The Etched City – KJ Bishop

Nu mai stiu pe unde am vazut, si cine a zis, ca Etched City poate fi comparata, in sensul bun evident, cu lumea Bas-Lag creata de Mieville in trilogia sa. Dupa ce am citit din romanele ambilor scriitori pot spune cu certitudine ca KJ Bishop mai are mult de lucru pina sa-l ajunga  macar, daramite sa-l mai si depaseasca pe China Mieville.( update…de fapt era scris pe coperta cartii ca va fi pe placul cititorilor lui Mieville, printre altii, insa fiind fascinat de desenul de pe ea, care, apropos, are legatura cu continutul, nu am mai dat atentie prea mare si textului; afirmatia fiind facuta de o revista nominalizata la “World Fantasy Award”, in 2007 si 2008, Electricvelocipede).

Daca studiezi backside-ul copertii tritonice, observi ca autoarea a luat doua premii, William L. Crawford Fantasy Award in 2004, premiu ce se ofera scriitorilor cu cel mai bun debut in SUA, in arealul fantasy, carti ce trebuie sa fi fost publicate intr-o perioada de 18 luni precedente, printre castigatorii recenti fiind si Joe Hill (in 2006 – fiul marelui Stephen King)…restul castigatorilor nu mi-au spus mare lucru spre rusinea mea, si a mai insfacat premiul Ditmar, ce se ofera pe taram australian, la categoria cel mai bun roman in anul 2004.

Primele 40 si ceva de pagini mi-au lasat o impresie de anost,  accentul punandu-se pe descrierea lumii si a intalnirii dintre cele doua personaje principale ale romanului, el, Gwynn un mercenar nordic nemilos, si ea, Raule, cadru medical, ambii colegi de arme in tabara ce a pierdut revolutia recenta din Tinutul de Arama. Si, desi razboiul s-a sfarsit de trei ani de zile, acestia inca mai sunt urmariti de contingente ale Armatei Eroilor, invingatorii razboiului. Drumul ii poarta in orasul Ashamoil, unde se va desfasura si cea mai mare parte a actiunii, si unde fiecare isi gaseste o slujba. Gwynn este primit in Societatea Evantaiul de Corn, ce era de fapt o organizatie de protectie a intereselor si afacerilor unui ‘baron local’ ( ca tot e la moda sa-i numim asa ), iar Raule razbate greu, si isi gaseste un post de doctorita la un spital bisericesc in Cartierul Lamailor.

Sincer sa fiu ma asteptam la o alta evolutie a situatiei, si in mod cert la un alt tip de roman, Etched City fiind considerat un roman dark fantasy. Din pacate, asteptarile nu mi-au fost indeplinite si a trebuit sa constat ca intradevar, autoare scrie, probabil bine si corect englezeste, si isi construieste cu grija si atentie frazele si situatiile conflictuale, lucru pentru care a si fost apreciata de ceilalti autori si critici, insa pentru un cititor e destul de frustrant sa-si doreasca mai mult de la o carte, si dupa ce a terminat-o de parcurs, sa nu fi fost macar odata entuziasmat sau macar atras de intriga povestiii. Acel catalizator al imaginatiei care ne impinge sa continuam cititul, cu o foame de intamplari si personaje noi, de lumi miraculoase si elemente supranaturale, a lipsit total in cazul meu, ceea ce m-a impins mai departe a fost dorinta de a nu abandona, dupa ce, deja citisem o parte consistenta a romanului, si poate, un strop de speranta ca ma voi trezi atras in viltoarea lumii fantastice imaginate de autoare.

Cu parere de rau o spun, insa, nu m-am putut atasa de nici unul dintre cele doua personaje principale, mai ales ca ma cam si lasa rece speculatiile referitoare la Divinitate si abordarea unor subiecte cu tenta filozofica. Prefer o actiunea bine inchegata, personaje vii si puternice, alaturi de care sa te transporti cu usurinta in lumea descrisa, sa devii o parte constienta a ei, coerenta intamplarilor si a situatiilor descrise ocupand si ea un rol important in a asigura o lectura placuta si atragatoare pentru minte. Nu am observat erori gramaticale, dar de vreo 3 ori s-a uitat traducerea pronumelor cu sens in limba noastra, gen “Colonelul Bright” in original, tradus “Colonelul Stralucire”. Nu sunt deranjante, desi ar fi fost mai utila o nota de subsol cu traducerea, in momentul introducerii personajului, si sa se fi mers pe mana versiunii englezesti.

Pentru cine nu a mai citit alta carte fantasy, romanul de fata poate deveni o lectura destul de agreabila, insa nu cred ca va satisface “nici pe o masea” un pasionat de sci-fi cu “state” vechi. Nu spun ca este o carte rea, din moment ce a si castigat  premii, inseamna ca se merita a fi cumparata, si este laudabila initiativa Editurii Tritonic de a traduce carti publicate dupa 2000, aducand si noutati in peisajul traducerilor literare. Ei bine, daca ei au pus bazele acestui curent, acum citiva ani, ( si acum au mai scazut din motoare, din varii motive) se pare ca si celelalte edituri s-au pus pe treaba si ne “lovesc” cu autori din ce in ce mai proaspeti si romane de data recenta, foarte apreciate in strainatate. Ne aflam pe drumul cel bun.

25 Comments

  1. Very nice!

  2. hai, nu va sfiiti..sariti cu bomboanele sau “betzele” , fiecare dupa cum considera…:P

  3. ..cam la fel am gandit si eu, cand am citit cartea. Ceva exista, dar cand sa crezi c-o sa inceapa, incepe sa se termine. Asa ca mi se pare bine zis, ce-ai zis.

  4. Un “Desperado” cuminte,scris in buna si sfinta cale de mijloc,care respecta toate canoanele.Bine scris,din clipa in care l-am delimitat de sf chiar m-ia placut.Recomandabil si cardiacilor!

  5. A fost odata ca niciodata…. si doar atit.

  6. eu am tot vrut s-o citesc… pana am descoperit ca nu imi mai gasesc cartea. asa ca am renuntat pentru moment, pana apare din nou sau gasesc o editie in engleza.

  7. eu zic sa nu te grabesti ;)…

  8. Hopa s-a pornit masinaria de recenzii.

    “Colonelul Stralucire” 🙁 E trist cand vezi asa ceva, obsesia dusa pana la penibil de a traduce numele proprii in romaneste. La fel de deranjant e cand in cadrul unei serii se schimba traducatorul iar personajele incep sa isi schimbe numele de la un volum la altul. Mai mult nu comentez ca n-am citit-o dar as vrea sa stiu pentru ce carte e urmatoarea recenzie.

  9. am “intrat” in Povestiri Incredibile ,de la Nemira, vol 2…zilele astea o termin:-)

  10. Si tu esti cu “vechiturile” … Si eu ma lupt sa termin ce s-a publicat prin 2006-2007, de ce a iesit in 2008 nu prea m-am atins.

  11. @ygg-Pacat,pierzi carti foarte bune iar ca bonus se termina si seria lui Farmer.

  12. Nu e chiar o masinarie, mai degraba o caruta. Daca o sa avem in medie o recenzie pe saptamana, ar fi ok in opinia mea, avand in vedere ca respectivele volume mai trebuie si citite…
    Oricum, citim pentru ca ne place sa citim, nu pentru ca ne place sa ne dam balene in recenzii 😀

  13. din cite mai tin eu minte, numele persoanjelor din “Orasul gravat” au mai toate o semnificatie (cel putin in gasca aia, nu ma refer la Raule sau Gwynn), sint un fel de porecle, nu este doar un singur personaj al carui nume este tradus. actiunea se desfasoara in Ashamoil, un oras aiurea, nu in America, deci si pentru cititorul american colonelul Bright este tot colonelul Stralucire (e drept, se putea alege si varianta Luciu…)

  14. inca ceva: cartea a mai fost nominalizata la World Fantasy, Aurealis, International Horror Guild (first novel), a iesit pe locul 4 la Locus (first novel) in 2004, iar Kirsten Bishop a fost nominalizata de doua ori (atit cit au permis conditiile de eligibilitate) la Campbell New Writer, in 2005 si 2006.

  15. Poti sa incarci in caruta si recenzii la carti citite mai demult.

    @Voicunike
    Am un mic stoc cu ce a iesit in 2008 dar pentru moment incerc sa nu ma ating de ele, vreau mai intai sa imi dau “restantele” pe anii din urma. 🙂

  16. @michael

    tocmai, eu nu am afirmat niciodata ca scriitoarea nu are valoare, ci dimpotriva…totusi, daca ar fi fost o simpla povestire, si nu un intreg roman, poate ar fi fost mai ok…arunca prea multe fire si la sfarsit nu se strange nici o papiota si ca cititor nu prea iti pica bine…
    pentru mine conteaza foarte mult povestea la un roman, si dupa ce termini cartea lui Bishop si faci o scurta recapitulare observi ca e de o sterilitate debordanta…
    si cum am mai zis, apreciez eforturile editurilor de a ne aduce intr-un timp asa de scurt, de la publicarea lor “afara”, romane de talie internationala…pina la urma suntem individualitati diferite, fiecare cu propria sa gama de valori si idealuri, e normal ca unii sa digereze mai usor anumite situatii si intamplari,altii nu…

    si,ideea era ca in loc de Stralucire in anumite momente era “Bright”, so..oricum am lua-o tot scapare e 😛
    (Capitanul Luciu…mmm…merge :-))

  17. kyodnb: aia cu nominalizarile au fost doar o completare…
    si da, ai dreptate, “bright” e o scapare. pe care mi-o asum (presupun ca e vorba despre editia care a aparut in librarii, nu de cea de la lansare). in rest, cum zici si tu, fiecare cu setul lui de valori. pe mine ma bucura niste lucruri intr-o carte, pe tine altele. important e, in domeniul editorial, ca intersectia celor doua multimi (bucuriile editorului si bucuriile cititorului) sa fie cit mai mare.

  18. @michael – off topic – nu stiu daca ai vazut chestia asta ( http://cititorsf.wordpress.com/2008/08/05/scuze-si-analiza-unui-eventual-esec/ ), am postat-o cam pe cand ai disparut din peisajul virtual…

  19. acum nu trebuie sa ne simtim cu musca pe caciula ca nu e cazu`…doua-trei, mici greseli la o carte nu e un capat de tara..si poate si controversele contribuie la vanzarea unei carti, fiecare cu punctul lui de vedere… trezesc astfel si curiozitatea tertelor persoane care se hotarasc sa o cumpere sa vada ce si cum, cu proprii lor ochi…

  20. Ce idee, sa traduci numele! bine ca nu traduc si virgulele! Pe de alta parte e bine de mine , sint aproape la zi cu sf-oaiele.

  21. aspoiu: am vazut chestia aia cind m-am intors. ce sa zic? sa fim noi sanatosi…
    kyondb: ba ma simt. trei scapari de-asta sint trei scapari. si nu e vorba doar de vreo litera… e chiar nasol. sa dea domnu sa caute si altii cartea lui kirsten… poate o sa le placa, poate nu… presupun ca nici grrmartin nu are doar adepti… or fi si de-aia care au capotat dupa prima suta de pagini, rataciti in miile de personaje… si cantonati doar in ala a facut, ala a zis, ala s-a miscat…
    bebe: am dat un motiv pentru care numele pot fi traduse. pentru traducerea virgulelor nu gasesc nici un motiv. dar vorbim despre asta doar ca “sa ne ridem”, nu?

  22. grrmartin, la momenul de fata ma cam calca un pic pe bataturi:)…deja ma simt ca in “Tanar si NelinistiT”…acus e viu un personaj, maiine deja e istorie…si daca as sta sa fac comparatii, au fost carti in pagini mai putine care m-au impresionat mai mult decat saga lui martin…
    si plus ca, inca, nu ne putem lauda cu prea multe traduceri ale autorilor de fantasy, pt ca o mare parte a publicului sa poata face o diferenta…

  23. Foarte bun blog aveti aici, felicitari 🙂
    Si multumesc pentru vizita si complimente.

    Mie personal imi place George R.R. Martin si chiar daca intr-adevar mor personaje pe capete imi place ca autorul nu menajeaza pe nimeni (sau aproape pe nimeni). Totusi imi place un pic mai mult Robert Jordan, iar acum citesc “The Name of the Wind” de Patrick Rothfuss care este captivanta.

  24. Sa citesc Roata Timpului a lui Robert Jordan e unul dintre lucrurile prostesti pe care continui sa le fac; de fumat m-am lasat. Sa-ti placa mai mult Robert Jordan decat GRR Martin – pina la urma, pot intelege, suntem oameni – insa, obiectivi fiind, putem spune ca sunt incomparabili: unul scrie bine, celalalt scrie prostesc. Cel care scrie bine e GRR Martin.

  25. @Mike-RECUNOSC ! {reduceam la absurd}
    “daca ar fi fost o simpla povestire…”:poate de aceea imi place mai mult proza scurta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu