masura celei din saga lui George R.R.Martin, Cantec de gheata si foc, insa la o scala mai mica, si plamadita parca din cu totul alte tonuri si culori, urmarind in amanuntime destinele unei familii de vita nobila ce se confruntata cu o serie de evenimente specifice celor cu sange albastru.

Din start se poate observa ca scriitoarea te transporta cu usurinta in lumea imaginata, in prima parte a romanului, accentul fiind pus mai mult pe conturarea personajelor centrale, evidentiindu-se trasaturile de caracter si principiile ce le calauzesc viata, prezentandu-ni-se, in esenta, suportul motivational al alegerilor ulterioare. Trebuie punctat ca aceasta prima parte este destul de stearpa in actiune predominand o anumita stare de lancezeala, intrigile curtii regesti ocupand locul fruntas si trecand apoi la timp in planul secund pentru a se revigora actiunea si a se oferi un suflu nou atmosferei, una destul de cuminte, cel putin in aceasta parte introductiva. Aceste elemente noi nu sunt nemaintalnite in scrierile de gen, insa au darul de a condimenta la momentul oportun si de a intregi un tablou fantastic construit cu migala prin imbinarea coerenta a cunostintelor de magie, economie si tactica militara cu termeni si dogme religioase credibile.Toate dozele sunt bine cantarite si oferite in portiuni atent masurate, neexagerandu-se niciun moment la vreun capitol, nici in ceea ce priveste descrierile de orice fel si nici in privinta acentului pus pe religie si al rolului acesteia in roman. Cu alte cuvinte, exista cate un pic pentru fiecare gust, prezentele miraculoase impreuna cu portretizarea zeilor specifici zonei, apasa si contureaza tot mai puternic atmosfera supranaturala ce o degaja romanul.

Pe masura ce inaintezi in povestire creste tot mai tare semnul de intrebare referitor la existenta liberului arbitru in viata personajelor, existand dilema unui viitor hotarat intrutotul de catre zeii atotputernici prin urmarirea unor cai misterioase si neintelese de oamenii alesi, nemaifiind nicio cale de abatere sau modificare a acestuia. Desi are parte de unele momente previzibile nu poti sa nu pici in plasa scriitoarei si sa nu continui lectura, neavand cum sa nu te atasezi de eroii pozitivi ai intrigii, atat prin actiunile intreprinse cat si pentru trasaturile de caracter ce le conduc drumul, si nu poti scapa fara sa dezaprobi comportamentul, nepotrivit e putin spus, al celor meniti sa joace rolul personajelor nu prea placute. Iar in ceea ce priveste dialogurile, acestea sunt bine puse la punct constituind unul dintre punctele tari ale povestirii si oferind deseori momente placute.

De remarcat ca, ori am citit eu cu prea mare grija ori lipeala cartii a fost mai mult decat corespunzatoare, insa nu am putut decat sa constat, spre usurarea mea, ca nu mi-au aparut deloc incretituri la cotor aratand ca noua. Si trecand la actiune, cred ca aceasta inlantuire de situatii, personaje si intamplari, amestecandu-se din cand in cand cu ceva ipostaze supranaturale si ingrediente ale magiei negre, alaturi de un stil literar nu foarte incarcat, constituie atuurile succesului acestui roman fantasy ce poate fi o lectura placuta pentru oricine si probabil un bun start inainte de a pune mâna pe cartile fantasy ale lui George R. R. Martin.

13 Comments

  1. Cred ca esti prea bland cu romanul.Mie mi-a placut destul de mult prima jumatate, dupa care am fost dezamagit.Actiunea ia o turnura banala si previzibila.Nimic asemanator cu George RR Martin.Asa ca am decis sa nu mai pierd banii si timpul cu Paladinul sufletelor.
    Am fost insa surprins placut de un alt fantasy de la Tritonic, si anume La inceput a fost intunericul.Are o intriga bine construita, si personaje credibile. Si in plus, o descriere perfecta a unei batalii.Abia astept sa citesc volumul doi.

  2. in mare, da, ar putea fi considerata previzibila de la un punct, totusi nu poti spune ca nu a condimentat cadrul si cu cate un complot sau o incercare de mic asasinat, sau o vraja micuta…

    in principiu, mie introducerea mi s-a parut cam lunga 🙂 si se merita citita pentru a vedea cu adevarat unde sta Martin, care oricum urmareste destinul mai multor case, iar dragonii si alte elemente supranaturale sunt prezenta in numar destul de mare alaturi de lupte la dimensiuni gigantice, intrigi, jafuri… cum spuneam, e la un cu totul alt nivel…

    umbla vorba ca volumul doi, Paladinul Sufletelor ar fi mai bun, acum eu stiu…hmm… mi-ai starnit curiozitatea cu “intunericul”…

  3. Acum o mai imblanzesc si eu. In Blestemul sunt niste personaje dragute. Eroul principal mi-a fost chiar simpatic in neputinta lui .Si inceputul este similar celui din A game of thrones.O mana de provinciali in vizita la curtea regelui.Insa turnura pe care o ia actiunea, cu tot amestecul ala al zeilor, m-a lasat cu buza umflata.De completat fata de recenzia ta, ca actiunea e inspirata din istoria Spaniei, si anume unificarea regatului prin casatoria lui Ferdinand de Aragon cu Isabela de Castilia.Chiar si teritoriile lumii imaginate in roman au corespondente cu Spania, Franta, Portugalia si nordul Africii.Numai ca nordul este inversat cu sudul si viceversa.

    Si da, recomand inca o data La inceput a fost intunericul.Aici actiunea e inspirata din istoria cruciadelor, in special prima dintre ele, si exista destule corespondente cu personaje istorice.

  4. Eu am inteles ca Paladinul e mult mai bun ca Blstemul si de acea l-am si comandat.

  5. Pai atunci astept comentariile voastre 🙂

  6. @Kyo – vad ca nu ai zis nimic de minore si flacaii de 40 de ani (de preferinta cu barba) 🙂

  7. pai in carte nu erau decat doar vreo trei cazuri, cel putin :D…am preferat sa nu insist ca nu am citit si din restul volumelor 🙂

  8. Acum sa vezi cititorii amatori de de picanterii ce or sa sara pe cartea asta 🙂

  9. Da Jeje are perfecta dreptate cu Bakker,chiar am citit cartea aproape pe nerasuflate, si eu astept cu nerabdare volumul doi sa vina prin posta.Cit despre Bujold sa nu uitam ca este o maestra a scrisului iar Paladinu’ este un regal

  10. O carte de nota 4/5 pentru mine. Mi-a placut mult, de la personajul principal anti-erou (in)frant si pana la universul “low-magic”, lipsa de dragoni, elfi, orci sau alte rase stereotipe, ritualul mortii, lipsa de actiune la scara epica (io-te ca se poate sa iasa un fantasy bun fara inclestari hollywoodiene intre magi/armate/zei), folosirea particulelor nobiliare. In schimb am cam strambat din nas la menajeria care il tine in viata pe rege (prea trasa de par) si la romanta dintre Cazaril si Betriz (romanta care nu cade totusi in penibil) dar o pun pe seama faptului ca Bujold e femeie.

    Si o mentiune speciala pentru primul capitol, e o introducere excelenta foarte neobisnuita si diferita de ce am vazut eu pana acum prin romanele fantasy.

  11. Eu am citit deja si Paladinul, si trebuie sa spun n-as putea spune care mi-a placut mai mult. Bujold e o maestra a imaginatiei si personajele ei sunt credibile si pline de viata. Fantasy e lumea ei, aici se simte bine si se vede! In Blestem aveam o printesa, in Paladin avem o eroina trecuta de prima tinerete, avem nebunie care nu e nebunie, avem un guru medieval de sorginte spaniolo-portugheza, avem ambuscade, avem demoni, avem o dragoste tarzie, avem o lume care la multi scriitori de gen ar trena, ar suna cliseistic, dar la ea devine convingatoare. Ista este un personaj fascinant care iti intra in suflet, mai mult decat fiica ei. Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Bujold, sa nu se opreasca!

  12. eu am citit cartea mai mult de nevoie, si altminteri n-as fi pus mana pe ea. inca un fantasy medieval, nu mersi.

    si totusi… am ramas placut surprinsa. dupa cum a zis dan mai sus: a reusit sa transforme chestii care ar fi putut suna cliseistic in lucruri foarte interesante.

    dar probabil n-o sa alerg la volumul 2 prea repede, nu m-a impresionat chiar asa tare.

  13. Pingback: Revista blogurilor, 27 octombrie - 2 noiembrie | bookblog.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu