Scuze si analiza unui… eventual esec.

Dupa ce o sursa total neoficiala mi-a deschis un pic ochii, am decis sa prezint scuze lui Michael Haulica pentru un post anterior (ala cu strigaturi). Am aflat ca “Guru” a  avut la Tritonic planuri foarte ambitioase in privinta editarii de SF si Fantasy. Se pare totusi ca lucrurile nu au mers asa cum s-a dorit, succesul s-a lasat asteptat, Michael nu mai e la Tritonic, calitatea actului editorial, in ciuda unor titluri bune, a scazut foarte puternic, culminand cu retragerea de pe piata a unui volum, etc… Lucrurile stateau mult mai bine cand “Guru” era acolo… Nu era perfect, dar era mai bine. Michael Haulica, te rog accepta scuzele mele!

In privinta planurilor, autorii vizati erau destul de multi si foarte interesanti.

Mai intai cei pe care ai stim: China Mieville, Ken Macleod, Richard Morgan, Brandon Sanderson, Geoff Ryman, Roger Zalazny, Lois McMaster Bujold, Neil Gaiman, M John Harrison, Charles Stross, Steven Erikson.

Ce ar urma probabil: Chris Moriarty, Tobias Buckell (chiar el!);   posibil: Robert J Sawyer, Ian McDonald, Naomi Novik, Greg Bear, Bruce Stirling.

De ce eventual esec? Pai e clar pentru toata lumea ca evolutia nu s-a deplasat spre zona “roz”. As putea spune ca acest an, cu exceptiile “Carbon Modificat” si Zelazny, colectia SFFH (fosta fiction.ro?!) a fost un “total letdown”, datorita problemelor redactionale. Din pacate, problemele incepurilor, cel putin cele de natura comerciala, sint imputabile tot lui Michael. Asa cum a spus-o intr-un comentariu, s-a publicat in ordinea in care s-au semnat contractele, si dupa cum s-au finalizat traducerile. Nu cred ca asta e abordarea cea mai buna pentru o colectie la start. Cred ca mai intai trebuia cladida o fundatie cu titluri si autori conoscuti, fie ele chiar un pic mai vechi, dupa care poti introduce autori mai putin cunoscuti publicului roman, cititorii avand oarecum garantia unei selectii riguroase si fiind astfel dispusi sa ofere incredere editorului.

A existat la un moment dat in site numit www.fiction.ro, care a creat pentru destul de mult timp senzatia de, hai sa zicem nepasare. Dupa cum se prezenta acum un an, ai fi zis ca Tritonic nu mai exista de ceva vreme… Activitatile promotionale s-au mutat pe un blog, unde, in mod constant, Bogdan Hrib se plangea de tirajele mici, vanzarile mici , mai orice amator de SF care comenta oarece era in mod constant contrat pe motiv ca cititorii de SF&F sint o minoritate mult prea subtirica… Oricum, chestii enervante.

Ca si probleme de detaliu o sa ma limitez la cateva exemple:

China Mieville – a fost un succes nu datorita faptului ca romanii il asteptau pe acest autor cu limba scoasa, ci datorita unei promovari decente, unor coperti foarte faine, datorita faptului ca s-a publicat o trilogie (daca nu v-ati prins inca, cititorii prefera seriile, in special trilogiile) si intervalului intre publicarea volumelor a fost decent de scurt.

Ken Macleod – desi este in galeria consacratilor, ati ales un volum mediocru (da, mai sint si din astea chiar si la consacrati), o coperta oribila, promovare slaba, recenziile au fost in general negative sau deloc; deci nu ma astept sa mai vad vre-un titlu de Macleod publicat de Tritonic, ca de, “nu prinde”. De ce nu ati inceput o serie din alea cunoscute si recunoscute, sau de ce nu ati luat macar , sa zicem, “Learning the World” daca tot ati vrut un stand-alone? Probabil nu o sa aflam niciodata…

Charles Stross – pe asta saracu’ l-ati distrus complet: traducere de kk, probabil fara redactor, coperta e total pe linga… retrasa. Definitiv ?!

Nu ma mir ca pentru aceasta editura, acest segment a devenit neinteresant. Asa ca nu va mai mirati nici voi de ce asteptam de mai mult de un an sa apara “Paladinul Sufletelor”, iar de la Vorkosigan luati-va adio. Lista de “morti” sigur nu se opreste aici. Desi Bogdan Hrib se tot “da” pe la tot felul de conventii, premieri si meeting-uri cu tenta SF&F, se pare ca omul nu prea intelege ca pe linga partea sociala si hobistica, exista si o latura afaceristica, pur comerciala in orice editura care cauta succesul financiar si numai. Potentialii cititori romani nu vor cumpara o carte doar pentru ca i-a placut editorului sau pentru ca autorul e cunoscut, prietenos ori la moda “afara”. Pune-i o coperta nasoala/banala, scris pe fond gri, traducere cosmareasca, tine-o la umbra, si o sa vezi ca degeaba a luat “Pulitzer”. Insa daca lucrurile se fac cu cap si potentialul exista, cum a fost cazul cu Mieville, succesul vine. Chiar daca volumul respectiv nu place in mod deosebit editorului.

O sa observati o redirectionare spre cartea asa zis comerciala, roman politist, thriller etc. Asta insa nu garanteaza succesul daca o sa procedati in acelasi mod. Si SF-ul poate fi comercial, daca este publicat cu cap, vezi concurenta pe acest segment.

Vremea managerilor poeti/scriitori a cam trecut… Parerea mea…

Lui Michael ii pot reprosa doar doua lucruri: faptul ca nu a avut taria de a NU publica in ordinea sosirii contractelor sau traducerilor (poate lipsa unui plan adevarat?), si unele alegeri ciudate pentru etapa respectiva. Insa cand erai acolo aveam sperante, puteam avea un dialog (imi place sa cred). Acum sperantele au cam sucombat, iar acolo au ramas doar zidul si “Blestemul…”…

PS. Un alt editor mi-a spus acum cateva saptamani ceva de genul : “As putea sa public seria X daca as vrea dar nu vreau ca nu-mi place cum scrie autorul respectiv…”, desi seria are cateva HUGO si Nebula in ea si se vinde FOARTE BINE in toata lumea. Io nu pricep mah, chiar nu pricep !!!

49 Comments

  1. in privinta chestiei cu premiile si vanzarile… e cu dus si-ntors. un exemplu tot de la tritonic: anita blake se vinde in draci pe afara, dar la noi n-a prins. si, din cate stiu, nici zelazny n-a avut super vanzari, dintre astia super premiati si cunoscuti.

    dupa parerea mea problema cu redactarea la tritonic e tot o consecinta a plecarii lui mike: nu stiu cine din editura ar putea acum sa ii explice unui incepator ce trebuie sa faca. mike a avut grija de chestia asta si se pare ca s-a simtit…

    oarecum offtopic: o carte de r.j. sawyer o sa apara in curand la alta editura; nu stiu daca asta inseamna ca sigur n-o sa mai apara nimic de-al lui la tritonic.

  2. Anita Blake chiar nu intra deloc in preocuparile mele, iar despre Zelazny am auzit ca totusi se vinde peste medie. Daca te referi la ce am scris in PS., un volum din respectiva serie s-a publicat acum ceva ani si tirajul a fost epuizat rapid. Nu stiu de ce nu a fost continuata seria…
    Sawyer a fost “transat” intre mai multe edituri, inclusiv Nemira si Bastion, asa cum am zis posibil Tritonic (erau in discutii).
    Exemplu de subiectivism – personal prea nu-mi place cum scrie Zelazny, iar Lordul Luminii mi s-a parut un mare ghiveci mitologic.

  3. subiectivismul e de la sine inteles… mie zelazny mi se pare genial si 90% din cartile pe care le-ai mentionat tu aici ma lasa rece 🙂 dar editurii nu-i pasa de mine sau de tine, ci de niste mii de cititori.

    cu privire la seria aia… nu cunosc. in definitiv fiecare editor e liber sa faca ce vrea cu banii si munca lui. si daca refuza sa publice ceva ce s-ar putea vinde bine, el pierde o sursa potentiala de venit.

    (offtopic: chiar nu iti place alte tema de wordpress? mai prietenoasa pentru ochi?)

  4. Chiar nu m-am gandit la faza cu tema. Mie mi se pare ok asta, fara prea mult alb. Da-mi un exemplu de tema prietenoasa…

  5. Desi Nemira ramine editura mea de suflet,am adoptat Tritonic-ul inca de la aparitie prin vestita serie a lui Mieville iar prin faptul ca au avut ambitia sa publice carti aparute numai dupa anul 2000 si autori inca necunoscuti la noi ii apreciez foarte mult.
    Imi place ca ai sintetizat foarte bine situatia si vin cu o completare,relansarea editurii Nemira nu ar fi avut atit de repede loc daca nu era editura Tritonic,oricum plecarea lui Mike a fost o lovitura care a provocat un mic tsunami pe tarmurile noastre ale fanilor SF.
    Pentru ca esti prietenul meu tin sa te informez ca la Tritonic vor aparea si Hal Duncan,Peter Straub,Elizabeth Moon si altii,dar si carti scrise de autori romani care tie nu-ti plac.
    Cit despre serii ce sa mai zic? asteptam si cite un an sau doi sa apara o carte iar singura scuza care ni-se arunca in fata este lipsa traducatorilor sau proasta redactare.
    Hai sa fim buni si sa le acordam a doua sansa poate lucrurile vor evolua diferit si sa speram ca au “furat”meserie de la Guru ca lucrurile sa iasa bine.

  6. Nu stiu daca ai observat, insa nu prea ma omor cu Fantasy, asa ca cei doi meseriasi, Duncan & Straub ma cam lasa rece, plus ca diferenta de timp intre momentul anuntului si aparitia efectiva a cartilor la Tritonic se masoara deja in ani. Cat despre Elizabeth Moon stiu ca o sa apara la Millenium Press “Speed of Dark”. Eu as fi luat si “Remnant Population” dar ma rog, e bine si asa.
    Ai perfecta dreptate in legatura cu relansarea Nemirei, de fapt a colectiei Nautilus; s-a creat un fel de sinergie pe care MDP a stiut sa o exploateze si sa o dezvolte, in contrast cu balbele de la Tritonic, ce au culminat cu retreagerea lui Stross. Daca Michael a plecat din cauza ca nu avea putere de decizie, bine a facut. Intre Nemira si Tritonic exista o imensa diferenta a nivelului de profesionalism aplicat actului editorial, diferenta dusa la extrem dupa plecarea lui Mike, total scapata de sub control dupa ce Hrib a plecat in turneu de promovare, lasand caruta fara bici (nu ca ar fi mers extraordinar cu el la carma). Cel putin asa se vede din exterior…
    Problema mea cu autorii romani e ca majoritatea bat in Fantasy si nu reusesc sa ma prinda nici cum, mai ales de cand am acces cam la tot ce s-a publicat in limba engleza. Insa pot trai cu aceasta pierdere (mai bine asa decat invers). Insa mi-am propus sa incerc America One pentru ca este foarte controversata 🙂

  7. nu stiu e teme sunt disponibile pe wordpress.com, dar din partea mea poate sa arate oricum, numai sa nu mai aiba scris deschis la culoare pe fundal inchis, pentru ca sincer incep sa vad in ceata daca ma uit un minut la ea…

    ca sa revenim la subiect, eu citesc ‘heart shaped box’ (‘cutia cu fantome’) acum (da, da, e horror nu sf) si ma asteptam la o redactare dezastruoasa… dar nu e asa. surprinzator. in schimb stross… n-am cumparat cartea, dar am citit exemple la altii. jaleeeeee rau de tot. nu stiu cine a tradus-o, dar omul ala nu stia engleza, iar redactorul a fusarit-o (sau nu a existat deloc).

  8. …si nu stiu cum am reusit sa scriu ‘wor’ in loc de ‘Jen’ acolo…

  9. Eu as vrea sa ii vad fie terminand toate seriile incepute inainte sa se apuce de serii noi fie incepand o serie noua numai dupa ce termina una veche. Si s-au intins mai mult decat le e plapuma cu contractul pentru Malazan, ce sperante sa am sa vad terminata o serie de 8 volume cand ei au probleme serioase cu finalizarea duologiilor si trilogiilor? La faza asta Nemira a fost mai desteapta (intentionat sau nu?) si a publicat toate cartile intr-o singura colectie de 60+ carti, toate cu acelasi format de coperta, unde nu e imediat evident daca o serie e sau nu abandonata (vezi “Initiatul” lui Kurtz si “Negurile” si “Sanctuarul” lui Bradley – astea sper sa ramana nefinalizate) si poate oricand sa spuna “nu continuam seria pentru ca s-a vandut sub asteptari dar luati de aici alte 10 carti din aceeasi colectie”. La Tritonic nu tine figura asta, fiecare serie e cu copertile ei, se detaseaza de celelalte si daca se prelungeste prea mult publicarea urmatorului volum din serie pun cititorii mana pe coase si topoare.

    Tritonic are mana buna la serii (mai putin Anita Blake) dar cand e vorba de one-shot-uri face alegeri proaste (Bishop, MacLeod, VanderMeer, Harrison, Robinson). “Viriconium” de exemplu … prima povestire a fost OK dar dupa 20 de pagini din a doua mi s-a scurtcircuitat creierul de la atata – pardon de expresie – labareala intelectuala de o densitate care a facut sa imi piara cheful de a termina vreodata cartea. O fi avut cartea succes la critici in afara dar in Romania nu te baza pe critici sa iti cumpere tot tirajul.

    In 2007 Tritonic a tras tare si a mers umar la umar cu Nemira dar prima jumatate a lui 2008 nu a fost prea buna pentru ei si nici pentru noi. La autori straini “scorul” Nemira-Tritonic e de vreo 16-16 carti SF-F in 2007 si de 11-5 in 2008.

  10. Sunt si eu pentru schimbarea temei blogului, e un chin sa il citesc acum, alege ceva cu scris inchis si fundal deschis la culoare si un font mai mare.

  11. Ygg, aici nu-s de acord cu tine. Mie VanderMeer mi-a placut foarte mult, si in ultima cartii Tritonicului am mai cumparat inca 2 carti de-ale lui in engleza. Idem Kelly Link (nu ai mentionat-o, dar tot stand alone e). Cartea lui Robinson e parte dintr-o serie care sper ca devine mai misto pe parcurs; primul volum e jalnic, dar mie tema mi se pare foarte interesanta.

  12. degeaba va bateti capul cu tritonic ca nu o sa inteleaga niciodata cu ce se mananca SF si fantasy, fac o mare “ciorba” acolo din care cel mai rau suferim noi, cititorii!m-am saturat de traduceri proaste(nu la toate, la f multe) de distanta enorma intre volume, desi acestea sunt deja aparute demult in afara, de neaparitia scriitorilor cel mai bine vanduti in afara.

    chiar am crezut in tritonic pana intr-un punct cand totul s-a rupt(cred ca atunci cand au inceput multe serii si nu prea le-au terminat).

    nemira revine din ce in ce mai frumos, felicitari pt spin!(superba carte)- pardon, TURBION!!:)

  13. La un moment dat am fost ametit cu raspunsul-“voi sunteti citiva sefisti dar marea majoritate vrea thrilere,carti de dragoste,politiste si altceva,uita-te la vinzari si ai sa vezi cine este in top” incheiat citatul,la intrebarea daca sf-eul se vinde bine?.
    Nu prea hoinaresc mult pe net dar am vazut ca acea majoritate despre care se face atita caz este ca si inexistenta,in top sunt interventiile si comentariile oamenilor care citesc si le place SF-eul,in top cele mai mari vinzari le au cartile sf&f si ma intreb oare cine cumpara carti ,NOI sau EI?
    Deh,fiecare face ce vrea cu banul lui-editor sau cititor,dar din toata afacerea asta exista un singur perdant- cititorul vaduvit de atitea si atitea carti bune pe motiv ca sf nu se vinde bine.

  14. Bre,schimba fondul asta negru,ca o sa ne trezim inghititi de o gaura neagra,mai ales ca e urit cu spume.

  15. de nemira imi place..si reduceri la greu si carti bune, si revista online in care sunt promovati autorii romani, si blog…si lista continua…se vede ca merge treaba cind se vrea…

  16. Jen, VanderMeer e bun (simt ca e bun desi nu m-a impresionat, nu sunt atras de nihilism) dar era mai bine daca era publicat la Polirom sau la Leda alaturi de Atwood sau in Raftul Denisei la Humanitas. Il etichetau “slipstream” si isi gasea destui fani mainstream. Dar nu imi pot imagina masa cititorilor SF de la noi dand navala sa il cumpere.

    Nemira, cu cateva exceptii, ofera masei cititorilor SF doua lucruri: hard SF si fantasy clasic. Nu se risca experimentand cu SF suprarealist, ecologic, cu urban fantasy sau cu SF care sacrifica povestirea in favoarea unui stil literar intelectualist.

    Am uitat de cartea lui Robinson ca face parte dintr-o serie. In rest le-am mentionat doar pe cele care nu cred ca au avut prea mare succces asa ca nu i-am inclus pe Link, Sanderson si Gaiman. Ryman s-o fi vandut bine? Ca merita.

  17. ygg, ok. deci avem gusturi foarte diferite. mie ryman nu mi-a placut, n-am priceput ce vroia cartea aia de la mine.

    mie personal imi plac mult mai mult cartile de la tritonic decat cele de la nemira. (vorbesc de carti, nu de traducere sau redacatare; adica as citi cartile alea in engleza). la nemira chiar am castigat un concurs, a trebuit sa-mi aleg o carte, si cu greu am gasit ceva care sa ma intereseze…

    si da, vandermeer nu e pentru fanii sf. pentru ca nu e sf 😛 si nici pentru fanii tolkien, ca nu e fantasy clasic. mie, una, nu-mi plac hard sf-ul sau elfii, deci stilul nou de fantasy mi se pare super tare.

    iar, nicu, majoritatea aia a fanilor… pe forumuri si bloguri suntem cateva zeci, cartile se vand (sau ar trebui sa) in mii de exemplare. si nu cred ca se vand asa bine.

  18. Nu trebuia sa zic fantasy clasic ci fantasy medieval minus elfi, orci, dwarfi, troli etc, sunt si eu satul de ei de la atatea jocuri D&D. Exceptii fac pentru LotR, seriile cu Drizzt ale lui RA Salvatore si cam atat.

    Veniss ar fi distopie new weird cu ceva iz de horror. Cum combinatia asta nu e ceva obisnuit pentru fanul SF si cum distopiile prind bine si la mainstream-eri nu prea i-a fost de folos ca a fost publicata inntr-o colectie SF.

    Oricum cu lista aia a mea (Bishop, MacLeod, VanderMeer, Harrison, Robinson) nu vroiam sa spun ca sunt carti proaste ci ca sunt alegeri proaste pentru o colectie SF cand intentia editurii e sa vanda cat mai multe exemplare.

    @kyodnb
    Nemira are si un buget de promovare de 250.000 euro pentru 2008.

    http://www.standard.ro/articol_49809/editurile_din_romania_se_lupta_pentru_o_piata_de_100_milioane_de_euro.html

  19. fanul nostru sf ar face bine sa se obisnuiasca si cu alte chestii, nu sa-i reciteasca doar pe tata asimov si clarke. dar sunt de acord ca poate cartii i-ar fi fpst mai bine dpdv al vanzarilor in alta colectie…

    alegeri proaste.. hm. nu stiu. uite, robinson e cunoscut, ar fi trebuit sa se vanda cartea din cauza numelui, nu? vandermeer a avut o lansare destul de reusita (cu autor si o gramada de lume), deci arata promitator. mieville e tot new weird si s-a vandut. probabil ca probleme au fost si la partea de promovare… si la perceptia cititorilor. fanii sf-ul clasic nu au fost interesati, cititorii din mainstream le-au vazut intr-o colectie… si au ramas doar aia ca mine, ca-s putini 😀

  20. @Ygg
    hmm,de obicei business standard nu prea are articole interesante…nu in bani sta salvarea, in opinia mea …intradevar pot influenta intr-o anumita masura, insa daca nu ai echipa, sau cel putin in conducere o persoana destoinica cu, “cap” si suflet, cu planuri pe termen scurt si in special pe termen lung, banii pot fi degeaba….cum vin asa se duc

  21. salvarea sta in bani SI cineva care sa stie cum sa-i cheltuiasca.

  22. nu sa-i cheltuiasca…sa-i inmulteasca 😛

  23. Moaa ce coada de commenturi! Sint impresionat…
    In primul rand o sa schimb “tema” blogului, chiar azi.
    In optica mea, treaba cu cititorul/fanul SF sta cam asa: la intalnirea cu genul SF nu pot fi decat doua variante – fie nu-ti place si nu vei termina vre-un volum vreo-data, ori al iubesti si atunci citesti/cumperi in draci.
    @Jen – cred ca tu esti mai mult atrasa de mistery/paranormal/horror fantasy, ca sa zic asa. SF-ul clasic e un pic altceva, scriitorii incearca sa creeze o constructie logica, fara chestii scoase din palarie a la Harry Potter. Daca chiar vrei sa incerci ceva de frontiera iti recomand Elizabeth Bear (Dust) sau Jim Grimsley (Ordinary si Last Green Tree), poate Joan D Vinge cu ciclul Tiamat (Snow Queen, Summer Queen si World’s End). Cred ca titlurile astea te-ar putea convinge sa dai o sansa SF-lui. Pina la urma e chestie de gusturi. Cat despre “acuzatia” legata de tatucii Asimov & Clarke, poate ai dreptate, insa tranzitia ar trebui facuta treptat, cu pasi micuti, altfel o sa ai situatia care au avut-o cei de la Tritonic cu Vandermeer. Ce este enervant este ca lui Hrib ai place sa impute toate probleme unor cauze externe, si mai ales publicului. Sint curios in cazul Stross ce cauze o sa invoce.
    Thrillere si alte chestii comerciale, hmmm, mai degraba sint pentru cititorul ocazional, lectura de autobuz sau cand nu-ti place filmul de vineri seara. Personal nu am intalnit nici un fan sau cititor avid de thrillere. Cei care ai cunosc si au cumparat asa ceva s-au rezumat la 1-2 volume pe an, insa sint in mod clar masa. Pe de alta parte daca urmariti oferta Nemira, aia cu 50% reducere (si e normal sa presupunem ca acolo se regasesc volumele cu stoc mare, care nu s-au vandut conform asteptarilor) o sa observati ca din cele 50 de titluri dor 2 sint din colectia Nautilus. Interesant…
    @vicunike – Hrib a tot aruncat chestia aia, insa nu am vazut niciodata vre-o cifra, ca e secret. Dar tot noi sintem de vina…

  24. n-am zis ca nu imi place sf-ul… 🙂 dintre cartile recomandate am citit doar snow queen, in traducere, si dupa experienta cu alte carti pygmalion ma gandesc ca traducerea nu era prea stralucita. cartea nu m-a dat pe spate, dar nu stiam ca e un ciclu mai lung. o sa ma interesez, poate reusesc sa fac rost de ea in engleza.

    ca sf, cea mai misto serie pe care am citit-o in ultima vreme e wess’har a lui karen traviss.

    imi place orice e post sau pre-apocaliptic… am citit ‘oile privesc privesc in sus’ a lui brunner de 5-6 ori si tot mi se pare geniala; daca pica un meteorit, daca e un razboi nuclear sau un virus ucigas… cartea ma are de client. ma asteptam sa imi placa ’40 de semne de ploaie’ dar catastrofa a inceput cu 25 de pagini inainte de final, dupa o carte intreaga de bla bla plictisitor… lucifer’s hammer, on the beach, canticle for leibowitz, swan song, the stand (ok, astea o dau si in fantastic).

    am citit dune (cele originale) de vreo 5 ori; in continuare nu inteleg ce aspecte sociologice ar trebui sa ma impresioneze, dar tata herbert stie sa scrie personajele si o poveste. cu toate astea, cred ca seria pandora mi-a placut ceva mai mult.

    si ce nu-mi place: hard sf (am incercat, pe bune, am citit de vreo 2 ori niste volume de greg egan si tot nu pricep nimic, si fara stiinta actiunea e vax), cyberpunk (cel putin al lui gibson; mi se tot recomanda snow crash, poate imi schimb parerea), space opera (hyperion & fall of – interesante doar pe alocuri, la partile fara spatiu si un milion de planete; era sa adorm redactand steaua pandorei, am urat cartea aia atunci). si nu-mi place ursula le guin, desi subiectele mi se par interesante. dar stilul…

    si acum recitesc rendez-vous cu rama, ca sa imi aduc aminte actiunea inainte sa ma apuc de continuari.

    destul sf? 🙂

    (p.s. multumeeeesc pentru tema noua)

  25. Cupla.
    Nici eu nu mor dupa Cyberpunk. LeGuin imi place, in schimb Robinson ma plictiseste. Dune mi-au placut primele trei, celelalte doua au fost prea sforaitoare.
    Cum spuneam, chestie de gusturi.
    Inca nu stiu cu ce mananca seria aia de care zici.
    Poate o sa incerci Turbion, sint curios ce parere ai…

  26. ok, o s-o citesc. mi-am adus aminte ca o am pe calculator, ca a fost inclusa in oferta tor de acum cateva luni.

  27. Jen: Mai, mai io acum vad ca matale ai lucrat la “ei”. Si chiar ai avut o “idila” cu prea-talentatul-inteligentul-si-neintelesul de Ruse… Frumos!
    Si mai aflu ca domnul Hrib sterge comentariile care pot aduce atingere realizarilor marete… Interesant.
    Si mai aflu ceva… cum ca DA!, Fantasy si SF-ul o sa traga la linie secundara spre moarta… Sa-i fie tarana usoara!
    Pentru mine acesta este utimul post/comentariu legat de Tritonic, ca am obosit. O sa mai discutam despre cartile de gen, daca vor mai scoate vre-una (fara sa o retraga), dar atat…

  28. sebastian a. corn

    rendez vous with rama… pfuuuh… mi-e frică s-o recitesc. o prefer aşa cum e acum, sub forma unei amintiri TERIBILE.
    mda, având în vedere că aici sunt mulţi care ştiu hard SF, aş fi curios să aflu o chestie: cam în ce domeniu se încadrează speculaţiile autorilor actuali? poate că nu sunt prea clar, aşa că mă explic niţel: când scria tata asimov, sau clarke, roboţii şi sateliţii erau o chestie îndepărtată şi prea puţin cunoscută.
    speculaţiile de acum sunt la fel de spectaculoase, sau reiterează motive deja tratate de literatura SF clasică?
    asta era o întrebare care mi-a venit, mai ales după ce IT-ul i-a cam luat pe gibson et. comp pe sus – una scriau ei despre IT, dar IT-ul din realitate, al naibii, a luat-o în direcţia lui, mult mai bogată, pare-mi-se, decât textele care îl prefaţau şi care încă mai continuă să încerce să-l prefaţeze.
    o altă întrebare: majoritatea speculaţiilor ştiinţifice contemporane care ţin în spate textele SF, din ce areal ştiinţific fac parte? se fac trimiteri şi în zona biologiei/geneticii, a lingvisticii, a etologiei, sau chestiile astea nu prezintă interes?
    poate că întrebările par naive – n-am mai citit SF contemporan de o bună bucată de vreme – dar sunt chiar extrem de curios ce subiecte aprind, actualmente, minţile cititorilor. puţinele texte hard pe care le-am citit recent mi s-au părut, mai degrabă, că bat o monedă deja cunoscută şi că doar “îmbrăcămintea” ar fi adusă la nivelul anilor în curs.
    repet, însă, nu am citit decât foarte puţin din S.F.-ul contemporan.
    în altă ordine de idei, bine că ai schimbat backgroundul! şi-aşa, ochii începuseră să mă cam lase!

  29. Felicitari pentru noua fata este cool. Seria lui Karen Traviss Wess’Har din ce am citit pe wikipedia suna fff bine si e mishto dar la cum se misca lucrurile pe la noi poate fiul meu sa o vada publicata,doar speranta moare ultima.

  30. D-aia unii prefera sa invete engleza, si asta e doar unul din multele beneficii… Maine te puteai apuca de citit.
    Imi pare bine ca iti place noua fata.

  31. @Aspoiu
    Si mai aflu ceva… cum ca DA!, Fantasy si SF-ul o sa traga la linie secundara spre moarta… Sa-i fie tarana usoara!

    Mai zi cate ceva, asta e o chestiune serioasa. Cat de sigur e, e zvon la mana a doua sau e din surse sigure? Cand o sa se intample? Cum ramane cu seriile incepute?

  32. Cu Tritonic nimic nu e sigur, nici macar vestile rele. Pot sa-ti spun ca sursa mea era la rindul ei oarecum dezamagita. Chestia e ca de cand a plecat Michael, SF&F nu mai e in lista de prioritati, chiar daca la momentul despartirii erau in lucru, in diverse stagii, cateva zeci de titluri. Cel mai probabil se vor continua seriile incepute, insa intr-un ritm… de blues, si probabil numai daca vanzarile sint satisfacatoare. De exemplu eu unul nu ma astept sa vad seria Malazan terminata vre-odata, mai ales ca inceput cu stingul (din punct de vedere al traducerii si redactarii). Dar poate sint numai eu. Mai stiu ca s-a semnat cu Moriarty si Buckell, insa nu stiu cu ce o sa inceapa si cand, dar in mod sigur vanzarile primului titlu o sa hotarasca daca o sa mai iasa ceva sau nu. Cat despre aia cu care erau in tratative (trecuti la posibili) nu cred ca se mai finaliza ceva, cel putin nu curand. La final, sfatul meu e sa cumperi “Blestemul Manuscrisului”, cateva bucati se le ajunga si la nepoti.

  33. Inca ceva: din Bear si Stirling au luat chestiile care se pot cataloga drept thriller.

  34. @ Corn
    Spre bucuria lui Jen, mai toti scriitorii se straduiesc sa omoare prin diverse mijloace, mai tot ce misca pe pamant, sau macar sa altereze in mod hotarator “lucrurile normale”. Cam asta e tema majora pentru romanele noi, in afara celor din serii mai vechi cu alte teme. Se pare ca sursa preferarata a nenorocirilor este fie nanotehnologia scapata de sub control, fie poluarea si schimbarea climatica brusca. Razbelul nuclear, deh, e obsolete. Din cand in cand mai apare cate un ghirus. Nasol e ca nu avem inca nimic la nivelul lui Miller si cantica lui.
    Dupa cum vezi, nu prea e nimic nou. Doar Stross iese un pic in evidenta cu cu extrapolarile sale computeristice, aplicand o gramada de concepte “abstracte” ce tin de lumea IT direct realitatii (ex. Glasshouse). Parerea mea e ca folosirea excesiva a terminologiei IT, precum si “expandarea” futuristica a acesteia, il poate face greu digerabil, mai ales celor ne-avizati. Prin natura meseriei, interactionez cu chestiunile IT prea mult, iar cand ma asez si eu la citit sa ma relaxez, incepe Stross sa dea in mine cu firewall-uri, gateway-uri si cate si mai cate. Si asa imi vina sa-i zic: Bah, ma lasi ?!
    Ce mai avem prin zona: upgrade-uri genetice, corpuri clonate/fabricate/imbunatatite, transferuri si stocari de “minti” si suflete, istorii alternative, adventure + arheologie spatiala a la Asimov, razbel cu alienii a la Heinlein updated etc.
    Paradoxal, cartea No.1 in lista mea (Wilson – Spin), pe parte de hard e doar un colaj de teme majore, fara ca autorul sa cada in capcana explicatiilor stiitifice detaliate, fiind folosita doar ca suport a partii soft, DAR partea soft, aia literara si umana este magistrala.
    In alta ordine de idei, prezentul apartine britanicilor si canadienilor, americanii au lasat-o mai moale.
    Nimic ultra-extraordinar deocamdata.

  35. Cu tristete am de facut un anunt revista SCI-FI este pe cale de disparitie ,poate acest lucru nu se va intimpla daca noi toti fanii sf vom face abonament la revista.
    Te-as ruga daca se poate sa postezi ceva despre asta pe blog draga prieten si in felul acesta vom impiedica moartea singurei reviste sf pe hirtie.
    Cred ca daca ii cooptam pe Mike ,Ursu si Corn vom avea sanse si mai multe.

  36. singura carte noua si mai hard pe care am citit-o in ultima vreme e… nu foarte noua, din ’99: grag bear – darwin’s radio. e o poveste interesanta undeva in ea, dar e destul de greu de descoperit printre discutiile despre retrovirusi 😀 omul s-a chinuit, chiar a pus glosar la sfarsit, dar eu tot n-am inteles mare lucru din partea stiintifica. si, cand a devenit interesant, s-a terminat volumul si m-am trezit ca nu il am si pe urmatorul…

    in privinta sci-fi magazin, nu cred ca solutia e sa umflam artificial difuzarea. n-a mers, n-a mers, asta e. nu mi se pare ca fanii au vreo responsabilitate in privinta asta.

  37. SCI-FI e dead. Fondatorii i-au pus cruce deja. Putem sa incercam insa e tardiv dupa ce Lazar i-a zburat creerii cu anunturile si lamentarile sale.

  38. E trist daca trag colectia SF pe linie moarta. Nu ma indoiesc ca o sa termine seriile lui Zelazny si Hamilton dar mai raman de finalizat vreo 9 volume din 4 serii diferite (Malazan nici nu o mai pun la socoteala desi putea sa fie pentru Tritonic ce e ASoIaF pentru Nemira). N-au decat sa se miste in ritm de blues dar sa le termine, eu n-am ce face cu volume disparate plus drepturi de publicare blocate pe 5-10 ani.

    La gaselnite hard SF intra si sferele Dyson din “Steaua Pandorei” dar nu sunt o noutate, Hamilton e al nspelea autor care le foloseste.

  39. sebastian a. corn

    multzam de explicaţii şi lămuriri. treaba e că la ultima întâlnire cu marţienii, am avut surpriza să constat că nu prea erau două persoane de faţă (mă rog, n-am fost decât vreo 14 inşi) care să împărtăşească gusturi comune în materie de sf. practic, eran o adunare pulverizată în materie de gusturi în domeniu.
    printre altele, s-a citit o povestire frumoasă, dar care NU furniza o explicaţie ştiinţifică păţaniilor din text. şi a început disputa: că e fantasy, că e genul proxim, că nu se insistă mai mult pe ştiinţific etc.
    la scurt timp după, mă întâlnesc cu mike. el mi se plânge: băh, nu mi-a trimis nimeni nici un text sf – toţi scriu doar fantasy (se referea la români). cum să fac io un almanah numai din fantasy?
    acu’, să vă zic supărarea mea cu sefeu’. pă vremea când încă eram apropiat al editurii nemira, primeam numeroase romane pe care trebuia să le citesc pentru a furniza un raport de lectură, care raport era luat în discuţie de “board”-ul editurii, pentru a vedea dacă merită să se publice.
    mai multe chestii mi-au atras atenţia atunci în ce priveşte ceea ce îndeobşte denumim sci-fi.
    1) romanele deveneau tot mai lungi, cu fundamentare ştiinţifică tot mai subţire, şi, într-adevăr, tot mai catastrofice, după cum s-a constatat şi mai sus;
    2) ceea ce le ţinea în picioare NU era calitatea speculaţiei ştiinţifice, ci partea literară, mai ales: personaje, plot complex, scriitură etc.;
    3) speculaţia ştiinţifică se tot repeta – practic, nu găseam un text care să-mi azvârle mintea în gol, chestie care se întâmplase de nenumărate ori la primele texte de gen pe care le citisem;
    4) iar în ce priveşte textul scurt, în antologiile lui Dozois am întâlnit chiar texte care N-AVEAU nici o legătură cu sci-fi-ul (Aconcagua, de pildă), dar care erau marfă – ce căutau în antologii SF? Nici până azi n-am aflat.
    În consecinţă, m-am îndepărtat de gen. Recent, Cristi Tamaş mi-a vorbit în termeni elogioşi de Vernor Vinge. Am să încerc să văd ce scrie. Pîtea, pe partea lui, mi-a povestit de “Bloodmusic”, care avea o speculaţie mai aparte, marşând pe idei preluate din biologie-genetică, dar nu l-am citi încă.
    Problema e, dacă speculaţia ştiinţifică nu vine cu ceva nou sau şocant (în opinia mea, un text SF solid, TREBUIE să aibă aşa ceva), cât mai este SF? Oare nu citim nişte texte din care SF nu a rămas decât recuzita?
    Scuze că m-am întins într-atât de mult şi, încă o dată, mersi pentru lămuriri.

  40. blood music e interesanta, dar de pe la jumate eu am cam pierdut sirul. poate un doctor ar pricepe mai mult din partea stiintifica. si am langa mine ‘foc in adanc’ de vinge, dar e ataaat de mare cartea incat tare nu-mi vine sa ma apuc de ea…

  41. @Jen-citeste Vinge ai sa descoperi o carte extraordinar de frumoasa,pina la RC Wilson am cosiderat evenimentul anului publicarea acestei carti,desi are 921 de pagini te va captiva atit de mult incit la final te vei uita sa vezi daca nu cumva mai sunt pagini in plus.

  42. “A Fire Upon the Deep (1992) is a science fiction novel written by Vernor Vinge, an award-winning space opera about superhuman intelligences, well-developed aliens, variable physics, space battles, love, betrayal, genocide, and Usenet.”

    hmm… space opera? space battles? bleh
    love, betrayal, genocide and usenet? suna bine.
    deci depinde cum se combina… cred ca totusi il las pe prietenul meu s-o citeasca inainte (in definitiv e cartea lui) si astept pareri.

  43. @corn: dar daca ne prinde cartea, ne place, e bine scrisa, are personaje, plot etc. ? mai conteaza in care gen se incadreazaa? sincer, toata discutia asta despre genuri e atita de booooooring… musai e sa aiba sense of wonder din ala clasic? pentru mine, categoric nu. chiar nu ma intereseaza daca citesc sefeu, fantazi sau “genul proxim” (ce-o mai fi si aia?).

  44. SF, Sci-Fi etc., ma lasa rece explicatiile stiintifice (chiar ma enerveaza daca autorul insista), partea literara ma intereseaza mai mult. De fapt cred ca termenul SF e un pic depasit. Mie imi place de fapt literatura cu actiunea plasata in viitor, literatura de anticipatie sa zicem, dar sa fie literatura in primul rand, nu doar o extrapolare stiintifica.
    @Corn
    Daca chiar vrei sa citesti Blood Music, mai bine cauti varianta scurta, aia premiata, nu te baga la roman. Cred ca aparut intr-un almanah Anticipatia pe cand il facea MDP.
    Genul “proxim” ?! 🙂

  45. Ma gandesc sa bag un post in care lumea sa ne spuna cartile de suflet (da’ numai cinci! 🙂 )

  46. sebastian a. corn

    genul proxim e chestia aia care se petrece într-un decor contemporan, absolut familiar, şi în care, încet-încet, îşi face apariţia speculaţia sci-fi. e un fel de sci-fi care te pândeşte după uşa casei tale, după ce ţi-ai băut cafeaua de dimineaţă şi vrei să te cari la servici.
    îmi pare rău că nu pot să vă dau decât un exemplu foarte vechi de asemenea text: Skirmish, de Clifford Simak. e un text care, după părerea mea stă în picioare şi acum, după mai bine de 50 de ani de când a fost scris.

  47. LOL! Pe blogul Tritonic e un poll unde vizitatorii voteaza ce fel ce carti vor sa apara la Tritonic… Azi, la ora comment-ului, 59% vroiau SF (probabil si F dar probabil din prea mult profesionalism au uitat de aceasta litera). Haioase rezultate.

  48. @aspoiu- Ai citit America One? Sunt curios sa vad ce impresie ti-a facut

  49. Nu am citit-o ca nu o am. Vezi ce motiv intemeiat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu