SF cu cantec si strigaturi

“Caverne de Otel” si “Razboiul Impotriva Rulilor” (editura Univers, vandute pe sub mana) mi-au deschis apetitul pentru SF inainte de Revolutie. Am pierdut ore in sir in Biblioteca Judeteana incercand ca localizez vreun volum SF insa in zadar. Imi amintesc ca un prieten mi-a imprumutat “Odisea Navei Space Beagle” si cateva zile am fost in extaz. Apoi am inceput sa vanez Almanahul Anticipatia. Am prins cateva romane faine cu aceasta ocazie, printre care “Flori pentru Algernon” si “Picnic la margine de drum”. Si inca imi aduc aminte de “Cassargoz”.

Si au venit anii 90’… SF-ul era in floare in RO. Nautilus facea tiraje mari, densitatea de titluri bune era relativ ridicata, aveam cateva reviste de SF care se vindeau bine, aveam chiar si un saptamanal (Jurnalul SF). Ca foarte tanar cosumator de SF am fost tentat sa-mi incerc talentul si am trimis cate ceva la Jurnalul SF si la Anticipatia. De la Jurnal nu am primit raspuns nici in ziua de azi, in schimb MDP mi-a raspuns foarte politicos si mi-a scos talentele din cap. Era si normal ca un tip la varsta majoratului sa nu produca te miri ce. MDP m-a sfatuit sa frecventez un cenaclu. Si i-am urmat sfatul. Pe vremea aia la BZ functiona Pozitronic, cica unul din cele mai tari din tara la acel moment . Am fost la intalnirile lor. Ba am ajuns si pe la emisiune radio la un moment dat. Dar dupa o vreme scurta mi-a fost clar ca se promova stilul “scrie mult fara sa spui nimic”, ba chiar se dadeau exemple scriituri fara cap si coada si se tot vehiculau numele autorilor respectivi cu adanca veneratie. Si asa am lasat balta respectiva activitate. Mi-am vazut de citit si de viata.

Dupa care SF-ul a intrat in “evul mediu” pentru o vreme…

Si a venit 2007. Lucrurile s-au urnit dar nu fara bocete si zbateri si poticneli. Eu nu am de lucru si-mi fac blog, nu de creatie (apropo creatia mea e in acelasi stadiu ca si acum 10 ani) ci de opinie. Si atunci au inceput si nervii…

Tot cautand stiri pe net incep sa realizez ca ma lovesc constant de aceleasi nume scoase la inaintare acum 10-15 ani, aceeasi experti SF care isi afisau ternele si gaunoasele creatii ca etalon in SF-ul romanesc. Mie mi-a ajuns si o sa dau in ei ca-n tabla in randurile ce urmeaza.

Daca cautati pe net o sa observati urmatorul paradox: avem foarte multa critica si foarte putina creatie. Pentru ca e muuuult mai usor sa critici, chiar si cand nu ai ce critica. S-au inventat chiar si meserii precum “critic F&SF” (Cătălin Badea-Gheracostea), sau “expert SF” (A.Mironov care ma scoatea pe mine din pepeni cu editorialele sale neo-comuniste pro-Iliescu in fiecare numar din Anticipatia). Avem si premii multe si marunte, insa unul are parte de mai multa vanzoleala. Ma refer la premiul “Vladimir Colin”. Desi se zice ca e cel mai important premiu pentru literature SF, nu exista criterii clare de intrare si departajare. Sau exista si sint secrete. Presupun totusi ca votati, onorat juriu, si nu “o dati la pace” la o bere… Acum cateva ore am mai aflat ceva foarte tare: “Premiul „Vladimir Colin“ NU este un premiu al publicului. Echilibrul în comunicare trebuie să vină din ambele direcţii. Sindromul „strugurii sînt acri“ e anacronic în secolul al XXI-lea.” Eu inteleg de aici ca de fapt nu prea ar trebui sa ne pese, chiar de loc, ca, deh, literatura nu se scrie pentru public, se scrie pentru juriu, ca numai ei stiu ce-i aia. Stati linistiti domnilor, chiar nu pe pasa. Poate sint cativa fani hardcore care au facut gura (adica v-au injurat pentru lipsa de transparenta), si “ceilalti” experti care nu sint in club (pentru ca exista un CLUB, sau mai bine zis o SLEAHTA dar o sa revin…). Noua cititorilor, clientilor chiar nu ne pasa, verificati-va vanzarile si o sa simtiti nepasarea. Pina acum doar MDP a avut curajul va v-o spuna verde in fata: “De-a lungul anilor, „Nautilus“ a încercat diverse variante de publicare a autorilor români: reeditări, antologii colective sau volume individuale. Din păcate, nici una n-a avut succes, strict comercial vorbind”. Adica puteti sa va impartiti premii intre voi si va lustruiti posterioarele, dar banu’ e la noi. Pentru ca uitati ca nu sintem doar cititori, sintem si clienti. Si din lupta cu clientii nimeni nu a iesit invingator pina acum. Inca ceva, ne spuneti ca acest premiu este doar pentru SF si ati respins niste volume pentru ca erau “prea fantastice”; dar “Retetarium” e Fantasy si totusi… poate nu e destul de “fantastica” pentru a fi respinsa…

Sa vorbim de CLUB acum. Da, dragi fete si baieti, exista un club cu granite invizibile dar foarte bine trasate, exista outsideri care se oftica si exista oameni carora nu le pasa. Cred ca personajul emblematic pentru club e Michael Haulica. Acest tip este fara dar si poate interesant, trecut prin multe edituri, a facut reviste, emisiuni (toate cu viata scurta), cunoaste pe toata lumea din club si din afara. Ca orice scriitor fara cititori, prima grija a sa a fost sa-si publice eternul si unicul roman la editurile la care a lucrat. Nice! Sa nu uitam de auto-mangaierea “Nu sint guru” – sint pe spate cu aceasta afirmatie prin negatie. A fost redactor sef la Tritonic, dirijand editura spre cateva (mai mult de 50%) alegeri neinspirate, imprimand in acelasi timp o directie preponderent Fantasy pentru colectia fiction.ro. In aceeasi perioada ai introduce in club pe Bogdan Hrib si Horia Nicola Ursu ca patroni de edituri bune sa promoveze scriiturile clubului. Acum s-a mutat la Nemira unde (vai!) tine haturile revistei Nautilus. Pentru o vreme… In acelasi timp scrie in draci si realizeaza interviuri cu “membrii” la Observatorul Cultural. Desi suna a conspiratie, nu e chiar asa, este doar bunul si batranul “o mana spala pe alta”, sprijin prietenesc, reciproc avantajos. Ce activitati avem in cadrul clubului, sa vedem: laude reciproce, interviuri reciproce, imparteala de premii, editari reciproce (sau directe!), invitatii la diverse lansari, cuvantari etc. toate prietenesti si reciproce! Ce semtiment placut si caldut ai cuprinde pe acesti domni la festivitatile organizate pentru ei insisi! Dar dincolo de club lucrurile sint gri ai au dinti ascutiti, si vanzarile sint proaste. Hai sa vedem ce membrii mai avem in afara de domnii numiti mai sus: Florin Pitea (redactor la Diasfera – ghici ce autor a aparut la aceasta editura?), Liviu Radu, Radu Pavel Gheo, George Lazar, Marian Coman si mai sint… Ce se mai barfeste pe site-ul Observatorului Cultural: cica unele edituri sint din lumea a treia, alea “neafiliate” mai ales; se face resumat la ” Arta de a muri pe timp de pace”, spoiler total, oricum nu o cumpara nimeni; ne povestim cariera de expert SF etc. Hopa, uitam de clubman-ul meu preferat Sebastian A Corn, aka “Patrick Herbert”. Acest nene cu pretentii de anti-ciumec ne-a tras-o acum vreo 9 sau 10 ani cu acea jalnica “Dune 7”. Eu am fost printre cei pacaliti, dezamagiti de o carte din care nu am reusit sa citesc mai mult de 70 de pagini. Convins fiind ca Frank Herbert a avut copii tampiti, am dus volumul la tara unde producatorii agricoli locali au gasit-o nu foarte utila pentru anumite necesitati. Si a fost mai scumpa decat Zewa.

Outsider-ii si-au tras site-ul Pro-Scris (ce joc de cuvinte au unii in ei) si mai ridica glasul cateodata. Printre ei este recent exclusul din club Voicu Bugariu care a avut, sa zicem curajul sa publice un volum de critica (iarasi critica!) in care in mod subtil credea el, fara numea, atingea anumite aspecte sensibile legate de viata fandomului (clubul se crede un fel de comitet central al fandomului, exact ca pe vremea cand mergeam la intalnirile Pozitronicului). Insa surpriza! Subtilitatea nu a fost destul de subtila ca sa zic asa, si pedeapsa s-a infaptuit cu ocazia decernarii premiului VC. Dealtfel cam toti tipii care au avut ceva de zis pe respectivul site au fost taiati de pe lista. Sic! Asa incat peste tot pe unde apare un post sau o stire despre premii, apar imediat si scancetele “celorlalti”.

Din pacate acesti domni experti au dirijat si activitatile editoriale legate de SF, ca doar sint experti ce dracu’. Pot sa inteleg nevoia de ati publica propria opera, insa nu inteleg experimentele cu autori straini cand alegerile corecte sint atat de evidente. Si aici vorbesc de aspectul comercial si nu numai. Tritonic este cel mai bun exemplu recent. Au experimentat si cand vanzarea a mers prost concluzia a fost fie ca nu exista cititori, fie ca exista dar sint niste prosti. Concluzia mea e ca prostii sint de partea cealalta, si da! pentru anumite carti chiar nu exista cititori. Nici aici, nici in alta parte. Vezi colectia Nautilus “resuscitata” de MDP, care merge foarte bine. Insa nu vreau sa-i laud prea mult pentru ca au partea lor de vina pentru coma pietei de la sfarsitul anilor 90. De fapt cea mai mare vina, dar imi place sa cred ca au primit ce au meritat si au invatat lectia.

Cam asa se vede peisajul SF romanesc prin ochii unui cititor, care nu intra in categoria fan sau activist, dar care este un mare consumator de SF. Creatia SF romaneasca nu e mai buna sau mai rea, ci la fel de slaba si viciata ca si acum 10-15 ani. Din fericire cititorii au mai multe si mai variate posibilitati de informare acum, nu mai pot fi pacaliti la fel de usor de apostila SF trantita pe orice maculatura. Si nu va imbatati cu apa rece: daca Robert J Sawyer, Vernor Vinge si altii ca ei fac acum tiraje bune in RO, asta nu inseamna ca e meritul SF-ului romanesc, sau ca semnifica “trezirea” SF-ului romanesc, o noua sansa sa ne faceti parul cret. Inseamna doar ca cititorii asteaptau astfel de carti, astfel de autori, pe care i-ar fi cumparat si acum 5,10 sau 15 ani. Doar ca nu v-a dus capul stimati “experti SF”, editori SF si alte specii. Exista exceptia numita MDP, insa cu o floare nu se face primavara…

Va urma.

PS. Cred ca mi-am distrus toate sansele a fi publicat vreodata in revista Nautilus.

36 Comments

  1. Ce inversunat esti. La mine e mai simplu: nu citesc SF&F romanesc. E o prejudecata, sunt constient de ea dar nu ma deranjeaza deloc. Nu sunt la zi nici macar cu cititul sf-ului din afara care se traduce la noi asa ca nu imi bat capul cu sf-ul autohton. Or mai fi multi ca mine sau apartin unei minoritati microscopice?

  2. Presupun ca respectiva prejudecata are o sursa… Oricum, stai linistit, faci parte din majoritate.

  3. Apropo de SF romanesc, cum ti s-a parut “Abatia” lui Dan Dobos, daca ai citit-o cumva?

  4. Cu “Abatia” a fost cam asa: cred ca e una din cele mai bibilite lucrari din punct de vedere al constructiei literare, uneori prea bibilita as zice, se simte ca autorul a investit timp si pasiune; ceva insa lipseste, lipseste acel ceva care te face nerabdator sa dai pagina, sa vrei sa afli ce se intampla mai departe…; la un anumit moment senzatia de deja vu (Dune & Foundation)a devenit atat de puternica incat, combinata cu ce am spus mai sus, m-au facut sa o las balta…
    Contra-intrebare: cum ti s-a parut “Spin”?

  5. Mi-a placut. Mi s-a parut una dintre cele mai bune carti SF pe care le-am citit eu. Desi are hard SF cat pntru cinci romane, nu mi s-a parut greoaie. Si gasesc ca e antrenanta, cu toate ca povestea se scurge incat, gospodareste, cu un minim de “scene fierbinti”. Iar personajele actioneaza… omeneste, firesc, chiar si in circumstante extrem de stranii. Cred ca asta mi-a placur cel mai mult. Si alegerea personajului narator mi s-a parut inspirata. Insa trebuie sa tii cont ca parerea mea despre carte e alterata de faptul ca am citit-o cu viteza cu care am tradus-o (10-15 pagini/zi) :))
    Ca sa nu mai spun ca fiecare carte pe care o traduc, oricat de proasta ar fi, imi e ca un soi de copil adoptiv. Traiesc in universul ei mult mai mult decat intr-al uneia pe care o citesc pur si simplu si presupun ca, din acest motiv, parerea mea devine subiectiva… 🙁

  6. Si eu fac la fel ca Ygg. Nu citesc SF&F romanesc.

    P.S. Ma intreb ce reactii ar provoca o astfel de parere pe unul din site-urile “greilor SF-ului romanesc”.

  7. md, eu zic ca, in loc sa te intrebi, ar trebui sa-ti spui parerea pa unul din site-uirle alea. Ce ai de pierdut? 🙂

  8. impricinatul de corn

    Cinstit şi lăutăreşte, aspoiu ar trebui să nu aibă nimic de pierdut dacă îşi postează părerea pe “unul dintre site-urile alea”. În definitiv, e dreptul dumnealui să nu-i placă producţiile locale sau să-i placă altceva.
    O singură corecţie ar merita, eventual, făcută: din titlurile enumerate de aspoiu, înţeleg că degustă, mai ales, hard SF. Ceea ce s-a scris în anii ’90 nu avea legătură cu aşa ceva – erau alte lucruri care ne motivau pe noi, cei din “club” (alte genuri, alte dorinţe, mă rog).
    Că lucrurile n-au ieşit aşa cum ne imaginam – e evident. Pe de altă parte, însă, literatura actuală (nu doar cea locală) este extrem de pulverizată, iar Michael Hăulică, de pildă, îşi are nişa sa de cititori – mulţi, puţini, câţi or fi, nu cred că asta îl îmboldeşte să scrie. În fond, dacă nu deguşti un anumit stil sau un anumit autor, este mai simplu decât la cablu TV: nu-i mai atingi textele din raft nici măcar cu buricele degetelor şi gata, problema s-a rezolvat.
    De aici, însă, şi până la a sugera nişte coterii, este, totuşi, o distanţă cam mare. Premiul Vladimir Colin, atât de criticat din toate părţile, nu împarte nişte premii într-atât de înalte dpdv finaciar, încât să constituie obiect de tranzacţie sau de negocieri. Cât despre editurile care participă la sponsorizări (pe lângă banii personali ai lui Gerard Klein), nici una măcar n-a pus o siglă (Câştigător al Marelui premiu V. Colin etc.) pe cărţile publicate, astfel încât să spere la o investiţie secundară prin repectiva sponsorizare (creşterea vânzărilor etc). Tot editorii ne explică (personal, îi cred, pentru că editurile sunt, de regulă, anexe la trusturi ceva mai mari) că publicistica nu îmbogăţeşte într-atât de mult încât să justifice încurcăturile şi disputele legate de sponsorizări.
    Pe de altă parte, problema transparenţei în ce priveşte elementele de regulament a fost deja ridicată de multă lume şi, să sperăm că se va rezolva, măcar pentru a mai ostoi din dispute. Cu titlu strict personal, consider că volumul domnului Bugariu ar fi meritat măcar nominalizarea.
    În altă ordine de idei (oh, ştiu, pot să fiu extrem de plictisitor), faptul că Fundaţia Colin a premiat nişte lucrări care nu vi se par meritorii nu face altceva decât să finalizeze judecata d-voastră, conform căreia producţia locală nu are un nivel satisfăcător.
    În ce mă priveşte, n-am fost în stare să scriu mai bine de atât. M-am străduit, dar n-am putut mai mult. În final, o singură rugăminte aş mai avea la dumneavostră: explicaţi-mi, dacă se poate, ce înseamnă anti-ciumec? Sunt destul de anti în tot soiul de zone, dar asocierea cu ciumec mă cam depăşeşte. Mă rog, n-ar fi acesta singurul lucru care mă depăşeşte, aşa că mai bine vă întreb.

  9. Asemenea pareri au mai fost spuse pe site-urile alea si nu au provocat violente, ci doar au generat liste de lecturi recomandate. Ceea ce consider ca este un punct in plus pentru site-urile alea.
    In al doilea rind, nu cred ca putem vorbi de “grei” in SF&F-ul romanesc.
    In al treilea rind, partea frumoasa cu cititul este ca nu e obligatoriu. Daca avem de unde alege si alegem in cunostinta de cauza, nu ar trebui sa ne facem probleme de constiinta ca i-am citit numai pe americani si francezi, si nu-i citim pe romani.

    Ca orice alte carti, cele SF&F romanesti sint percepute la doua nivele. In primul rind la nivel de lectura, pentru cei putini care ajung sa le citeasca.
    Apoi, la nivel de prezentare pe piata. Nivel la care, toate certurile legate de premii, ori “ai nostri sint mai buni decit ai vostri” samd, in mod clar strica, pentru ca dau dovada de imaturitate si amatorism tuturor celor care nu au apucat sa le citeasca si le taie pofta de a le mai cumpara.

  10. Intrebarea era retorica. 🙂

  11. Mda, dar ar fi fost interesant… 😀
    Asta-i defectul nostru, al romanilor, fie ca e vorba de “greii SF-ului romanesc”, de fanii SF-ului strain, sau de mai stiu eu cine: ne rezumam la intrebari retorice 😀
    Erata: a se citi “unul dintre defectele noastre” 😛

  12. In primul rand as vrea sa ii multumesc domnului Mihai Dan Pavelescu pentru lucrurile minunate pe care le realizeaza la Nemira.

    In al doilea rand nu ma intereseaza scritorii de SF romani. Le doresc mult succes, dar in acest moment ii prefer pe americani, britanici si francezi. Nu-mi fac procese de constiinta in legatura cu asta si nu consider un defect faptul ca “m-am rezumat” la o intrebare retorica (recunosc ca e putin rautacioasa respectiva intrebare).

  13. Scuze pentru literele “mancate”. Era vorba de “scriitorii” si nu “scritorii”.

  14. impricinatul de corn

    Scuze! Îmi dau seama abia acum că l-am confundat pe autorul postului cu unul dintre autorii commenturilor şi că le-am răspuns, cumva, amândurora. Cred că s-a întâmplat aşa din cauză că cititorSF scria că şi-a torpilat şansa de a fi publicat în Nautilus, în timp ce md propunea postarea acestor opinii pe un site “al greilor……”
    Mea culpa!
    Mmmm… În context, nu cred că Michael ar refuza un text doar pentru că autorul şi-a exprimat nişte opinii care îi sunt defavorabile. Îl cunosc destul de bine pe Mike şi nu l-am simţit niciodată cum că ar fi neprincipial.
    Măcar cu atât să ne creditezi… N-om fi scriind noi un SF extraordinar, dar deschişi la minte, totuşi, suntem. 🙂

  15. Pingback: Revista blogurilor, 7-13 iulie | bookblog.ro

  16. Nu va deranjeaza sa tot vorbiti despre “gasti” intelegind prin asta tot felul de conspiratii oculte, despre “doar noi intre noi”…? Iti amintesc ca in 6 numere din Nautilus am debutat 5 autori (Ioana Visan – iunie, Liviu Braicu – mai, Iulian Iamandi – aprilie, Aron Biro si Cristian Mitran – februarie), plus prima povestire publicata de Ciprian Mitoceanu si prima, dupa un debut cu vreo zece ani in urma, a lui Ioan Gabriel Patrascu. Sa mai adaug debuturile in volum de la Tritonic? Vreo 6 ar fi si pe-acolo, in cei doi ani… Unde e gasca? Gasca mea, daca vrei, sint prietenii mei, putini la numar, iar astia n-au mai prea scris de ceva vreme. Asa ca… Mai faceti-va lectiile.
    Intervurile cu “membrii clublului”, “sleahtei”… Pai erau cei trei care publica F&SF: Horia Ursu, Bogdan Hrib si MDP. Va urma cineva de la Bastion. Nu e normal sa fac interviuri cu ei? Nu va intereseaza ce planuri au, ce carti vor sa mai publice? CU ce se mai ocupa? Cu cine ar fi trebuit sa fac interviuri?
    Imparteala de premii, in CLUB? Nu fac parte din juriu, n-am nici o legatura cu premiile Colin. Si festivitati pentru ei insisi? La premiile COlin au fost premiati Manolescu, RObu… care numai din gasca nu sint. SI macar Ion Hobana ar putea fi scutit de amestecul gastii (sau gastilor) cu premiile Colin. Sau au fost aduse in discutie doar asa… de chichi.
    Alti membri ai CLUBULUI (inteleg totusi ca apropiati mie, nu?): Florin Pitea? Mai ramine sa ma faci frate de cruce si cu Cornel Secu…
    In schimb Voicu Bugariu (care publica, de la o vreme, in Nautilus) este… exclus din CLUB. Interesant mod de a vedea lucrurile. Sau de a nu le vedea.
    “Dealtfel cam toti tipii care au avut ceva de zis pe respectivul site au fost taiati de pe lista.” – parca discutiile au fost DUPA decernarea premiilor… Si nu prea au participat la ele autori care au avut carti in perioada respectiva… Dar iar vorbim legende urbane.
    “experimentele cu autori straini cand alegerile corecte sint atat de evidente” – pai am anuntat programul Tritonic de la inceput: carti aparute dupa 2000. In principal. Pentru cei care asteptau carti publicate cu 10-20 de ani in urma, Nemira avea un program bie pus la punct. Tot umblind dupa carti, cam stiam ce autori sint acontati si de ce edituri: si oricum nu ma interesau cartile din ’80, ’90. Voiam sa aduc in Romania cartile foarte proaspete, ca sa stim si noi ce se publica ACUM pe dincolo.
    Stiu ca sint niste vorbe lansate de unii pe net, preluate de altii, subiect misto de combatut, si nimeni nu mai sta sa si vada daca e asa sau nu. In fond, e si asta unul dintre deliciile netului…

  17. Pingback: E miercuri şi e vară « Colierul de perle al bunicii

  18. First thing first: m-a asteptam sa ma ignori, un fel de embargo…
    Asa cum am mai spus, nu detin informatii din interior. Postul acesta reflecta numai imaginea pe care o vad eu din cotlonul meu de cititor. Si este evident ca a fost scris la nervi.
    In primul rand au foat mai multe teme abordate. “Criticii” de SF si cum dau ei premii… Nu am abordat calitatea volumelor premiate, ci felul cum se acorda aceste premii. Se pare ca este un secret si va ramane un secret mioritic in ciuda unor interviuri de dupa. Ca exista “bisericute” si “cerculete”, dar si rivalitati cred ca e clar pentru toata lumea. Vezi acest post cu tinta directa: http://proscris.110mb.com/Ps51-54/vmart51a.htm. Apropo, cine dracu’ este acest Cornel Secu ???
    In ce priveste activitatile editoriale, faptul ca ai promovat scriitori romani de SF (chiar debutanti), ca ai experimentat cu scriitori straini “proaspeti”, este un act de curaj si de laudat. Insa lucrurile i-au o alta intorsatura prin reactiile lui Bogdan Hrib care acum un an dadea de inteles ca din punct de vedere financiar a pierdut o gramada de bani editand SF, ca SF-ul nu se vinde, ca nu sint cititori de SF prea multi, ca d-aia cartile sint scumpe – dn cauza tirajelor mici, si ca amatorii de SF, aia care comentau pe blog, sa o lase mai moale cu cererile si pretentiile. Nu pot sa fiu de acord cu asta.
    Un singur exemplu: Vandermeer. Acest nenic nu numai ca era complet necunoscut in RO la momentul publicarii, dar era in aceeasi situatie si la el acasa. Tipul asta acum scrie sub contract carti de autobuz inspirate din “Universul” Predator. Culmea, HNU o sa-l editeze in ro, si un volum va fi lansat simultan in Romania. Asta da moment da moment de glorie pentru MilleniumPress (Tritonic). Si iarasi SF-ul nu o sa se vanda…Sincer cred ca exista alegeri, “prospaturi” mult mai bune. In opinia mea o solutie buna pentru ajuta debutantii romani ar fi fost publicarea electronica, asa cum face revista Nautilus acum (si-mi place). Si ma repet a nu stiu cata oara: experimentele cu strainii anonimi cred ca nu-si au rostul.
    Nu am rapoarte de la edituri dar cand boss-ul se vaita ca se vinde prost, nu cred ca minte.
    Nu ca ar conta dar nu am fost refuzat decat o singura data, de MDP, in urma cu aproximativ 12 ani. O sa ai sansa ta de a ma refuza cam intr-o luna.

  19. OK, vaz ca nu mai esti atit de inflamat, asa ca putem vorbi mai relaxat.
    Hai sa le luam pe rind. postul tau reflecta imagiea “publica”, adica aia din comentarii inflamate si mai ales din dialoguri intre parti care se contesta una pe alta. Ceea ce e rau, pentru ca slabe sperante sa apara dintr-un conflict o imagine clara.
    Cum dau criticii premii… Pai le dau asa cum cred ei de cuviinta. Ca orice juriu din lumea asta. Cei 5 de la colin au cazut de acord (nu in toate cazurile in unanimitate) ca alea 6 carti sint cele mai bune aparute la noi in cei doi ani. Cam multe, dupa parerea mea. 3 premii ar fi fost suficiente. Inflatia de premii anuleaza prestigiul.
    Bisericute sint si au fost intotdeauna. Iesenii, timisorenii, ploiestenii… Depinde spre ce este canalizata energia de grup. Spre a publica reviste si carti sau spre a demola continuu ceea ce fac altii. Sint unii – apropo si de postul de care amintesti, din Pro-scris – care, chiar daca nu fac parte din nici o gasca, lovesc si ei in toate partile, doar-doar ii baga si pe ei cineva in seama. In general, nu reusesc…
    Cornel Secu este timisorean, e cel care a relansat Helion si a facut Editura Bastion (asta mai nou; mai vechi, tot aia facea). Am avut eu niste meciuri cu el – sau el cu mine. De-aia l-am pomenit…
    Cartile publicate de o editura sint tot atitea pariuri. Uneori cistigi,uneori pierzi. Ma bucur ca l-ai amintit pe VanderMeer. Chiar ma gindeam sa scriu despre el, asa ca… gind la gind… Pentru editura n-a fost o afacere buna Veniss Underground. Dar cartea aia a fost nominalizata la World Fantasy si s-or fi pricepind si oamenii aia care dau premiile, nu? In ultima vreme am cunoscut multi scriitori, critici si editori. Multi dintre ei mi-au laudat cartea lui VanderMeer si m-au felicitat pentru publicarea ei. Ca nu a placut amatorilor de SF de la noi… Asta e. Iar faptul ca a scris un Predator nu arata slabiciunea lui ca scriitor. E o politica a editurilor din vest, de la o vreme, sa invite scriitori celebri (sau bine vazuti, daca vrei) sa scrie carti in serii ca Predator, Star Trek, Star Wars etc. VanderMeer are doua premii World Fantsy si o gramada de nominalizri pentru cartile si povestirile lui, ca si pentru antologii. Chiar crezi ca din nestiinta editurile il platesc sa faca atitea antologii? Probabil il considera valoros. Din pacate, noi nu. Noi, adica fanii SF din RO. Sper sa avem in august, cind Jeff o sa vina in Ro, si romanul Predator si antologia New Weird. Si sa vad din nou libraria Carturesti plina ochi la lansare, asa cum a fost in 2006 la Veniss.
    Cit despre sefii de edituri care se vaita… Ai vazut vreun om de afaceri care sa spuna mereu ca ii merg lucrurile din plin? Cum ziceam: pierzi cu o carte, cistigi cu alta…

  20. De unde si pina unde pasiunea asta asa de mare pentru Fantasy la Tritonic & Millenium?
    Legat de treaba cu Predator, cred ca toata lumea este de acord ca sint volume mult mai ok (ca si potential de vanzare, dar si calitativ mai bune)dacat asta, care isi asteapta randul. Ma rog, treaba lor…

  21. Fantasy la Millennium? Cit despre tritoic… daca apr mai multe titluri fantasy, asta e datorita intimplarii. Au venit contractele astea mai repede decit altele. Unele contracte se rezolva in 2 saptamini, pentru altele astepti si un an pina vine. Iar cind vine trebuie bagate inlucru. Daca ar fi mers totul mai repede, de pilda, Stross ar fi putut avea pina acum doua carti publicate. Dar a mers greu… Mai sint si traducatorii… Morgan ar fi aparut cu un an inainte daca traducatorii… Si tot asa. Sint multe titluri SF in potofoliul Tritonic. Si multe motive pentru care cartile apar in ordinea in care apar. Dar as prefera sa nu vorbesc in numele altora.

  22. Apropo de Stross, la halul in care a aparut mai bine nu aparea. Oricum nu e un autor care se citeste usor, dar cumva au reusit sa-l distruga total, de la coperta pina la ultima pagina. Parca nu faceau greseli din astea cand erai tu pe acolo 🙂 …
    Oricum, este un mare pas inainte (respect!) faptul ca retrag cartea din librarii pentru revizie.

  23. da? asta n-am auzit-o.

  24. Asa scrie pe blogul lor, si sper sa nu sa razgandeasca. Toti cunoscutii mei care au cumparat cartea s-au ales cu dureri de cap si nervii inflamati. Catastrofa totala, se zice…

  25. Ma bag si eu in vorba 🙂
    Chiar asa, de unde fantasy la Millennium? In afara citorva povestiri din antologiile publicate pina in prezent, la capitolul asta sintem deficitari. Nu exista un motiv anume pentru aceasta discrepanta. Intentia noastra a fost sa publicam Ice and Fire a lui Martin, de pilda, dar Nemira a cistigat licitatia pentru drepturi. Asa merg lucrurile. Noi am luat Dune, ei au luat Martin. Putea fi invers.
    Predator-ul (care, by the way, va fi publicat nu simultan, ci in premiera mondiala, la noi in august, in original abia la sfirsit de septembrie), e un experiment. E o carte de aventuri scrisa bine, inspirata incidental de franciza care l-a lansat pe Schwarzie. S-ar putea sa aiba succes. De ce am ales sa experimentam cu cartea asta? Fiindca Jeff merita cunoscut in toate fatetele sale de scriitor/editor.
    (Daca ma intrebi pe mine, insuccesul comercial cu Veniss Underground nu reflecta calitatea cartii, nici a promovarii, ci aspectul copertei.)
    Si tot referitor la Jeff, am sa-ti citez integral o nota biografica:
    “Widely regarded as one of the world’s best fantasists, Jeff VanderMeer grew up in the Fiji Islands and spent six months traveling through Asia, Africa, and Europe before returning to the United States. These travels have deeply influenced his fiction. He is the recipient of an NEA-funded Florida Individual Artist Fellowship for excellence in fiction and a Florida Artist Enhancement Grant. VanderMeer’s book-length fiction has been translated into 15 languages, while his short fiction has appeared in several year’s best anthologies and short-listed for Best American Short Stories.
    VanderMeer has collaborated on short films with rock groups like The Church, is in the preliminary stages of collaboration with Ben Templesmith, co-creator of 30 Days of Night, has had his fiction adapted for promotional purposes by Playstation Europe (by filmmaker Joel Veitch), and writes for the Amazon book blog and The Washington Post. His online nonfiction has been name-checked frequently by the likes of the LA Times, Boing Boing, and many more. A two-time winner of the World Fantasy Award, VanderMeer has also been a finalist for the Hugo Award, the Philip K. Dick Award, the International Horror Guild Award, the British Fantasy Award, the Bram Stoker Award, and the Theodore Sturgeon Memorial Award. His most recent books have made the year’s best lists of Publishers Weekly, The San Francisco Chronicle, The Los Angeles Weekly, Publishers’ News, and Amazon.com.
    His wife Ann VanderMeer is the fiction editor for Weird Tales, an award-winning publisher, and co-editor with Jeff on Best American Fantasy, Fast Ships, Black Sails (pirates), Steampunk, New Weird, and many more. Together, they have taught writing workshops and given lectures all over the world. This literary “power couple” (Boing Boing) has been profiled on Wired.com, NYT blog, and on national NPR.”
    Eu zic ca-i un CV indeajuns de impresionant pentru a-l face interesant.

  26. “Daca ma intrebi pe mine, insuccesul comercial cu Veniss Underground nu reflecta calitatea cartii, nici a promovarii, ci aspectul copertei.”

    Ca si cum care de unde pentru ca de ce? Nu sunt de acord, coperta are cea mai mica vina, pariez ca Spatiul Singularitatii o sa se vanda mai bine decat Veniss desi are o coperta de nspe ori mai hidoasa.

    Eu dau vina pe stilul suprarealist al lui VanderMeer, stil care face ca Veniss sa fie mai aproape de un SF de nisa decat de SF-ul pentru marele public. Regret ca am cumparat cartea, stilul asta avantgardist si pretios imi displace indiferent de cat de premiat si laudat e Va(n)derMeer. Asta nu inseamna ca ar fi o carte slaba ci doar ca eu nu am apreciat-o.

    P.S.
    Numai mie imi fumega ochii de la combinatia font marunt gri + fundal negru?

  27. M-am referit la Tritonic&Millenium ca un tot. A fost o greseala, stiu ca HNU nu a scos Fantasy.
    Cu “Predator” singura chestie e sa nu dati vina pe clienti daca iese prost, pentru ca e vina lor. Daca de exemplu “SPIN” nu s-ar vinde, ei da, aia ar fi o problema a pietei de SF.
    Coperta tot ei au ales-o si face parte din “pachetul” numit carte, si sint de acord cu tine ca nu spune nimic. S-o fi lasat alba, doar cu titlul si autorul si ar fi avut un impact mai mare.
    Dupa cum vezi resume-ul nu prea a contat. Prin cercurile de “consumatori” prin care ma invart eu pe aici, lumea stie de el dar se pare ca nimeni nu vrea sa-l citeasca totusi.
    Din pacate “Spatiul Singularitatii” a devenit o mare ratare din motive de traducere, redactie si amatorism. Detaliile urmeaza azi.

  28. Ygg nu e singurul caruia ii “fumega ochii de la combinatia font marunt gri + fundal negru” 😀

  29. Mie nu mi-a displacut asa tare “pseudo-Dune7”, daca treceai de vreo 40-50 de pagini, era chiar draguta:D(normal ca nu a fost frumos din partea editurii,dar trecem peste..pentru ca pina la urma e vina ei ca a aceptat sa 0 publice astfel- as fi preferat sa fie provomata ca o carte autohtona si poate alta ar fi fost situatia )…am mai citit doar Abatia, dintre cartile publicate de autorii romani, si mi-a placut si ea… cred ca in literatura noastra de sf se duce lipsa de idei si acolo unde ele exista, autorul nu gaseste formula ideala de a comunica in conditii cat mai bune cu cititorul…

  30. parerea mea e ca se grabesc da scrie, sa termine cartea; alteori se pierd in explicatii stufoase; in general lipseste feelingul si materialitatea lumii si personajelor…

  31. cam ce ai citit tu din autorii romani in ultima vreme? just curious.

  32. inca un vot de la mine pentru un fundal de alta culoare. am citit juma’ de pagina si deja vad in ceata.

  33. @HNU: in ultima vreme nu am mai citit nimic made in ro; ultimile tentative au fost acum aproape 2 ani…

  34. Momentan citesc ASTEPTAND IN GHERMANA (de Danut Ungureanu). Pot spune de ea ca are un libaj incalcit ,plin de buruieni (cuvinte obscene care cateodata te fac sa razi sau sa ridici din spranceana) prin desisul carora ma reuseste sa straba o raza de lumina (povestea care ,sincer sa fiu ,este tare captivanta).
    Pna acum cateva zile nici eu nu eram fan al S.F-ului scris de autori romani.Dar totul are un inceput.
    Dar de ce preferam sa citim S.,F STRAIN? Din cauza ca sunt de peste granita? sau ca sunt mult mai interesante ?
    Motivul ar fi ca aici se vede maiestria traducatorului(care daca este slaba face carteea -ori cat de buna ar fi – de rahat) + cea a autorului… (daca gresesc sa-mi spuneti)

  35. GATA! TERMINATOS ! dA CELE 185 DE PAG au FOST FRUMOASE…CU UN SFARSIT (PE CARE A TREBUIT SA-L RUMEG VREO 5 MIN ) PANA SA-L INTELEG.la inceput cartea …hm …(spre deosebire de ce spune domnul GABI RUSU LA SFARSITUL ROMANULUI) ESTE FOARTE INCALCIT dandu-ti ideea de…a lasa cartea din mana si sa pui ghiara pe unul strain(iar atunci chiar nu-ti mai vine sa te apuci de vreu roman).Pot spune ca Danut Ungureanu este o exceptie printre autorii romani de S.F & F (CUM MAI SUNT CATIVA).Ei bine cam atat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu