I Am Legend – de Richard Matheson

Astazi am terminat de parcurs “I Am Legend” de Richard Matheson ( o incepusem de ceva timp, dar cu promotia de la Nemira am pus un pic pauza ) si cred ca e prima oara de la Mieville incoace, cand imi pare rau ca s-a terminat cartea, dorindu-mi mai mult si mai mult…

Ma gindeam sa aduc un pic in discutie alegerea unei coperti cu afisul filmului cu acelasi nume, in care Will Smith joaca rolul principal, insa am observat la timp ca si varianta paperback a ultimei reeditari la “ei”, la publisher-ul Tor Books in octombrie, 2007, are aceeasi coperta, cel mai probabil din motive de marketing. Totusi copyright-ul de pe traducerea noastra de la Rao este pentru anul 1995 cind a fost publicata in forma paperback de publisher-ul Orb Books, cu o alta coperta. Cam ciudat.

Antologia “I Am Legend” cuprinde pe linga povestea cu acelasi nume, scrisa in 1954, alte zece “short stories” si anume : “Buried Talents” (1987), “Prey” (1969), “Witch War” (1951), “Dance of the Dead” (1954), “Dress of White Silk” (1951), “Mad House” (1953), “The Funeral” (1955), “From Shadowed Places” (1960), “Person to Person” (1989). De asemenea, merita mentionat ca pe linga ecranizarea din 2007 cu Will Smith in rolul principal au mai fost doua la numar, una in 1964 sub numele de Last Man on Earth si Omega Man in 1971, cu regretatul si marele actor Charlton Heston.

Despre povestile lui Matheson se considera ca se afla la baza raspandirii si cultivarii viitorului apocaliptic in care bolile incurabile decimeaza omenirea tot el contribuind si la popularizarea termenilor de zombie si vampiri, constituindu-se intr-o adevarat inspiratie pentru multi dintre scriitorii marcanti ai genului Horror, si nu numai. El a mai scris si scenarii pentru seriale din care notabile ar fi renumitul serial The Twilight Zone si Star Trek avand si numeroase ecranizari dupa povestirile sale.

In “I Am Legend“, Robert Neville este unicul supravietuitor sanatos in orasul Los Angeles al unui virus ucigator, restul fiind afectati de boala ce se manifesta sub forma unei nevoi continue de singe. Accentul este pus foarte mult pe trairile interioare ale personajului, regretele pe care le are ca nu a reusit sa-si protejeze familia, si speranta ca pina la urma va intalni o alta persoana neafectata de boala. Noapte de noapte, el este obligat sa se confrunte cu grupurile de vampiri,  sensibili la usturoi, la crucifixe, avand totusi momente de relaxare  pe timpul zilei, cand acestia se  retrag in locurile intunecoase si  intra intr-un somn adanc.

Daca tot se poarta comparatia intre carte si ecranizarea sa, cel putin cea de la momentul de fata cu Will Smith este mult mai slaba si mai lipsita de imaginatie si fond fata de povestea omonima. In principiu, prima parte a filmului in care ni se prezinta personajul ramas singur in intregul oras parca te monteaza un pic si iti incanta mintea pentru cateva cadre, insa continuarea si firul epic, dupa cum spuneam nu au reusit sa cuprinda adevarata esenta si caracterul profund psihologic al povestirii.

Cat, in ceea ce le priveste pe celelalte povestiri cred ca nu exagerez cand spun ca nu am intalnit nici una care sa se asemene intre ele, si, ne prezinta un autor in plin proces de creatie si inspiratie maxima.Eu le consider un regal pentru orice cititor pasionat de horror si suspans fan King ( care a si declarat ca Matheson l-a inspirat foarte mult, lucru pe care ni-l aduce la cunostinta si editura pe coperta cartii ), Straub, Barker, Koontz etc., regasind in ele placerea pentru lectura si multumirea ca poti descoperi si in continuarea antologiei povestiri deosebite. Avem parte de tot felul de situatii neobisnuite si personaje bizare, autorul creionand lumi irezistibile si situatii tensionante, aducand in prim plan vampiri, vrajitoare, vraci africani, papusi posedate de spirite razboinice, patroni de pompe funebre, oameni cu abilitati deosebite etc.

Cartea isi merita toti banii si ma bucur ca cineva de pe la editura s-a gindit sa scoata un paperback si nu un hardcover sa ne tranteasca un pret de sa fugim toti de carte, dupa cum ne-am invatat ca se intampla cu multe din traducerile editurii Rao. Pentru a va lamuri mai mult in privinta cartii, desi probabil multi stiti deja, puteti parcurge recenzia recenta din revista Nautilus a domnului “inginer” ;), prolific traducator, cititor si scriitor de sf, Liviu Radu,  sau cea de pe bookblog a lui Cristi Mitran.

In final, as concluziona ca, pe cat de dezamagitor si banal este filmul, pe atat de plina de suspans si atragatoare este antologia, toate povestirile construite de Matheson, prezente aici, dovedind din plin de ce acesta este considerat unul dintre cei mai mari scriitori de horror.

27 Comments

  1. Traducerea cartii a fost facuta in 1996 sau 1997, dupa volumul de la Orb. Cartea a fost pregatita pentru tipar de subsemnatul, in 1997 (redactata, corectata etc.), dar n-a mai aparut atunci (nu stiu de ce – am plecat de la RAO inainte sa fi aflat raspunsul). Doua dintre povestile din antologie au aparut in FICTIUNI nr.1 / 1998.

  2. cam acum multi ani in urma…si uite asa mai aflam cate un lucru nou:)…
    mmm..cine stie de ce au pastrat-o la “racoare”… poate au considerat ca nu va avea impactul scontat asupra pietei si au preferat sa astepte momentul favorabil… probabil din aceleasi motive financiare au si lansat-o cu afisul cu Will Smith

  3. rectificare: au aparut in Fictiuni 3/1999. Deh, ma lasa memoria.

  4. nu prea m-am lovit de nr 3:)..restu le mai stiu..si din cate vad e vorba de “Person to Person” tradus “Convorbiri particulare”-eu zic ca nu ma insel..si “From Shadowed Places”, ultimele doua povestiri ale antologiei…

  5. Erau multe carti arvunite la RAO pe-atunci. Mult John Brunner, oarece de Spinrad, seria Thomas the Unbeliever a lui Stephen Donaldson, Wolfe cu New Sun (parca primele doua erau deja traduse de sotii Genescu), The Incredible Shrinking Man al lui Matheson (tradusa de Antuza Genescu, am lasat-o in stadiul de “bun de tipar”=BT), o gramada de italieni si francezi (thanks to seniorul Hobana, care-i dadea “la pachet” cu Brunner si Spinrad), Mona Lisa Overdrive a lui Gibson (tot cu BT), Contact-ul lui Sagan (cel tradus de Gheo, care-a aparut pina la urma la Nemira), Manhattan Transfer a lui John E. Stith (tot asa, redactata si cu BT), thriller-ele scrise in colaborare de Kevin Anderson cu Doug Beason, vreo trei titluri de Poul Anderson (“The Shield of Time” era la stadiul de BT)… Pacat ca si-au ucis in fasa (dupa doar 12-15 titluri publicate) initiativa Fahrenheit. Ar fi putut fi o serie faina.

  6. da, alea erau. mi s-au parut cele mai interesante, de-aia le-am ales.

  7. cam da…din cate vad multe nu au mai aparut…daca tot prind la public editiile supercartonate si lucioase la ce sa-si mai bata capul si cu paperback-urile unor autori de sf care probabil nu ar aduce profit prea mare…cert e ca Rao o vad ca o editura profesionista care stie sa-si faca treaba, si dupa ce cumperi un hardcover de la ei esti multumit de starea in care se prezinta, atat vizual cat si din punct de vedere al continutului… nu am auzit de situatii gen “Charles Stross” la nici o editura pina acum:)excluzandu-i desiguri pe cei in cauza 🙂
    in final cititorii romani sunt cei care pierd in situatiile in care fie se bulibaseste o traducere fie este lasata balta…

    da au fost doua alegeri bune, cel putin ultima, in care telefonul suna obsedant in mintea personajului este deosebita avand de toate, de la elemente de suspans, sci-fi pina la prezente demonice …Prey a mai creat destule furori in afara…probabil Chucky, papusa criminala, pe aici isi are originile:)

  8. din ce-am pomenit mai sus, au aparut doar cartile lui Brunner si unul dintre thrillerele Beason/Anderson.
    cit despre profesionismul celor de la RAO… mai e de discutat. vezi de pilda traducerea de la The Traveller a lui TwelveHawks sau cum l-o fi chemind. jaleeeeee! concluzia: we all make mistakes 🙂
    eu zic ca situatia din cazul Stross e un act de curaj, de recunoastere a propriei erori. altminteri, au mai fost cazuri de carti retrase de pe piata. stiai, de pilda, ca Fairia lui Gheo a aparut intii la Pygmalion si a fost retrasa de pe piata fiindca era un dezastru ca redactare si tipografie? iar in cazul respectiv, retragerea s-a facut doar dupa ce Gheo i-a amenintat ca-i da in judecata, altfel ei ar fi vindut-o bine mersi, asa cum era.

  9. nu, chiar nu aveam idee:))da, John Twelve Hawks il cheama…tin minte ca mi s-a parut interesanta la momentul respectiv cand le navigam sectiunea de noutati dar pretul era preetyy high…
    vad ca a ajuns la Polirom, Fairia si e stoc epuizat:)

  10. din Fairia cre’ ca am io un exemplar pe undeva.

  11. e la reduceri?:))glumesc…o sa “scormonesc” zilele astea prin librarii sau anticariatele din zona

  12. era la oferta de 1 euro, parca. da’ sigur e in libraria vara-mii.

  13. Exista si la Carturesti nu demult, pe un perete din dreapta, prima camera.

  14. :)in IASI? nu ai specificat orasul:)

  15. Cu filmele m-am cam lecuit… Ultimul care a fost ok, “Children of Men”.
    Ca Will Smith a jucat bine, sint de acord, cu precizarea ca a jucat bine pentru nivelul si stilul lui. Altii si cand dorm, exprima mai multe decat ce a jucat el… In rest, e un tip simpatic. Desi overall filmul nu a fost rau si a avut cateva momente bune in prima parte, cam asta e maximum ce poate da Hollywood-ul la ora asta (cu execeptiile Ridley Scott si D. Fincher).
    So, nu va asteptati ca USA boys sa produca prea curind un fiml bun, dupa o carte buna (sau un film bun in general). Yep, Matheson e foarte bun in forma scrisa, infinit mai bun decat filmul (surpriza pentru cei care au crezut ca filmul e bun!). Si apoi avem si alte cateva povestiri, nu doar “aia cu Will Smith” 🙂 . Cu parere de rau trebuie sa remarc inca odata ca trendul asta usurel, “consumeristic”, s-a extins si asupra autorilor americani, cu mici exceptii, prezentul apartinind canadienilor si britanicilor.
    Legat de RAO as fi curios de motivele ce iau determinat sa lase balta colectia respectiva… O mentiune speciala pentru “Cantica pentru Leibowitz”, una din cele mai bune carti ever.

  16. motivul e cel clasic: n-au fost incasari pe masura asteptarilor. si nici destula incapatinare sau pasiune, se pare.

  17. Cred ca ar fi nevoie de un om cum este MDP la RAO.

  18. la Rao, imi place ca nu s-au oprit totusi din a-l traduce pe Koontz, chiar daca la Barker din Cabal au scos doar primul volum…
    si pt cei interesati de Koontz la editura Lider i-au mai aparut 2 romane acum vreo 3-4 ani si cred ca se mai gasesc pe piata…
    “Nimic nu e intamplator”… si “La un pas de Paradis”

  19. @voicu: nu de editori duc lipsa cei de la rao (i-au avut pe ghidoveanu, bugariu si, cu voia dumneavoastra, pe subsemnatul), ci de vointa din partea factorilor de decizie.

  20. In 2005-2006 a fost si colectia Galeria Fantastica de la Leda/Corint, au apucat sa scoata vreo 18 carti pana sa moara colectia. Am prins luna trecuta o oferta buna si am ajuns acasa cu vreo duzina de carti din colectie. Pe langa alea stiute si rastiute de toata lumea (Wells, Vogt, Lovecraft) mai contine si niste proza fantastica, scrisa pe la 1900-1920 si care se invecineaza cu pulp-ul, pulp care se intampla sa ma atraga.

    Legat de film, Will Smith e la al treilea film pe care il strica (bine, nu le strica el, le strica Hollywood-ul) dupa I Am Robot si Hancock. Cui i-a placut I Am Legend (cartea nu filmul) sa faca rost de graphic novel-ul cu acelasi nume. Are vreo 250 pagini, e alb-negru si e excelent, bate filmul cu mainile legate la spate. Bag si stereotipul “vi-l recomand cu caldura”.

    Si … Vivat paperback-urile!

  21. am si eu vreo doua de la Leda pe acasa si aveam in plan sa mai iau de Wells si inca cineva, dar nu mi-a permis pe moment bugetul…

    Hancock a fost o varza cum nu am mai vazut demult, merita “zmeure” peste “zmeure”…

    nu stiam de comic book…ma gindeam sa mai scriu si despre ele, chiar daca la noi nu au prins si sunt destul de greu de procurat, in original cel putin, ..pe alte cai e foarte easy:) nu ca as incuraja vreo ceva, dar cand nu ai alternative…

    update: hahaha…ironia sortii…tocmai ce am descoperit pe hard un TPB de la comicul “I am legend” 🙂 singurul de altfel 🙂 daca era de la IDW ce ziceai tuh atunci asta e…din 2003, de Steve Niles ,cel cu 30 Days of Night…

  22. 🙂 Tot pe hard si aici, daca ar fi sa cumpar comic-uri – numai cu bd-urile frantuzesti pe care le-as vrea as umple o bibilioteca – mi se evapora bugetul pentru carti.

    Ala-i, IDW, Steve Niles, cu un Neville ce aduce cu Aaron Eckhart. Am cam strambat din nas cand am vazut ca e alb-negru (cu cateva exceptii, in mare parte manga, am alergie la alb-negru) dar m-a prins repede. Inca n-am citit cartea, la mine e ca in bancul cu “Vezi ca s-a scris si o carte dupa graphic novel-ul facut dupa film”.

  23. :))…hmm..cu franceza nu stau grozav, dar mai prind cat de cit..si din cate am vazut au aparut o groaza de chestii interesante la ei…

    eu sunt mai mult cu cele de pe ocean, de la Darkhorse, reeditarea lui Conan e superba, tot ce tine de Hellboy, seria BPRD a acelui Mignola, Criminal Macabre e un festin pt ochi, IDW cu 30 Days of night plus Wormwood a lui Ben Tenplesmith care e genial by the way, Avatar, axat mai mult pe chestii cu zombie si in general mult singe si gore, si Image mai are chestii interesante, Strange girl, Fear Agent, Walking dead care a rupt gura targului Archaia Studios au de asemenea niste publicatii interesante in seria Artesia, Okko etc.

    in general nu ma omor dupa chestii de la Marvel, si DC cu multi supereroi, insa am gasit si unele interesante si la ei…

    si manga e alta povestii, serii ca Berserk– ongoing, Battle Angel Alita, Akira, Claymore ( zic ce-mi mai amintesc) m-au atras total in lumea asta…
    sa nu ajung si la anime-uri ca ne lungim pina maine:)…

  24. Da francezii scot o sumedenie de bd-uri remarcabile, scornesc niste scenarii diferite de restul lumii si au niste desenatori care ii pot invata oricand meserie pe americani. E adevarat ca piata bd-urilor fiind una mare scot si multe porcarii dar la fel fac si americanii. Buba la ei e ca pot trece si cativa ani intre doua volume dintr-o serie, si daca tii cont si de faptul ca de multe ori scenaristul este si desenatorul seriei iar volumele la ei au cel putin 46 planse te apuca plansul. Americanii n-au problema asta, la ei volumasele de 20-24 pagini ies lunar, pe banda rulanta. Okko e frantuzeasca la origine, in Franta s-a ajuns la volumul 4 din 10 planuite (pana acum intr-un ritm de 1 volum/an 🙁 ), in SUA cele 4 volume s-au transformat in 8 mai subtirele.

    *ridica mana* Inca un fan Hellboy, BPRD si Conan aici. Interesant ca mentionezi si Artesia, seria asta a trecut cam neobservata. Mi-a placut si mie, s-a muncit serios la istoria lumii si la mitologie. Dar fara Sin City? Fara Transmetropolitan, V for Vendetta sau Watchmen??!!?? 🙂

    Interesul meu pentru supereroii clasici de la Marvel si DC e zero dar am apreciat serii cu supereroi precum Astro City sau Rising Stars. Manga nu prea gust dar pot sa jur oricand pe Akira, Nausicaa, Lone Wolf and Cub, Blade of the Immortal si inca vreo doua serii.

  25. asa..uitasem de Lone wolf…aproape terminasem manga ,dar nu stiu din ce motiv m-am oprit, filmele le-am vazut pe toate, acum am trecut la Zatoichi care e la fel de fantastic si hipnotizant, multe filme plus un serial la el, fantastic de-a dreptul…

    Si blade of imm o incepusem, dar e si ongoing din cate stiu,daca nu s-a terminat intre timp si tot asa am abandonat-o partial, nu ca nu mi-ar fi placut…

    Sincer de Sin city nu auzisem pina la film, si am vreo 6 ani de cand ma invart prin zona asta de comics, de cand s-a “dat” drumul la internet…si daca am vazut filmul nu am intrat si in ele…
    Transm. e pe undeva, stiam ca e laudat dar nu am avut cind sa-l parcurg, cu V la fel ca in cazul Sin city iar WatchM probabil l-am considerat o serie “clasica” cu supereroi si nu mi-a trezit interesul..

    la francezi recent am dat de Moebius, din cate am vazut un Icon al industriei de profil la ei…

    Artesia aduce un pic cu Berserk si cu saga lui Martin “Gheata si Foc” si cred ca ma atrag genul asta de povesti..

    uite ca si la ei se poate sa le mai fragmenteze referitor la Okko:)

  26. Am incercat si eu niste Moebius, mai exact L’Incal dar nu mi-a placut absurditatea scenariului. Vezi ca pe la inceputul carierei a publicat sub numele de Jean Giraud; sub numele asta a desenat cap-coada seria western culta Blueberry. Primele 5-10 volume sunt desenate oribil (seria a inceput in ’65) dar incet incet se transforma in talentatul Moebius pe care il stii tu.

  27. Si daca ai pomenit de Martin incearce The Hedge Knight, adaptare dupa o povestire cu acelasi nume a lui Martin. E o mini-serie de 6 numere in care actiunea se petrece in universul Gheata si Foc dar cu cateva zeci de ani inainte de evenimentele din carti. E perfecta, de la scenariu si dialoguri pana la grafica.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu