Masa, dansul si "cinstea"

Lamuriri: NU SINT fan, scriitor ( dar recunosc ca-mi place ideea 🙂 ) sau critic; SUNT amator, cititor, consumator de SF.

Update – Inca o lamurire: numultumirile mele nu sint legate de productiile “bastinasilor” (libertatea de alegere functioneaza in acest caz), ci de pretentiile unora care se erijeaza in diriguitori, si de concluziile acestora atunci cand cititorii (clientii) nu raspund asa cum si-ar dori ei in fata chestiilor si experimentelor promovate de acestia. Ma refer in special la activitatile editoriale.

Cateva raspunsuri la comentariile postului precedent:

@Impricinatul

Imi place SF-ul cu idei sau transpuneri originale, fie el hard sau soft. Imi place “Spin” dar imi plac enorm si “Deposedatii” sau “Lumii ai spuneau Padure”. Imi plac povestile faine, cu personaje reale, ambele create cu talent si integrate in literatura de calitate. Nu judec cartile (doar din postura de cititor) dupa numarul de nave spatiale, puterea laserelor sau cantitatea de teorii stiintifice expuse. Si este adevarat ca nu sint incantat de cartile cu vrajitori/oare, cavaleri cu cai albi, sabii fermecate si printese sinistrate de diversi bulangii cu puteri magice.

Draga Patrick, scriitura pomenita in postul precedent poate nu era atat de dur judecata daca ar fi avut alt titlu si alt pseudonim. Acel gest nu vreau sa-l mai comentez pentru ca s-ar putea sa… Oricum, nu stiu de unde ti-a venit chestia asta cu “impricinatul” dar se cam potriveste.

Anti-ciumec: adica cineva care tace si face, isi vede ce treaba (scris in cazul asta) si nu se baga in seama gratuit, emanand fitze, aere si fumuri; inseamna modestie si deschidere. Low, but powerful profile mai pe scurt. Chestie care mie imi place la un autor. Chestie spulberata de “Dune7” in acest caz…

Despre torpilari si Nautilus… Sper ca la sfarsitul lunii august sa-l pot testa pe MH, si in acelasi timp sa ma re-testez dupa aproape 12 ani.

@Costi

“Retetarium” a fost mentionata doar ca un exemplu care sa evidentieze cat de incurcate sint caile juriului ce decerneaza premiul VC (premiu SF cica, carti Fantasy excluse etc.). Nicidecum nu a fost mentionata ca o carte nu ar fi meritat premiul. Adevarul este ca habar nu am cu ce se mananca, dar pentru ca am auzit lucruri bune despre ea, intentionez sa te caut pe la sfarsitul lunii in caz ca ai vreun exemplar disponibil (vreau si autograf!). Tot ce pot sa spun acum este ca nu cred ca e o carte de gastronomie 🙂 .

Libertatea de alegere nu e asa de grozava in Romania, fie din cauze de limba desi (aproape) toata lumea rupe engleza (ma refer la cei interesati de lectura totusi), fie din cauze de indisponibilitate a titlurilor, sau din cauze pur financiare. Din punct de vedere al libertatii de alegere sintem favorizati, si in acest context trebuie sa spun ca IUBESC institutia numita TPL si pe cei care au construit-o.

Parerea mea.

7 Comments

  1. Uite cum vad eu treaba cu “testarea” lui MH si a retestarii tale (amandoua dintr-un foc) : daca o sa-ti accepte textul, toate bune si frumoase, o s-aveti amandoi cate o bila alba, el pentru lipsa resentimentelor, tu – pentru calitatea povestirii. Dar daca n-o sa ti-o accepte? A cui o sa fie bila neagra? A lui, fiindca e ranchiunos, sau a ta, fiindca intr-adevar povestea nu merita sa fie acceptata? Cum o sa stii care dintre cele 2 variante e mai aproape de adevar?

  2. impricinatul de corn

    1) Pentru o evaluare mai apropiată de realitate a problemei cu Dune 7, poate că ar merita să aflaţi cele declarate de mine într-un interviu recent cu Ştefan Ghidoveanu, la RRT, sau cele declarate de HNU, legat de acelaşi text, într-un interviu publicat într-un ziar. În afara lui HNU, mulţi dintre cei relativ apropiaţi mie ştiu ce s-a petrecut atunci, cu adevărat.
    Nu pot să explic AICI şi ACUM ce şi cum, pentru că discuţia implică şi alte persoane, care nu au posibilitatea de a da replică (aşa cum mi se pare corect, chiar dacă, eventual, au poziţii opuse mie). Vreau să spun că înainte de a ridica problema Dune 7, poate că ar merita discutat cu anumiţi decidenţi de la Nemira, pentru a afla povestea REALĂ a publicării (pseudonime, mod de lucru, termene “arse”, tipărirea unui text aflat la primul draft, când eu scriu, de regulă, 7-8 drafturi înainte de publicare, mod de redactare etc). În interviurile cu pricina, la fel ca şi acum, nu am discutat decât despre text (de unde a apărut, cum de n-a fost el lucrat, cum de nu au fost respectate nişte cerinţe minime de planning şi de redactare în ce priveşte elaborarea unui sequel), iar de discutat despre ceilalţi implicaţi nu am făcut-o din aceleaşi motive pe care le-am expus mai sus.
    Referitor la decidenţii de la Nemira – nu este vorba nici de Mike Hăulică, nici de MDP, bineînţeles.
    2) Cred că Vero a pus problema corect. Pe de altă parte, dumneavoastră aveţi acum posibilitatea de a vă… autopublica. Ştiţi, poate mai bine decât mine, că acest lucru se practică relativ frecvent. Costi a postat o chestie interesantă pe blogul lui în acest sens. Dacă o veţi face, nu vă expuneţi decât unor comenturi, iar dacă unele dintre acestea nu sunt serioase sau au parti-pris-uri, vor putea fi judecate ca atare de toţi cei care citesc acest blog.
    3) Despre TPL : ei, da! Mi s-a părut o chestie absolut senzaţională. Din păcate, la noi s-a deteriorat îngrozitor sistemul de librării publice.
    4) Eraţi atît de înverşunat, încât am avut impresia că anti-ciumec (eu sunt cam susceptibil când discut FĂRĂ să văd cealaltă persoană) are altă semnificaţie. Acum, ce să zic, după aflarea explicaţiei, într-un fel sunt flatat. Numai că, de data asta aţi fost mai amabil decât trebuia (of, îmi LIPSEŞTE rău faptul că nu-mi văd interlocutorii!)
    5) Împricinatul mi-a venit pentru că ajung, mai frecvent decât media, cred eu, în tot soiul de situaţii din astea. Firesşte că, mare parte din vină îmi aparţine. Cred că de-aia şi scriu – ca să ofer tot soiul de justificări post festum pentru entuziasmele care mă cotropesc nejustificat, sau pentru refuzurile pe care n-am fost în stare să le furnizez la timp.

  3. Te astept sa ma cauti.
    Ciudat este ca imi aduc aminte de o conversatie asemanatoare cu cineva anul trecut, cam pe vremea asta. Cineva care tocmai sosise in Toronto si tocmai descoperise The Biggest Bookstore in Town. Stiu ca l-am sfatuit atunci sa incerce TPL si sa-si mai salveze banii in prima perioada.
    Anyway, poate este doar o coincidenta. Mi-ar face placere sa ne intilnim.

  4. @ Costi – He,he…este aceeasi persoana! Si culmea, cu aceleasi pareri. Dar dupa o pauza de aproape un an. Deh, tranzitia si alte stresuri…

    @ Impricinatul – Nu cred ca nu a existat complicitate, cel putin tacita. Decidentii aia nu ti-au tinut pistolul la timpla ca sa nu ai “denunti” ATUNCI. Din pacate am ratat acel interviu, insa daca a fost recent e un pic cam tardiv, nu crezi? Sint interesat sa aflu “inside story” pentru ca evident nu o stiu. Si as mai vrea sa stiu cine a “emanat” ideea… Sau daca preferi discretia, mai bine ingropam aceasta chestiune, ai punem un semn cu “Asa NU!” si gata.

    @Impricinatul & Vero – Chestia cu testul lui Michael ar fi trebuit sa aiba ghilimele. Nu se pune problema ca Michael sa fie testat, nici de mine nici de altcineva, a fost doar o expresie. Pentru mine insa va fi un test, daca are sens sa mai visez dupa 10 ani de “maturare” sau sa-mi scot ideeile din cap si sa ma multumesc cu cititul. Bila neagra o sa fie numai a mea. Oricum “creatia” mea o sa fie distribuita pe la mai multe case. Nu prea imi surade ideea sa postez textul pe blog; daca o sa cedez tentatiei, o sa-l pun intr-o sectiune complet separata, na!

  5. Nu e vorba de complicitate – a fost un aranjament făcut la modul serios, cu anumite clauze, aşa că nu era nevoie să-mi ţină nimeni pistolul la tâmplă. Clauzele nu au fost respectate (mă refer, acum, doar la cele profesionale şi la ieşirile din decorul etic), numai că unul dintre insideri mi-era, pe vremea aceea, prieten foarte bun. De fapt, reţinerile mele în acest sens se datorează faptului că a fost şi el amestecat în toată ciorba asta, NEAVÂND, însă, ultimul cuvânt.
    E imposibil să nu ai sau să nu fi avut prieteni, aşa că, fiind specia asta atât de rară, cred că înţelegi de ce prefer să tac. Oh, da, ştiu că pare patetic, dar eu ţin la chestiile astea, chiar şi după ce s-au încheiat. Dacă vreodată, respectivul va dori să facă public ce şi cum, atunci aş face-o şi eu pentru că, sincer, este o problemă care m-a deranjat foarte mult, atât dpdv profesional, ca să zic aşa, cât şi datorită încărcăturii morale.
    În ce priveşte întârzierea “dezvăluirilor”, am mai spus că cei apropiaţi au aflat, la timpul potrivit, ce s-a petrecut. Faptul că mi-au respectat reţinerile (deşi nu le-am solicitat expres să păstreze discreţia) şi că n-au umplut târgul cu întâmplarea cu pricina m-a făcut să înţeleg că au priceput situaţia. Este motivul pentru care… le-am rămas recunoscător? îi respect? mă bucur ori de câte ori îi revăd?
    Cum să zic, au avut un comportament mai rar pentru plaiurile noastre – dacă nu ai părăsit România de prea multă vreme, cred că îţi aminteşti la ce mă refer.
    Nu mai ştiu cine spunea că “să piară şi lumea toată pentru adevăr”. Din păcate, în ce mă priveşte, când e vorba de rude apropiate şi de prieteni, nu reuşesc să fiu cartezian şi principial până la capăt. În fond, sunt doar un ins născut în Balcani care alternează manifestările impulsive cu necesitatea de a se înduioşa periodic.

  6. Eu zic s-o lasam balta. Nu de alta dar simt ca nu-ti mai pot face fata din punct de vedere artistic…si nu vreau sa ma fac de ras pe propriul blog 🙂

  7. hm, era o simplă discuţie în care încercam să arăt că lucrurile au fost ceva mai încurcate decât par la prima vedere. pe de altă parte, e vorba aia, “cine se disculpă, se acuză” (sunt obosit, nu mi-o amintesc corect), aşa că… 🙂
    pe de altă parte, de ce să te faci de râs? comentariile au fost mai mult decât decente şi au avut suport logic. sincer să fiu, la cât de înverşunat plecaseşi la drum, am avut iniţial senzaţia că discuţia o să se împotmolească în nişte meandre subtil-ironice, presărate, ici-colo, cu scântei, după cum multe dintre bloguri m-au obişnuit, din păcate…
    a fost un schimb de idei civilizat şi la obiect – cum să te faci de râs?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu